religie şi superstiţii

Naţiunile au fost trezite din somnul de moarte graţie cuvintelor despre viaţa eternă izvorâte de pe buzele apostolilor. Templele superstiţiilor au fost dărâmate sau distruse, iar bisericile au fost sădite în toate părţile lumii civilizate.

citat din John Strachan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hoinarul...

Vântul şuieră prin stuf
Şi-o raţă-n zbor măcăneşte,
Dinspre crâng se-aude-un ciuf,
Cântă trist, dar nu cobeşte!

Cum spun superstiţioşii
Ce-i ucid pe unde-i prind
Şi-apoi fac pe credincioşii,
Candele mereu aprind!

Vântul şuieră pe lac
Valului albindu-i creasta,
Dar la broaşte nu-i pe plac,
Iute-n apă... şi-ascund ţeasta!

Mai mult mi-ar conveni mie,
Vântul să-mi umble prin plete,
Dar păcat că am chelie
Şi că-mprejur nu sunt fete!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă Hristos e Acum Aici, nu cumva trebuie să fie conştiinţa şi nu o persoană captivă timpului şi unei cărţi primitive? Creştinul este un primitiv, înapoiat mental, pentru că toţi "creştinii" au format secte şi sectuţe ce se bat pe cuvântul lui Hristos, în nici într-un caz oamenii ăştia nu sunt interesaţi de Hristos, ci de ce/cine crede mintea lor că a fost Hristos? Dar nu arată asta primitivism, cretinism? Oamenii ăştia au rămas înapoiaţi mental cu 2000 de ani, de ce ar fi ei demni de încredere? Sunt prinşi de frica unui iad sau rai imaginar şi se închină propriilor lor frici puerile. De ce ar fi biserica, care a strâns un profit nu mai puţin de 3 miliarde de euro, o afacere creştină? Aşadar, ce fel de "religie" este asta, în care frica şi înapoierea mentală, în care superstiţia, vrăjitoarele creştine numite "popă", fac, şi cred în părticele, descântece sau micşunele? Şi nu vorbesc aici doar de creştinism, vorbesc despre oricare altă mare religie a lumii şi afirm că e doar o prostituţie spirituală, nu Adevărul vieţii vii, care veşnic este?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigătul unui dezdănăjduit

Astfel, un Dumnezeu mi-a smuls totul.
În blestemul şi tortura destinului.
Toate lumile Lui s-au dus fără întoarcere!
Nimic altceva nu mi-a mai rămas decât răzbunarea.
Îmi voi clădi tronul în înaltul cerului,
Vârful lui va fi rece şi înspăimântător,
Groaza superstiţioasă - îi va fi fortareaţă.
Agonia cea mai neagră - îi va fi căpătâi.
Cel ce-l va privi cu un ochi sănătos,
Se va întoarce palid ca moartea şi mut,
Cuprins de morbul morţii oarbe şi îngheţate,
Fie ca fericirea lui să-i pregătească moartea.

poezie clasică de Karl Marx
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a mă asigura că blasfemie mea este exprimată în întregime, în acest fel îmi declar opinia că noţiunea de Dumnezeu este o superstiţie elementară, că nu există dovezi pentru existenţa oricărui zeu(zei), că diavolii, demonii, îngerii şi sfinţii sunt mituri, că nu există viaţă după moarte, rai sau iad, că papa este un dinozaur medieval bigot şi periculos, şi că Sfântul Duh este un personaj din benzile desenate demn de a fi luat în râs şi batjocură. Îl acuz pe Dumnezeul creştin de crimă pentru că a permis holocaustului să se întâmple - să nu mai vorbim de "purificarea etnică", în prezent fiind efectuată de către creştinii din lumea noastră - şi eu condamn şi denigrez această zeitate mitică pentru că încurajează prejudecăţile rasiale şi comandă degradarea femeilor.

citat din James Randi
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Superstiţii

Că-i marţi şi treişpe n-ar fi bai
Şi nici că un cotoi
De prin al Iadului serai
Prin faţă-mi trece-apoi,

Dar să îmi spună mie Ea
Să merg mai cătinel,
Că-s toate semne şi-aş putea
Să mă gândesc niţel?!

