Citate despre religie și vaci, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la religie și vaci, dar cu o relevanță mică.
Boarea ultimului grâu
Ochiul lui nu mai vestește ploaia.
Nici un zvon nu mai licăre; pojghiță
de uscăciune l-a acoperit între timp, prin care
el vede, dar nu mai spune nimic.
Ochii lor spălăciți, albaștri și verzi,
nu mai sunt de mult fântânile de rod
ale neamului, și nici de luptă. Căutătura
neagră, vulturească a rămas în poveștile babelor;
îngălbenit e de alcool în ochi și-n sămânța
cu care altădată boierii vroiau să-și ridice
sângele stirpei.
E o vară cumplită.
Femei și bărbați în alaiuri mute,
în noianul disperării,
umplu bisericile, curțile parohiale:
rugi lungi, fierbinți și nici o minune!
Au nu știu ei că slava din uscăciune nu deschide
fiarele ploii? Sunt legi nescrise că-n fața lui Dumnezeu
chiar lacrima seacă tot izvorăște de undeva.
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Hibernaris (2001)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fabula poporului de boi
Cum își dorise-o corcitură
De lup german,
Șef mare-n sat
Ce se voia încă o tură
Ca Președinte instalat,
A reușit, cum a visat
Să aibă un guvern al lui,
Condus de un cocoș,
Cam beat
Dar care-n Parlament, tehui,
Dând de băut,
A dărâmat,
Guvernul vacii care-a vrut
Și care chiar a ridicat
Nivelul traiului, scăzut,
Pentru toți boii-acelui sat.
Cocoșul însă le-a cântat
Că el le va schimba destinul
Și corcitura de-or vota,
El le va face la toți plinul,
[...] Citește tot
fabulă de Pavel Lică din Animale politice
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
You have the power don't leave us
tata e îmbrăcat în hăinuțele mele
când face pe el râdem împreună îmi da impresia că își
apreciază organoleptic fecalele sau le strânge în mâini ca pe un fel de argilă
după ce îl schimb preferă laptele de vacă refuză sânul matern
plânsul neînțeles și nesomnul lui mai ales noaptea
trecerea revoluționară de pe un picior pe altul să aibă
oare efectul unui vacccin anti-frică în gâtul posterității?
lucrez în șantierul naval e falimentat la 3 decenii de când mă angajasem
atunci îi mângai gardul
în pauza de masă sau în timpul liber
mai bat câte-un cui în pătuțul de fier odată finalizat
îl ridic pe umeri până acasă
știu că tata va bara prin plâns fulgerul lui dumnezeu chiar
dacă nu sunt supărat sau obosit și nu-l pălmuiesc fundul
rămas pur de care creierele se țin lanț azi și se întreabă de ce -chiar de ce?
ocup un post de șef la gold mă ofer muncitoresc neajutoraților nu privesc ceasul
aparțin generației 56 în prezent am coloana vertebrală ca tulpina unei vițe bolnave
tata la cei 43 de ani se mândrește cu forșa de spalier și inimile familiei în el.
poezie de Dorina Ungureanu
Adăugat de +
Comentează! | Votează! | Copiază!
Universul constituie un organism aflat într-un echilibru perfect, alcătuit din fenomene a căror natură se bazează pe un sistem de șapte: șapte note muzicale, șapte culori în spectrul luminii albe, șapte mari grupe atomice. Al șaptelea val este cel mai puternic, întrucât adună în contracurent toată apa primelor șase. Există șapte vârste ale omului, șapte ceruri și șapte etape ale progresiei mentale; șapte continente, șapte mări, șapte păcate capitale, șapte mari înțelepți ai lumii, șapte zile ale săptămânii, șapte arte, șapte paragrafe în rugăciunea Tatăl Nostru, șapte vaci slabe și șapte vaci grase, șapte preoți cu șapte trâmbițe înconjurând zidurile Ierihonului timp de șapte zile, iar în a șaptea zi, de șapte ori suflând în trâmbițe de câte șapte ori. În Apocalipsă, găsim șapte biserici ale Asiei, șapte peceți și șapte molime. Înțelepciunea orientală ne-a adus învățătura deja larg acceptată a celor șapte chakre ale omului.
