reverie şi suflet

Te îndemn

Să semeni sămânţă ce va rodi stele,
Să ari pământul
Ce hrăneşte cu duh şi cu adevăr,
Să porţi în pântecul sufletului
Toleranţa şi iubirea de semeni!
Să alungi nelinişte şi norii din preajmă!
Să te aliezi cu înţelepciunea
Şi cu lumina,
Născând prin pruncii tăi fericire!
Căci lor li se cuvinte ninsoarea de flori
Şi curcubeul de stele...
Al lor este altarul pe care au adormit îngerii...
Un frontispiciu al tăcerii
Şi al reveriei.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

REVERIE...

Odată cu zăpada care pleacă
Tu natură, iar o să renaşti,
Aşteptăm să vină şi să treacă
Sfinte sărbători de Paşti.

Sufletul mai plin ca niciodată
De iubire şi de ani frumoşi,
De tinereţea de mult uitată
Şi de bătrâni tăcuţi, sfioşi.

Gândurile mă poartă-n lume
Ocolind-o în fel şi chip,
Căutând nume şi nume
Sonore, simple sau vreun VIP.

Doar privirea se opreşte
Sus pe cer la Carul Mare,
O steluţă străluceşte
Oare! pentru cine oare?

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii mei

Ochii mei ţi-au dăruit
sclipirea stelelor
prin albastrul infinit
din adâncul mărilor.

Ochii mei te-au dorit
vis de fată-ndrăgostită
prin reveria de argint
din privirea adormită.

Ochii mei ţi-au visat
dorinţele sufletului
prin aleile din parc
din rătăcirea gândului.

Ochii mei te-au urmărit
al primăverii zefir
prin zborul liniştit
din licuricii de safir.

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Seceleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul tăcerii

Glasul tăcerii tale încă doare,
Te-ascunzi în floarea primăverii iar,
De-aceea azi, tăcerea dă în floare
Şi anotimpu-i fără de hotar...
Suntem de-acum o toamnă permanentă
Cu rod bogat, iubire, dor şi har,
Purtăm în suflet dragoste ardentă
Şi devenim pentru cei mulţi, amnar.
Când stelele apun, tu taci din nou,
Eşti cel mai blând şi cel mai cast ecou.
În zbor spre Soare eşti un răsărit...
Nespus mă bucur că ne-am întâlnit!
În universul unde doar tăcerea
Vorbeşte-n versuri, simţurile mor.
Doar noi clădim palate şi imperii
Şi verbe noi plantăm în viitor.
Te-aştept în prag de suflet, oh, lumină,
Să îmi vorbeşti de nopţi înnourate,
Ori să-mi şopteşti poveşti cu Lună plină,
De munţi şi ape, brazi şi nestemate...

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul tăcerii

Glasul tăcerii tale încă doare,
Te-ascunzi în floarea primăverii iar,
De-aceea azi, tăcerea dă în floare
Şi anotimpu-i fără de hotar...
Suntem de-acum o toamnă permanentă
Cu rod bogat, iubire, dor şi har,
Purtăm în suflet dragoste ardentă
Şi devenim pentru cei mulţi, amnar.
Când stelele apun, tu taci din nou,
Eşti cel mai blând şi cel mai cast ecou.
În zbor spre Soare eşti un răsărit...
Nespus mă bucur că ne-am întâlnit!
În universul unde doar tăcerea
Vorbeşte-n versuri, simţurile mor.
Doar noi clădim palate şi imperii
Şi verbe noi plantăm în viitor.
Te-aştept în prag de suflet, oh, lumină,
Să îmi vorbeşti de nopţi înnourate,
Ori să-mi şopteşti poveşti cu Lună plină,
De munţi şi ape, brazi şi nestemate...

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea retrezită

Aduceţi mai aproape pădurea de foioase,
când umbrele-nserării ajung la-ntretăieri
de jurăminte false, pe la răscruci rămase
la margini de legendă, venind de nicăieri.
Atunci voi înţelege că undeva anume,
pe-o margine de doruri, fără a şti precis,
tu încă treci cu gândul hotarele postume
să-mi readuci o clipă de magic paradis.

De vei simţi în suflet regretele tardive
venite peste gânduri cu lux de amintiri,
opreşte-te o clipă să regăseşti motive
din liniştea uitării să vii să mă inspiri.
Şi-n dulcea neuitare a clipelor trăite,
cu sufletul la gură, pe margini de delir,
în nopţâŢile de vară, sosind pe negândite,
să îmi aduci în cuget vrăjitul elixir.

Din sfânta reverie de armonii întoarse
cu muzica rescrisă pe straniul portativ,

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din revista Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, ediţia din 28.01.2019
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acorduri sentimentale

melancolia mea devine tot mai pură
o graţie voluptoasă a nesfârşirii
o fântână de lacrimi în adâncuri susură
cu dulci reverii pe culmea iubirii.

sclipiri fermecătoare din izvor nesecat
împrumută chipul în zile cu soare
zbor deasupra lumii cu visul minunat
ca un curcubeu zămislit din culoare.

melancolia mea devine creatoare
avânturi suave spre cer se îndreaptă
cu poezia inimii copleşitoare
învăluită în lumina înţeleaptă.

în suflet fuzionează romantismul roz
cu acorduri vibrante de nai virtuoz.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portret abstract

calc sigur în viaţă în linişte vitală
trec de răspântii mă-ndrept spre ideal
existenţa iubirii-i comoară specială
pe-un ocean de miraje plutesc pe un val.

mă entuziasmez în meditaţii ample
nu-i nimeni să-mi mărească teama
că nu am să aflu rezolvări multiple
la freamătul poetic, versul îmi ia seama.

trăiesc o reverie un extaz exploziv
găsesc răspunsuri la probleme de viaţă
am dezvoltat in mine un spirit senzitiv
îmi face portretul cu lumina pe faţă.

vibrez de satisfacţii în spaţiu afectiv
în univers romantic sufletul se răsfaţă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverie

E-atâta pace în ninsori
Şi-n fulgii care stau să cadă
Că-şi lasă pasul în zăpadă,
Amprenta, de mai multe ori

Iubita mea cu trup de ger
Înhamă caii suri la sănii
Cu-argint şi zurgălăii. Să ni-i
Mânăm ca nişte mesageri

Priveşte-n jur: poclade albe
Acopăr răni câte mai sunt
Şi se revarsă pe pământ
Lumina blândă-a unor salbe

Coboară îngerii şi-şi lasă
Un strat de pur şi diafan
Şi plângem fiecare an
De răutatea ce ne-apasă

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe ţărm de suflet

Am strâns albastrul nopţii-n călimară,
Adăpostit la umbra unui vis,
Sub pleoapa lunii cu priviri de ceară,
Ce-şi picura tăcerea în abis.

Ningea o linişte pe ţărm de suflet...
În Carul Mare m-am urcat din mers
Dar m-am oprit din fermecatu-mi umblet,
Să scriu c-un colţ de stea, pe cer, un vers.

Tot legănate-n fald de reverie,
Silabele-mi zâmbeau provocator,
Iar eu m-aş fi ascuns în poezie,
În universul ei nemuritor...

Am strâns albastrul nopţii-n călimară...
Condeiul mai cerea un strop de mir,
Să soarbă pentru-a nu ştiu câta oară,
Seninul din al visului potir.

poezie de Violeta Andrei Stoicescu (14 noiembrie 2021)
Adăugat de Violeta Andrei Stoicescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea de Poezie

DRAGOSTEA DE POEZIE
(sonet slujitorilor cuvântului)

Priveşte, Doamne, slujitori de cuvânt,
Ce îşi pun iubirea în poezie
Pe timp de pace sau de pandemie,
Din sufletul dârz, de suferinţă frânt!

Pune har pe-aripi de inspiraţie,
Acorduri lirice să ducă în cânt
Şi către veşnicie să-şi ia avânt,
Cu magie din a Ta creaţie.

Sfinţeşte-le spirit cu Duhul Tău Sfânt,
De-a fi victorioşi în bătălie,
Dezbrăcaţi de al virusului veşmânt.

În primăveri să le-aduci reverie
Şi dă-le destin poetic neînfrânt
Să-ţi slăvească sfânta Împărăţie.

[...] Citeşte tot

sonet de Maria Filipoiu din Ziua Mondială a Poeziei (21 martie 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt cavalerul

Sunt cavalerul
Fără de armură... gol,
Am sentimente-adânc
Crestate-n sânge
Şi... supărarile
Pitite-ntr-un subsol,
Pentru-a-nvăţa uitările,
A plânge.

Sunt cavalerul
Clipelor fugare... trist,
Îmi port destinul demn
Prin astă lume.
E poate
Un miracol... că exist
Şi tot renasc
În reverii postume.

Sunt cavalerul,
Nopţilor de taină... hoţ

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reveria

De zgomot departe, în vesela vale,
A cării verdeaţă ades am călcat,
În liniştea nopţei, privirile tale
Se-nalţ, se aţintă pe cer luminat.

De unde oar' vine a ta reverie?
Ce visuri plăcute în preajmă-ţi se joc?
Admiri tu natura, a ei armonie?
Citeşti viitorul în literi de foc?

Sau cauţi departe o stea favorită,
Ce crezi că asupră-ţi priveşte zâmbind?
Dar nu, e instinctul d-o viaţă dorită,
Ce n-o află omul aicea trăind.

Căci sufletul nostru, ca raza de soare,
Ce-şi are-nceputul mai sus de pământ,
Deşi luminează a sa închisoare,
Îşi află în ceruri izvorul cel sfânt.

[...] Citeşte tot

poezie de Grigore Alexandrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Volum, de tine

Din timp, ce l-am prins în coperţi,
Pe raft de-o minte, în librărie,
Te caut când spuneam, "mă ierţi",
Să te citesc iar, reverie...

... Din suflet, suflu praf depus
Să-l şterg cu palma, o uitare,
Să mă simt iar topit, răpus,
Tot te aşteptând o alinare...

... Îţi sorb cuvintele din buze,
Ce le-am tipar, înscris în file,
Ce le parcurg de călăuze
Să nu-mi pierd visele fosile.

Mă încânt de sunet de citate
Rămase veşnic pe timpan,
Din glas, ce-mi bântuie etate...
Ce-o strâng în pumn, să-i storc alean.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 iunie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea noastră

Sărutul tău... mană cerească, privire-adâncă m-ameţeşte
şi vocea ta mă răscoleşte, atingerea mă zămisleşte.
Eşti Dragostea reinventată, ar trebui alte cuvinte
s-o definească, făr' să strice sublimele ei legăminte.

Scântei din lumi neîncepute mi-aprind în inimă dorinţa,
în reverie şi descântec, când fiinţa ta mi-e locuinţa.
Îndrăgostiţi?! Iubiţi?! Prieteni?! Nu! Suntem UNUL şi ne-ajunge!
IUBIRE-n suflete ne curge din şapte unicorni pur-sânge.

Şi nu mai ştim când ne e noapte, şi nu ştim când se face ziuă,
că Dragostea reinventată nu ştie bate apa-n piuă.
Sărut de foc, voce din astre, privire de Minune-Albastră,
îmbrăţişări de curcubeie... cam asta e Dragostea noastră...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dac-aş fi

De-aş fi soare ţi-aş atinge sufletul cu-a mea săgeată,
Alta ţi-aş topi pe gene sau ţi-aş împleti-o-n pleată,
De-aş fi luna de pe cer, te-aş pupa noaptea cu raza
Şi-n deşertu-ntins şi aspru ţi-aş fi-n însetare oaza
De verdeaţă, de răcoare, de popas şi alinare
Şi ţi-aş săruta, smerită, urmele de la picioare.
De-aş fi cer ţi-aş plânge-n pleoape ploile de neputinţă
Şi ţi-aş inunda cu lacrimi fiecare por din fiinţă.
Dar sunt mică, nu sunt cer, nu sunt lună şi nici soare,
Sunt doar umbră, sunt doar suflet, sunt doar viaţă trecătoare.
Sunt surâs, sunt plâns, sunt gândul, sunt pământ, şi lut, şi tină
Sunt mirarea mea că eşti, zborul meu către lumină.
De-aş fi stea pe bolta lumii te-aş chema prin galaxie
Să-mi urmezi, să-mi fii aproape, să mă-mbeţi în reverie.
Şi de-aş fi un curcubeu între două văi cu ape
Scoate-aş una din culori să ţi-o fac rimel pe pleoape.
Dac-ar fi să fiu din toate sau un strop din infinit...
Dar sunt doar aceea care ştiu atât, că te-am găsit.
Iar scăparea ta n-o văd, nici de-s vie, nici de-s moartă
Că te-am întâlnit pe tine şi... regret, n-ai altă soartă.

[...] Citeşte tot

poezie de Eugenia Mihu (3 octombrie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răvaş de toamnă

S-a-mbrăcat în frac pădurea cu frunziş de chihlimbar,
Fluturi rătăciţi prin ramuri o gătesc cu papioane,
Iar pe creste munţii poartă un joben de porumbar,
Licurici ghiduşi fardează grânele cu lampioane.

Greieri tandri ne răsfaţă cu refrene desuete,
Nucii aplecaţi de umeri încărcaţi de rod bogat
Ne alintă-n reverenţe jertfind frunzele cochete,
Aşternând covor de vise peste câmpul brun roşcat.

Rândunele ne descântă cu penaj de acuarelă
Desenând pe tâmple gânduri cu trifoi de patru foi,
În aromă de gutuie sub a timpului umbrelă
Te sărut cu toată vara strânsă-n vise de-amândoi.

În a sufletului vatră nicio umbră nu adie,
Autografe-ţi las sub gene cu absint de păpădii,
Ţi-am trimis postaşii toamnei cu răvaş de bucurie,
Bem din cupe ceai de stele în caleşti de reverii!

poezie de Ines Vanda Popa (13 septembrie 2014)
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverii de toamnă

Mor toţi copacii,
Câinii umblă trişti,
Boschetarii părăsesc parcurile,
Gândurile mele se ascund
Prin cotloanele creierului,
precum cârtiţele,
ce va scoate la iveală primăvara?
Ne aşteaptă o iarnă
Tulburător de albă,
De disperare, un mort
Va întinde o mână,
Eu ştiu să strâng
Mâna unui mort.
Am o mare înţelegere.
Numai cu dragostea
Nu-l pot salva din adâncuri.

Pe reverul hainei se aşază toamna,
Ciudată îmbinare de omidă cu o scamă,
Xilofon tăcut,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

La margini de legendă

Aduceţi mai aproape pădurea de foioase,
când umbrele-nserării ajung la-ntretăieri
de jurăminte false, pe la răscruci rămase
la margini de legendă, venind de nicăieri.

Atunci voi înţelege că undeva, anume,
sub karma unor doruri, fără a şti precis,
tu încă treci cu gândul hotarele postume
să-mi readuci o clipă de magic paradis.

Voi alunga din suflet regretele tardive
sosite pe-nserate, cu flux de amintiri,
când muzica plecată din zeci de portative
te va chema, iubito, sub caldele-mi priviri,

Şi-n dulcea reverie a clipelor venite
cu muzica celestă, pe râuri de delir,
în prag de aşteptare, din cupele vrăjite,
sorbi-vom împreună mirific elixir.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din revista Armonii Culturale ISSN 2247-1545)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

La margini de legendă

Aduceţi mai aproape pădurea de foioase,
când umbrele-nserării ajung la-ntretăieri
de jurăminte false, pe la răscruci rămase
la margini de legendă, venind de nicăieri.

Atunci voi înţelege că undeva, anume,
sub karma unor doruri, fără a şti precis,
tu încă treci cu gândul hotarele postume
să-mi readuci o clipă de magic paradis.

Voi alunga din suflet regretele tardive
sosite pe-nserate, cu flux de amintiri,
când muzica plecată din zeci de portative
te va chema, iubito, sub caldele-mi priviri,

Şi-n dulcea reverie a clipelor venite
cu muzica celestă, pe râuri de delir,
în prag de aşteptare, din cupele vrăjite,
sorbi-vom împreună mirific elixir.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!