Păi... mă gândesc, dar cum să fac
În spate câţiva paşi?
Marşarier? Oi fi eu Rac,
Dar, ca şofer, mă laşi?

Mai ştiu credinţe, câteva,
Da'-s toate fără rost,
Făcute, parcă, doar să stea
Cuminte... omul prost.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pârdalnicul amor

Multe-am văz't pă bani, vezi bine,
Cum tu mă vânduşi pă mine,
Spune domnul Şaptecoţi,
Acum joacă dacă poţi.
Ai căzut, iubita mea,
Din rang nalt la paria,
Din regină în albină,
Apoi gâză în grădină,
Eu iubesc gâze şi flori,
De la Domnul – sărbători,
Pe la două zile, trei,
O frumoasă de prin Tei,
Nici tu, ea, altcineva
Fărâmat-a-mi inima,
Floare-a lumii, a luminii
Dintre taine sibiline,
Pept frumos, scrie poieme
La serbări pe orice teme,
Tulburat în mine, dorm
şi visez un iad enorm,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un suflet gol în plină iarnă

Fulgii grăbiţi ating pământul
La tine iubito-mi fuge gândul
Afară-i cerul negru de tăciune
Încet, rostesc o rugăciune

E frig, o atmosferă glaciară
Tu mi-ai lăsat sufletu' afară
Doar ştii că e cam dezbrăcat
Îmi este teamă ca-ngheţat

De nu ţi-e sufletul păgân
Te rog să-l încălzeşti la sân
Vorbeşte-i de prima întâlnire
Hrăneşte-l cu a ta iubire

Să îl alinţi, rogu-te, în şoapte
Ţi-l las în grijă astă noapte
Dacă de el ţi-e drag, poate
Îl poţi păstra şi mai departe

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Protestul maimuţelor

Odată o maimuţă din evul anecdotic,
Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic,
A explodat: "Surate, sunt foarte ofensată
Că-n jungla hominidă superevoluată
A apărut o teză, vădit maliţioasă,
Că Homo ar descinde din stirpea noastră aleasă...
Eu protestez sălbatic, rănită în mândrie,
Că se propagă-n lume asemenea prostie.
Dacă-ntâlniţi un singur nepot pitecantrop,
Atunci, pentru banane să vă urcaţi în plop...
Nu sufăr comparaţii cu tristul regn uman,
Sunt mulţumită, nene, ca-s pur orangutan.
Eu, chiar să mă oblige în vreun laborator,
N-aş deveni port-bâtă şi nici informator;
Şi cum progenitorii maimuţă m-au făcut,
Sper să n-ajung ca omul, un josnic involut!
Păi, s-a văzut vreodată la noi atâta ură?
Oare la noi se minte, se-njunghie, se fură?
Nu veţi vedea prin lume, cât timp purta-vom coadă,
Gorile divorţate şi prunci lăsaţi pe stradă.

[...] Citeşte tot

poezie de Florin Laiu (1990, Bucureşti)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe o rază de lună mi-am scrântit inima

într-o zi de treisprezece fix
cum naiba să nu urăsc tâmpenia asta de superstiţie
am deja cinci vieţi de când nu mai scuip în sân
nici nu mai fac trei paşi înapoi când îmi trec pisicile calea
oricum racii merg aşa înainte
pe toţi viermii
care abia aşteaptă să-mi pierd sufletul
pe toate stelele pitice sau pe toate supernovele
pe toţi dumnezeii si de ce nu pe toti dracii
viaţa asta am început-o pe treisprezece fix
într-o dimineaţă de cuptor cu un ţipăt de trei margarete cel puţin
uite-aşa ca să văd lumea cu susul în jos
era să-mi scape cuvântul cur dar noroc cu backspace-ul
apropo acum tasta asta e "mama proştilor ca mine"
apoi ca şi când aş fi vrut să văd cum e sub pământ
m-am făcut miner şi încă sap de nebun după lumină
sau poate că am aranjat asta cu şeful cel mare
că mă cam săturasem de nori şi verdeaţă
dealtfel ultima dată l-am rugat să mă lase o nemurire
în raiul musulmanilor

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!