roşu şi suflet

La mare

Viţe roşii,
viţe verzi sugrumă casele-n lăstari sălbatici
şi vânjoşi asemenea unor plopi ce-şi
strâng în braţe prada.
Soarele în răsărit de sânge-şi spală-n mare
lăncile, cu care a ucis în goană noaptea ca pe-o fiară.
Eu
stau pe ţărm şi sufletul mi-e dus de-acasa.
S-a pierdut pe-o cărăruire-n nesfârşit şi nu-şi gaseşte
drumul înapoi.

poezie celebră de Lucian Blaga (1919)
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doina

Doina, doiniţă!
De-aş avea o puiculiţă,
Cu flori galbene-n cosiţă,
Cu flori roşii pe guriţă!

De-aş avea o mândrulică
Cu-ochişori de porumbică
Şi cu suflet de voinică!

De-aş avea o bălăioară
Naltă, veselă, uşoară,
Ca un pui de căprioară!

Face-m-aş privighetoare
De-aş cânta noaptea-n răcoare
Doina cea dezmierdătoare!

poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg de toamnă

Din vârf de munţi amurgul suflă
cu buze roşii
în spuza unor nori
şi-aţâţă
jăraticul ascuns
sub vălul lor subţire de cenuşă.

O rază
ce vine-n goană din apus
şi-adună aripile şi se lasă tremurând
pe-o frunză:
dar prea e grea povara -
şi frunza cade.

O, sufletul!
Să mi-l ascund mai bine-n piept
şi mai adânc,
să nu-l ajungă nici o rază de lumină:
s-ar prăbuşi.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culoarea sufletului (Interogare de pictor)

- Culorile sunt calde şi reci,
şi nonculori...
Sufletele sunt reci şi calde,
şi pustii...
Fiecarui om
ar trebui să-i vină o culoare...

Oare ce culore eşti tu?

- Eu sunt culoare colorată!

- Culoarea verde?!
este cea mai dragă culoare a ochilor
şi a psihicului uman,
care calmează, odihneste...
Dar este o culoare rece!

Roşu?!
Este o culoare care te oboseşte.
Trezeşte în tine ură...

[...] Citeşte tot

poezie de Anna Panovici din Sfârşit de Autograf (6 august 2010)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimă de septembrie

Infinitatea dispare, prezentul descrie,
Un amurg de toamnă în sufletul meu,
Ca un soare roşu oferit pe-o tipsie,
Aşa de aprins sunt înlăuntrul meu.

Şoapte aromate purtate de vânt
Le-aud visător, uitându-mă la cer,
Simfonia frunzelor, emoţii dansând,
Atingerea ta, fără ea sunt stingher.

Un chip angelic cu-n zâmbet divin,
Fără tine aş fi un simplu străin,
O toamnă toridă cu-n aer parfumat,
Aşa-i în septembrie, cu tine-i mai cald.

poezie de Alexandru Nicovici
Adăugat de Alexandru Nicovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă leagăn

Şi pe fruntea ta voi pune o cunună de mirt albă,
Iar la gât îţi voi lega cu-o bogată mândră salbă,
Pe-al tău braţ rotund şi neted ca petala cea de crin
Înşira-voi mărgean roşu şi brăţare de rubin.

Rochie albă ca spuma şi ca norul de uşoară
Îţi voi atârna de umeri şi ca îngerii ce zboară
Vei zbura şi tu în lume, - iar în loc de maica ta -
Fericirea şi iubirea sufletul ţi-or legăna.

poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletele nu ar purta costume şi cravate, ci blugi, şi ar sta cu picioarele încrucişate, cu un pahar de vin roşu în mână.

citat din Terri Guillemets
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulce-acrişor

De-oi fi urât precum Corbière,
Am suflet tandru ca Villon.
Să-mi dăruieşti, o, Madelon
Şi altceva decât o bere.

Oraş impur. Morocănoşii
Nori grei plutesc pe bolta ternă,
Să stingeţi unica lanternă.
Venus şi-a pus ciorapii roşii.

Când zorii s-or lipi-n obloane
Va fi o zi cu raze mici.
Cu puţin kohl şi cu creioane,
Par înşişi zeii măscărici.

poezie clasică de Philippe Chabaneix din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Nina Cassian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare de la tine către mine

M-ai iubit de mică şi a mea mânuţă
Părea roşu timbru prins în palma ta
M-ai plimbat pe cerul purpuriu-albastru,
Un pahar de apă mi-ai dat dintr-o stea!

Când crescui mai mare aşa... frumuşică,
Coroniţe albe multe mi-ai adus;
Muguri de luceferi cusuţi în eşarfe
Tu în dulci ghirlande la gât mi le-ai pus!

Într-o seară caldă ce plutea pe vale,
Ruşinat, pe bune, mi-ai cerut s-ascult
Eu închis-am ochii; aplecat cu teamă,
Mi-ai dat cu sfială primul meu sărut!

Mută îi mulţumeam nopţii de mătase
Ea mascase macul în obraz ivit.
Sufletul în tremur legănat de farmec
M-a îmbătat degrabă şi m-am fâstâcit!

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Rolea din Mi-e dor de cineva ca tine
Adăugat de Nicolae Rolea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

Tu pluteşti ca un vis de noapte
Deasupra sufletului meu.
Iţi sprijini tâmpla
De inima mea ca de o piatră roşie,
Şi aştepţi să-ţi spun numele
Tuturor lucrurilor
Pe care eu am isprăvit de mult
Să ţi le mai spun.
Gura mea e-n tăcerea cea mai desăvârşită,
Înclinată ca mătasea unui steag
Într-o zi fără vânt.
O, nu pleca nicăieri!
Îmi voi rupe inima cu un singur gest
Al mâinii,
Ca să răsară durerea care ştie
Numele durerii,
Ca să răsară dragostea mea de bărbat
Care ştie numele tău ciudat, de femeie.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima întâlnire

Prima întâlnire de suflet este sfântă,
E ca atunci când în crânguri păsările cântă,
Ca atunci când marea cerului îi cântă
Când soarele, asfinţind în roşu, zarea-ncântă –

Ea, ca un corn, dând glas pe vârf de munte
Trezeşte din somn vremea ascunsă-n inima pădurii
Şi cheamă-n fântâni viaţa din adâncimi profunde
Spre-a se întâlni-n miracolul naturii.

poezie de Bjørnstjerne Martinus Bjørnson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darurile Moşilor (sonet ritualic)

DARURILE MOŞILOR
(sonet ritualic)

De ziua lor, în cer aşteaptă Moşii,
Pomană de fructe coapte pe Pământ,
Prin mesager de taină, ce-i Duhul Sfânt
La pogorâre, când cântă cocoşii.

Se înfiripă sufletesc legământ
Cu cei ce-n ritual iubesc strămoşii.
Copiilor se împart poame roşii,
De dor în lumina candelei răsfrânt.

În zorii zilei creştini merg s-adune
Căpşune şi cireşe în panere,
Spre dăruire, cum datina spune.

Din ritualuri pline de mistere,
Cu mit se revarsă înţelepciune
În sufletul ce caută repere.

[...] Citeşte tot

sonet de Maria Filipoiu (februarie 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalm

Nimeni nu plămădeşte iarăşi din lut,
nimeni nu ne descântă nisipul.
Nimeni,
Slăvit fii, Nimeni.
De dragul tău
visăm înflorirea Spre tine.
Nimic
eram, suntem, vom fi,
înflorind vom rămâne
trandafirii nimănui.
Cu sufletul în lumină,
cu urma pustie a nisipului în cer,
cu coroana, înroşită
de aprinsul cuvânt ce-l cântăm
deasupra, o! deasupra
spinului.

poezie clasică de Paul Celan
Adăugat de Irina R
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi

Îmi rostogolesc gândurile
de zeci de ori
în minte
până să le închid
în cutia cuvintelor.
Pasărea albă
a atins cu aripa
cea mai de jos stea;
astăzi rănită de lumină,
plânge pe cel mai înalt munte
de pe pământ.
Cred că iubirea e un joc
cu două persoane
din care nimeni nu câştigă
decât cel mult o inimă.
Asfinţitul cade spre noi
cu roşu şi galben,
picurându-ne pe buze
o noapte sau un vis.
Ne apropiem unul de altul

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Câlţ
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Golănească

Să bem, prieteni, mult şi anonim,
hârdaie cu vin roşu ne adastă,
la urma urmei tot ne poticnim
şi ni se culcă greerii în ţastă.

Acelaşi basm urât e împrejur
cu aripa de plumb şi coiful rupt,
deasupra cerul pus în abajur
şi îngerii ce visele ne-au supt.
În ăst peisaj călătorim mereu
dealung de ani şi veştede tristeţi,
halucinaţi cătăm un empireu
ce nu se mai iveşte-n dimineţi.

Zădărnicia stă cu noi la cot
şi-n suflete ne urlă când şi când.
Măcar să bem cotnarul lumii tot
învinşi, nemângâiaţi şi fluierând.

poezie celebră de Ion Pena din revista "Drum", an VI, nr. 1 (aprilie 1940)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Convoaiele Războiului (sonet)

CONVOAIELE RĂZBOIULUI
(sonet pribegiei)

Mi-am adunat ultimele cuvinte
În tolba minţii, despre război să scriu:
"Încheiaţi pace, până nu-i prea târziu
Şi toţi îmbrăcăm sângerii veşminte!"

În drapel învăluiţi orice sicriu
Şi fredonaţi imnul patriei sfinte
Pentru eroii ce trec spre morminte
Într-un convoi pe ultimul drum pustiu!

Mame, fiice, surori, mătuşi, nepoate
Deplâng gloria în ritm de fanfară,
Cu suflete de lacrimi inundate.

Refugiaţii îşi caută ţară
Cu lumina păcii şi libertate,
Din iadul războiului să dispară.

[...] Citeşte tot

sonet de Maria Filipoiu din Jurnal de Război (martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarcere

Noi ne-am întors din iadul de durere,
Unde scrâşnesc măselele şi dinţii.
N-am înjunghiat nici coastă de muiere
Şi nimănui nu i-am furat arginţii.

Livizi, sleiţi de vlagă, de putere,
Ne-a lins amarnic bezna nefiinţei,
Am înghiţit oftaturi în tăcere
Şi-am mestecat anafura credinţei.

De inumana noastră sfâşiere,
Plângeau în cer şi îngerii şi sfinţii
Şi ne turnau în suflet mângâiere,
Sub roşul viscol de tortură-a minţii.

Am fiert în mări de smoală şi de fiere,
Încrezători în ziua biruinţei.
Noi ne-am întors din moarte la-nviere
Şi-am pipăit abisul suferinţei.

poezie clasică de Ionel Zeană din Aceşti mari poeţi mici
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să vă spun din capul locului că nu înţeleg prin intelectual doar, pur şi simplu, pe cel care a făcut nişte studii şi are o patalama, o diplomă. Acela e doar un titrat, un licenţiat. În optica mea, numele de intelectual îl merită cel care trăieşte prin şi întru idee. Cel care pune ideea mai presus decât interesele sale, gândul mai presus de instinctele sale, raţiunea mai presus de nevoile sale. Acela e intelectual: cel căruia lecturile nu-i sunt doar floare la butonieră sau material de conversaţie spilcuită – ci ele, lecturile, i-au intrat în sânge şi s-au transformat în celule albe şi roşii care-i alimentează viaţa şi acţiunea. În acest tip de intelectual cred, acestuia mă alătur, aşa vreau să fiu eu însumi! Un astfel de intelectual nu va cădea nici în mrejele pudrate ale snobismului, nici în ispita grandomană a elitismului ţâfnos şi va fi, pe cât e omeneşte posibil, aşa cum voia Coşbuc, va fi suflet în sufletul neamului său!

George Pruteanu în revista Limba Română, Intelectualul şi politica (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestem

Te blestem printre toţi norii de iubire,
să-mi cazi pradă sufletului meu,
şi astfel, nemiloasa stare - rătăcire,
va fi un dulce-amar curcubeu.

Să n-ai parte de vibraţii şi de soare,
să-mi calci pe inimă cu dorul tău blestem,
mai cântă-mi o dată, acea răcoare,
de care-mi sunt părtaş de azi etern.

Visează-mi calea cea lungă şi dorită,
mai pune-n pahare vin roşu de toamnă,
nu plânge-n palma mea iubită,
şi-aminteşte-ţi cândva de mine doamnă.

poezie de Nicolae Sionescu (2 noiembrie 2008)
Adăugat de Nicolae Sionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum de poezie

E-o linişte monumentală
Şi sufletul mi-e lan de grâu,
Lumina soarelui... spirală,
Cu macii roşii până-n brâu.

Visele-mbrac... în erezie,
Mă-mbrac cu doruri şi tăceri,
Dau cu parfum de poezie
Şi cânt romanţele de ieri.

Pun dimineţile-n pahare
Şi te sărut... protocolar
Pe buzele ce-şi cer iertare,
Fără a şti de ce? măcar.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!