Colin Turner în Născut pentru succes
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Purgatoriu
Psihologia mulțimii
târziu a povestit:
Nebunia unită
ciclic s-a războit.
A ei dorită eclipsă
e să trimită
lumea-n Apocalipsă.
Acum, când piticul,
atomul cel mic
e... năzdrăvanul,
supremul voinic!
Dumnezeu,
notă a luat
apoi a zis răspicat:
Îngeri și demoni
până acum am fost delicat,
oi albe și negre
în stână ați stat.
v-a înbulzit răutatea,
cu Natura v-ați pus
[...] Citește tot
poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul XII
Cumplit un scoborâș acea grămadă
de stânci era, și-n spaime-atât de plină,
că orice om s-ar fi-ngrozit să-l vadă.
Precum prin tremur sau printr-altă vină
din jos de Trent pe-o parte-a văii sale
pe-Adige-l strâmtoreaz-acea ruină,
încât din culmea de-unde-a curs la vale
se fac până pe șes prăpăstii-adânci
încât cei ce-ar fi sus n-au nici o cale
atare-un clin făceau și-aceste stânci.
Și sus pe surpături, întins să zacă
rușinea Cretei, monstrul, sta pe brânci,
scârbosul zămislit în falsa vacă.
Văzându-ne-a-nceput să muște-n sine
ca-n furie-acel ce n-are-altce să-și facă.
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Infernul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Undeva pe front
Am plecat cam triști de-acasă și puțin încrezători
Prin dotare și moral că am fi bravi luptători.
Mai încercăm noi când și când cu "Și-am plecat la Moscova",
Dar ne gândim că s-ar putea s-ajungem și altundeva.
Mergând în nesiguranță mai mult tăcem decât vorbim
Și cu nesaț de condamnați cuprinsul dintre zări sorbim
Meditând în mare taină, păstrată cu suprem efort
Asupra groaznicei dileme; a fi captiv sau erou mort.
Am mers așa zile și nopți, săptămâni și luni în șir
Dar prin câte am trecut e inutil să mai înșir...
Căci scopul simplu de moment este ce am făcut noi
Să îndulcim viața amară creată de acest război...
Iar răspunsul e tot simplu; oriunde am fost am jucat cărți
Membrii activi și chibzuiți împărțiți în patru părți.
De grade nu mai țineam cont, firesc primând formația
Numai câte un ștab în ghină mai călca convenția...
Mă relanșezi tu, grad mojic, uite mă ce porcărie
S-avem pardon domnule membru, dar asta e pockerie
Și dezbrăcăm tunicile reîncepând din nou cu calm,
Tura terminându-se tot cu pocărescul psalm;
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din Furtuna - Jurnal de război în versuri (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Cărtărescu
Știu, n-am ambitus, grandoare, n-am cum, nu pot să fiu la fel
Și mâinile, am împovărat c-un tipar-ștanță, un "STAS" mecanic,
Le făcând scule; străduit, m-am educat s-alin vițel...
Mă dăruind, poate nu sincer, dar credincios, mugind amarnic.
Am citit mult de-atât puțin, am tot citit și-am tot uitat,
Mă împrăștiind, subiectiv, în subiectele diverse.
Nu mi-am luat timp s-ajung maestru, pentru cuvinte, un literat...
Împotmolit îs printre expresii, schimonosite, în vers să verse.
N-am vreun defi să tind la nimeni și nici să-nlocuiesc, nimic,
Doar mă încânt, când pe canon îl refuz unic, e elocvență(!)-
Și-ncerc să cred că tânjesc seamăn, asemănare... Mă explic;
Am sufletu-n frustrări la fel... la neînțeles, la decadență!
Mă lupt și eu cu timp -ce-i carne și-i putrezită-n frigidere-
Îmi împuțind o existență... și-i scurtă, printre plângăreți
Ce-mi stau pe umăr să m-afunde, de ridic glas... niște himere
Cerșind, neștiind... hămăind toți, cu un jargon de proști isteți.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bogata de Jos - mireasmă ardelenă
- poem din Ardeal -
m-am născut în Bogata de jos
un sat ca floarea din Ardeal
c-un chip plăcut așa frumos
ca un ficior gingaș pe-un cal
un sat frumos Dintre Hotare
și până sus la Fântânele
să-ți tai prin el când vrei cărare
ca-n zbor de scumpe rândunele
ca ploaia care în șiringi
din Lorniț parcă se abate
de vârful lui să te atingi
cu zâmbete nenunărate
aici pe-o aripă de vis
eu mi-am trăit copilăria
la miei și oi când tata m-a trimis
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan (25 noiembrie 2016, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ferește-mă, Doamne, de găini...
(1 Tesaloniceni 5,22)
Pe orișicine ai fi întrebat în sat, ar fi știut să-ți spună cine-i domnul Stan,
Căci flori frumoase, specii nemaiîntâlnite găseai la el în orișicare timp din an.
Era știut și-apreciat de toată lumea ca om deștept, cuminte, priceput.
Era grozav pasionat după noi plante, din cele care încă nu s-au mai văzut.
Și tot umblând, dădu-ntr-o zi de-o floare, de-un geniu parcă supranatural.
Auzi aici! O floare carnivoră! Dar asta este extraordinar!
Plăti-ntr-o grabă tremurândă prețul mare și înspre casă se-ndreptă cu pas zorit,
Fără să bănuie că-acel firav plăpând de iarbă îi va grăbi pretimpuriul vieții lui sfârșit.
Ajunse-acasă. Și în sera lui cea mai de seamă, în locul ce-l mai prețios și mai păzit,
Punându-și în valoare toată măiestria, minune-aceea a lui de floare și-a sădit.
"Iubitul meu - neliniștita lui soție îi zise într-o zi plângând cu-amar -
Nu vezi cum iarba asta te robește de nu mai ai de absolut nimic pe lume nici habar?"
Dar omul nostru nu mai auzea nicicum, căci floarea care la-nceput mânca
Furnici, țânțari și cărăbuși și muște, acuma nici chiar cu găini n-o sătura.
Plângea nevasta lui, plângeau copiii, dar omul surd și mut căra întruna
[...] Citește tot
poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unchiul Dan despre viață
Nu gândi în exces,
visează la lumina zilei;
astfel vei deveni mai inteligent.
Einstein este dovada.
Nu fi exagerat de umil și de respectuos,
ai putea sugera că te simți atât de măreț și de deosebit
încât este necesar să te porți în felul acesta.
Nu fi prea înțelept,
asta deranjează pe mulți;
mai degrabă faci un pas înapoi
astfel vei părea mai deștept decât ești.
Nu căuta să arăți prea bine,
oamenii vor crede
că ești bun doar pentru așa ceva.
Fă-ți un prieten
sau doi;
[...] Citește tot
poezie de Lonie Hicks, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scoală-te și închide ușa
Se întâmpla-n ajunul Sfântului Martin,
Vremea era frumoasă, ca după ploaie,
Gospodina se-apucase de făcut budincă,
Tocmai o fierbea într-o tigaie.
Vântul bătea de la nord sau poate de la sud
Și, brusc, a pătruns în hol, sălbatic și sâlhui;
"Scoală-te și închide ușa aia,"
A strigat gospodarul către nevasta lui.
"Am, cum vezi, treabă până peste cap,
Închide-o tu, soț drag, că nu ești invalid;
Eu, de-ar fi să stea deschisă-un veac,
Și tot n-o să mă duc acolo s-o închid."
Așa c-au făcut, în doi, o înțelegere,
Fermă, limpede ca la amiezi lumina,
Cine dintre ei va scoate primul un cuvânt,
Se va ridica și va închide ușa cu pricina.
[...] Citește tot
poezie de Autor necunoscut, secolul al XVII lea - Scoția, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ho! Ho! Ho! De Noul An
Nu mai zicem azi: Aho!
Super cool e: Ho! Ho! Ho!
Așadar copii și frați,
Prin piețe v-adunați,
Gură-cască pe beton,
Să faceți Revelion,
... ori pe la cabane-n munți
Oarecâți-va, nu prea mulți,
Iar voi, cei obișnuiți,
Râdeți! Beți și vă iubiți,
Cu delicii ori posmagi,
Dar alături de cei dragi.
Ho! Ho! Ho! Și la mulți ani!
Dragi boieri și dragi țărani,
Boieri mari și boieri mici,
Care-ați mai rămas pe-aici,
Pentru toți de pe Pământ,
Truditori întru cuvânt,
Dați-mi voie să vă ur...
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taifas la vatră
- Vetă? Ascultă-mă și să spui
Ce știi despre Alecsandri,
A murit ori o mai trăi?
Spune-mi, fată, tot ce știi!
El este de prin Moldova
Roman, cumva din Tutova
Cât era coasta de mare
O urca toată călare
Frâul c-o mână îl ținea,
Iar cu cealaltă scria.
Când termina cu moșia
Era gata și poezia.
A scris versuri bune,
Cetite de multă lume.
- De ce, Ioane, păcătuiești,
Eu, bărbate, îs din Bulzești.
Cine o fi și o mai trăi?
Nu știu, Ioane, ce să spui
Eu la șicoală l-am avut
Pe Gheoghe al lui Coșbuc
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Matei din Clepsidra vieții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Domnia Lui Hristos
Când în slava Lui cerească Domnul Isus va veni
El își va întinde mâna și totul va înnoi
curăța-va tot pământul de păcat nelegiuire
și toți oamenii cei răi vor fi dați doar la pieire
Domnul va-nnoi pământul și fața-i va transforma
căci doar El crease totul și a Lui este puterea
și toți oamenii-or să fie de Hristos dar îmbrăcați
prin a Lui lumină sfântă o să fie transformați
vor trăi aici viața cum copacii din pădure
căci nu va fi aici nimeni mintea lor ca să o fure
doar Satan va fi legat și în temniță închis
astfel că pământu-ntreg va fi atunci un Paradis
nici un rău nu se va face pe tot muntele cel sfânt
căci Isus își va impune omenirii al Lui Cuvânt
și va fi o nouă eră omul cum n-a mai văzut
căci viața va fi-ntreagă sub al Domnului Sfânt scut
împreună atunci cu mielul lupul blând va locui
și cu vitele-ngrășate leul se va zbengui
cu ursoaica la pășune vaca se va desfăta
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan (30 noiembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bogata de Jos - mireasmă ardeleană
m-am născut în Bogata de jos
un sat ca floarea din Ardeal
c-un chip plăcut așa frumos
ca un ficior gingaș pe-un cal
un sat frumos Dintre Hotare
și până sus la Fântânele
să-ți tai prin el când vrei cărare
ca-n zbor de scumpe rândunele
ca ploaia care în șiringi
din Lorniț parcă se abate
de vârful lui să te atingi
cu zâmbete nenunărate
aici pe-o aripă de vis
eu mi-am trăit copilăria
la miei și oi când tata m-a trimis
ca să le pasc hăt pe Dălina
pe-acolo eu mi-am pășunat
mioarele-n frunte cu mieii
ce ades spre seară la jucat
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan (25 noiembrie 2016, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bogata de Jos--umbra Ardealului pe degetele ploii
umbra Ardealului pe
degetele ploii de vară ce
se desface într-o floare de priviri de
pe Lupoaia
și până la Ogrădeasa
e
satul acesta cântec de ciocârlie și umbră
pe mâna ta dreaptă
Bogata de Jos numit
încă
mai înainte
de a intra în hotarele sale dinspre
Vad venind
cu
brațele deschise satul aceasta te primește
într-un surâs de pomnițe de pădure și căpșuni de câmp
din Priloage culeși
de o aromă și o bunătate cum niciodată nu poți să o mai uiți
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan (8 ianuarie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce plângi mamă? (baladă, în memoria celei ce mi-a dat viață)
De vei citi aceste versuri,
Vei înțelege foarte mult,
Vei ști că dragostea de mamă,
E prea puțin, un... cult.
Când îți văd privirea tristă
Și pleoapele-n lăcrimate,
Simt că inima-mi plesnește
Și deodată nu-mi mai bate.
Să-mi revin mă uit la soare,
Îmi șterg fruntea și obrazul
Și-ncercând să-ți fur o vorbă
Te-ntreb mamă: -Ce-i necazul?
Tu te-ntorci, privind spre mine,
Îți stergi ochii cu năframa
Și c-o voce tremurândă
Spui zîmbind: -Mânca-te-ar mama!
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre religie și vaci, adresa este: