Citate despre religie și sensul vieții, pagina 2
Răzvrătire
La naștere sămânța morții încolțește-n noi.
Și-abia născuți, toți suntem botezați,
doar ca să avem un nume pentru moarte,
să ne strige.
De ce L-ai supărat pe Dumnezeu, Adame,
cu foamea ta de viață?
Ce moștenire blestemată ne-ai lăsat...
cei morți au hotărat destinul celor vii,
cei vii, din teama morții își nasc fii,
să îi condamne și pe ei la moarte!
De ce ne naștem, Doamne,
înfometați de viață
și-o iubim,
când singura menire a vieții,
se pare,
ne-ai dat-o să murim?
Schimbă, Domane, sensul vieții
[...] Citește tot
poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la religie și sensul vieții, dar cu o relevanță mică.
Urcușul lui Sisif
Suntem parcă de veacuri obosiți
Ne naștem triști trăim cu disperare,
De clipe dragi fugim mereu cerniți
Cu griji mărunte-n aspră izolare.
Ne stăpânesc orgolii, ambiție și ură
Uităm să dăruim, nu știm nici a primi,
Iubirii ca ofrandă îi punem azi cenzură
Și preț dacă se poate în uși să o reprimi!
Pierdut e sensul vieții chiar și valoarea ei
Plătim tribut mereu cu sănatatea noastră,
Grămezile de vise făcute-s pentru zei,
A noastre, triste stele văzute prin fereastră.
Iluzii de tot felul ne facem neîncetat,
Clădim castelul vieții pe dune de nisip
Ne-atârnă slăbiciuni, iar sufletu-i uitat
În buruieni de gânduri, urcușul lui Sisif.
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (18 aprilie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scopul vieții este... de a trăi, pur și simplu. Și nu putem trăi decât țesând niște legături cu toate existențele care populează universul: spiritele naturii, dar și îngerii, arhanghelii, toate divinitățile, până la Creatorul Însuși care și-a pus viața în fiecare ființă și fiecare lucru. Tot ce este în noi și în jurul nostru ne vorbește fără încetare de prezența divină. Este extraordinar, dar pentru oameni nu este de ajuns; ei ar vrea ca Dumnezeu să li se arate în persoană! Deși, pentru mulți nici aceasta nu le-ar fi de ajuns: ei s-ar preface că nu văd nimic, nu aud nimic, nu simt nimic. Ar trebui ca Dumnezeu să li se arate în mijlocul tunetelor și al fulgerelor ca să le înlăture neîncrederea. Dar, El nu o face. El îi lasă pe oameni să caute în ei înșiși mijloacele de a-L descoperi.
citat din Omraam Mikhael Aivanhov
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inspirație
Într-o piramidă a cerului echivalentă cu Ființa
mă însoțeam cu poezia, eu hrănindu-mi credința
în toate virtuțile flerului unui străvechi profet,
în traducere liberă Phantasía: iscusit orator și inspirat poet.
Paradigma Eternității (la căpătâiul versului meu)
din philosophia iubirii se inspiră mereu,
lexemele vieții-și-morții mă însoțesc nesfârșit,
râvnind la justiție precum un fugar
pe nedrept hăituit: indefinit între stele
săvârșind aventura necuvintelor grele.
Philosophia mea despre Eu: universul egal cu sinele meu;
cetățean universal în cetatea eternă (pro Archia poeta)
între real și simbolic
imaginal stând la taclale cu Dumnezeu.
A gândi o gândire dintr-o ochire,
cum spiritul însuși în infinire,
o inspirată idee
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Găleșanu din Axiomele infinității (13 aprilie 2017)
Adăugat de Dumitru Găleșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glasul conștiinței...
Doamne, te-am sfidat atât de mult,
Cum sfidează tămâia dracii fără de astâmpăr,
Crâmpeiul tinereții mele atât a priceput,
Timp bântuit patetic
De jocul adrenalinei dezmățate.
Dar nu te-ai răzbunat pe mine,
Ca scorpionii ațâțați de nedreptate,
Așa cum poate ar fi trebuit,
Ci mai trezit latent din zăpăceala ateistă,
Ridicându-mi vectorii conștiinței,
Din starea amorțită și stupidă,
Ca să pricep sensul vieții înțelepte,
Fericirea spirituală,
Fără meteahnă, fără ispită.
Doamne, acum îți mulțumesc!
M-ai deșteptat la timp...
Chiar și în al nouălea ceas
Pentru mine nu-i prea târziu,
Ajută-mă să te iubesc,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rămâi cu Dumnezeu
Geme omenirea de boală și durere,
Suflete se nasc doar pentru-a muri...
Veșnicia lumii nu are putere
Să ceară încă-o zi pentru-a stăpâni.
Tot în jur se plânge... ființe în robii.
Nu ajung lacrimi să îi plâng;
Spirite în ură zac în pribegii
Ochiul drept se frânge... râde ochiul stâng.
Peste tot, copii născuți dintre poveri
Și părinți ce n-au iubit Lumina...
Strămoșii ce dorm și-au lăsat averi
Ca alții pe pământ să le poarte vina.
Neputințe vin ca ploile nebune
Și nu este om să le oprească.
Mâinile se strâng și vor să se adune
Ca ultima speranță să tot crească.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu (martie 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scopul vieții nu este doar să satisfaci proiecțiile minții. Deși ne imaginăm o altfel de viață că ar fi una fericită, nu ar fi o viață bună. Îți irosești viața urmărind vântul. Dar să îți dedici viața Adevărului, asta e extraordinar. Și este o alegere insuflată de însăși Inima. Te rogi din Inimă: "Fie ca viața asta să fie una cu sursa ei." Aruncă-l afară pe vechiul chiriaș numit ego. Oferă această casă altfel încât să fie folosită în serviciul Ființei Supreme și să devină astfel un templu al luminii. Nu te vei mai întoarce niciodată să spui: Oh, nu-l mai vreau pe Dumnezeu să fie aici. Era mai bine când diavolul era aici." Nu, nu vei regreta niciodată asta.
citat din Mooji
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reproș
Am un reproș a-ți face și-ncearcă să-nțelegi,
De el atârnă sensul vieții mele-ntregi
De m-ai vrăjit, ți-e vina, tu, îngere sublim
Ce îți reverși lumina pe chipul meu calin.
Căci păsul ce mă-ncearcă, în suflet, cugetări
Mi-a pus, să-mi descâlcească răspunsul la-ntrebări,
Precum ce ar fi viața lipsită de amor?
Ființa mea de tine femeie ce ador?
Și în adâncul firii convingeri eu nutresc
Găsind motive clare să te învinuiesc
Căci întru-nduioșarea ce port în al meu sân
Aceleiași concluzii statornic îi rămân
De m-ai vrăjit, ți-e vina, tu, îngere sublim
Ce îți reverși lumina pe chipul meu calin,
Și sper reproșu-acesta, auză-l Dumnezeu,
Să-L miște și pe Dânsul cât iubescu-te eu!
poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoșani (31 decembrie 2021)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbind la iphone pe acoperișul lumii
plâng în neștire între atâtea sunete
ce-mi zguduie oasele dintre verbe
și văd uimit cum femeile pe care le admir
fac pe ele între fericire și extaz
simt uneori că viața are sens
când văd muntele sacru al dacilor
că aruncă stânci cu cap de om peste sufletul meu
și femeile mele au ochii albaștri
ca să vadă clar destinul
când se joacă de-a vați ascunselea
cu morfina care ține mumiile-n muzeu
vă dați seama ce-ar însemna o invazie
de suflete în saci de iută înmuiați în canabis?
toți nebunii de la spitalul 9 care se cred când Napoleon, când Steve Jobs ar încărunți pe acoperiș
vorbind la iphone cu bunul Dumnezeu
și ce s-ar face lumea dacă Dumnezeu
n-ar mai controla câștigul la loto?
poezie de Mihai Ciobanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvintele
Aici, pe-un picior de plai
Am primit comori din Rai
Și-o mulțime de Cuvinte
Ce cu viață-s toate pline...
Cu fulgere din Cer aș vrea
Să le ard pe cele rele
Și cu razele de Soare
Să le-mpart pe cele bune
Să primească fiecare
Frumusețe, încântare
Liniște si-mpacare...
As mai vrea să cânt de zor
Cu păsările intr-un cor:
Ce frumoasă este viata
Floarea, vântul, dar și marea
Marea, dar și muntele
Pomul și grauntele
[...] Citește tot
poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scopul vieții noastre
Plantez iubirea cosmic în suflete-nsetate
Pe care o aprinde lumini de cântec sfânt;
Vă-nalț în rai de vise plutind peste pământ,
Să-nflăcărați azurul cu inimi înfocate,
Să fiți cu toți de-a pururi fântâni de fericire,
Să fiți vii universuri, în cosmos necesari;
Să fiți măreți în gânduri și-n fapte cât mai mari
Căci scopul vieții este Eterna Propășire!
Desigur, viața are ades dureri, necazuri -,
Ele vin nechemate și vin spre-a ne căli.
Dar toate pot fi frânte; nu vin spre-a dăinui,
Căci scopul vieții este nu "oful", ci extazuri...
Suntem vieți stelare de-origine divină,
Și spun că-n toți iubirea e-n fiece atom...
Eu v-o trezesc cu-o rază de vers - în orice om -,
Căci scopul vieții este în veci să fim Lumină!...
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeie, fiecărei zile
E în simțuri tot o boare, din roz de azalee
Ce-și dăruiește fraga petalelor cărnoase
Să încălzească inimi sezoanelor geroase
Cu puful cald, molcom, de pulpe de femeie.
E tot un râu ce curge s-adape iar scânteie
Din picuri de colină ce înfiorează minți
În unison de gânduri de mame, din părinți,
Soții, surori, amante, iubitele... femeie.
E pavoazată lumea azi toată flori, alee
Peste albastre oceane, pe mări, verde în păduri,
Pe boabe de nisip din dune, munții puri
Ce în alb din piscuri scaldă, toți, trupul de femeie.
E parcă sensul vieții, amor dar și Iudee,
Poartă-i spre Paradis, ce doar cu ea descheie,
Infernul, de o pierzi, sublim de bun, Medee...
E un tot, metamorfoza ce naște ea, femeie.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 martie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O prăpastie în continuă creștere s-a căscat la picioarele noastre, pe măsură ce religia s-a retras, știința a avansat, iar sensul (vieții) s-a risipit... Nimic de pe raftul farmacistului nu-ți va aduce o alinare de durată.
Lou Marinoff în Înghite Platon, nu Prozac! (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Lecție de istorie
Mi-a rămas săpat în minte de pe când copil eram
Că sunt Om, că am o Țară și o Limbă și un Neam
Că-n adâncul gliei sfinte stau de veacuri moșii mei
Că din ei răsare pâinea și prin mine trăiesc ei
Valuri tulburi de uitare peste morții mei se-așează
Limba nu ne mai e limbă, țara nu mai este trează
Azi ne-nvață imbecilii intereselor perfide
Cum să ne uităm eroii și să venerăm partide
Cum să cântărim istoria și s-o vindem pe bucăți
Cum să facem Mall-uri, vile, scoțând piatra din cetăți
Pe Vlad Țepeș cum să-l facem personaj de film de groază
Capul lui Mihai Viteazul în dolari cât valorează
Ne învață idioții că Bălcescu a fost laș
Si că Decebal batrânul a fost un sinucigaș
Cum de s-a ajuns aicea ca să vină fiii ploii
Nesimțiți cât să-și permită a ne ponegri eroii?
Niște dascăli mediocri ce-au citit minciuni sfruntate
Si ni le aruncă-n față ca pe legi adevărate
Bieți defăimători de stirpe, lacomi si periculoși
Ce-am fi noi fără istorie? Ce-ar fi ei fără strămoși?
[...] Citește tot
poezie de Radu Pietreanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Isus și Tatăl Sfânt
Nimeni n-a fost pe pământ
Despre Tatăl să suțină
Că vrea omu-n cerul sfânt
Și-l vrea pururi o lumină
Nimeni altu n-a descris
Viața sfântă și iubirea
Ca Mesia cel promis
Să ofere mântuirea
Și nimeni nu a mai fost
Pe Dumnezeu să-l arate
Viață dându-i scop și rost
Inimii încătușate
Nimenea de pe pământ
Pe Tatăl nu l-a descris
Ca al Vieții viu Cuvânt
Ce ne duce-n Paradis
[...] Citește tot
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arivaj
Arivaj, arivaj, strigă omul de la Blaj,
că blăjenii sunt de treabă,
nu te pupă, nu te-ntreabă,
ca amicul din Lyon, unde mi-am luat palton
Un palton și un poltron
jucau table pe balcon,
la palat, da, la palat
o salată au mâncat,
Pan cu favoritele,
Nan cu cameristele,
numai Stan și Bran muncesc
de-unu mai muncitoresc.
Nu mai râde tov. Pascalu,
te pui rău cu genialu,
un pantof și o pansea
jucau leapșa-n Bogota,
că acolo-s mulți bogați
și se simt cu toții frați.
Iar pistolul doar ucide,
asta spune Tucidide,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuget târziu II
Cred, că ființa umană este cea mai reușită,
mai frumoasă și mai surprinzătoare creație a divinității,
de aceea nu trebuie să dezamăgim creatorul.
Trăim în iureșul unui univers fantastic,
prin forța și frumusețea lui,
a sistemelor și ecosistemelor sale,
ca să nu mă gândesc patetic la un dirijor suprem,
al acestei realități misterioase
și la scopul capodoperei sale, viața în univers.
Simt prea multă organizare
și disciplină în universul înconjurător,
ca să mai rămân o ateistă convinsă,
atunci când viața, acest miracol viu al creației,
este într-o veșnică dezvăluire și regenerare,
nelăsând nici un gest pozitiv nerăsplătit
și nici o greșeală, mai ales omenească,
să treacă nepedepsită, la timpul și momentul potrivit.
Cred, că nimic nu poate deveni organizat în lume și în univers
fără ghidul unor sau unei inteligențe supreme, divine.
Sunt prea multe specii vii cunoscute
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (12 iulie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre religie și sensul vieții, adresa este: