Citate despre rude și sânge, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la rude și sânge, dar cu o relevanță mică.
Suflete, copil orfan
Mă simt copilul nopților stângace,
Cu trup golaș în friguri nesfârșite,
Cu tălpi zdrelite, de sânge năclăite,
Sub veri ce mor când timpul, ore, toarce.
Și sunt copilul lepădat pe lume,
Al nimănui, de nu-mi cunosc nici gena,
Iar lumea cască gura ca balena
Să mă înghită... mulți să mă sugrume...
Mă simt orfan gustând pelinuri crude,
Și sorb amar din poale de izvoare,
Prin toamne reci când frunza-n jale moare;
Și le zâmbesc crezând că îmi sunt rude.
Am umeri goi - nu să arăt povara
Pe care-o duc prin râs de uragane -
[...] Citește tot
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul din cartul de noapte al navei Charlotte Jane
E primul cart de noapte, frățiorii mei,
Vânturi mari, grozave, bat peste șapte mări*
Și stele reci sclipesc pe boltă, frățiorii mei,
Mistica lor deschide căi spre cele patru zări.
Prova navei noastre-și croiește drum
Prin apele cele mari, scăpărătoare,
Promițând locului pe care-l părăsim acum
Și locului spre care ne-ndreptăm bunăstare!
Acum, aplecați-vă-n tăcere, frățiorii mei,
Frunțile deasupra vinului sfânt,
În memoria strămoșilor morți, frățiorii mei,
De un sânge cu noi, din același pământ.
Deși mormintele lor sunt la fel de departe ca luna
De-acest ocean albastru, adevăr spun vouă,
Spiritul lor ne va însoți întotdeauna
Acolo unde mergem, în țara cea nouă.
[...] Citește tot
poezie de James Edward Fitzgerald, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Nește" gușteri
Gușteri roșii, gușteri verzi
lunecă prin iarba crudă,
se ascund, să nu le vezi
burta plină și rotundă.
Epigoni cameleonici,
sunt experți în camuflaj.
Așa au ajuns puternici,
cu tupeu, plini de curaj.
Complotează ziua-ntreagă
cum să nu afle câmpia
c-a lor inimă beteagă
nu cunoaște omenia.
Din zbor prind orice insectă,
chiar de nu le mai e foame.
Lăcomia lor infectă
sfidează orice canoane...
Între ei nu se suportă,
[...] Citește tot
fabulă de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
'Prin legile nelegitime, nedrepte promovate de către degradanta clasă politică, coordonată de decidenți instituționali corupți, după 1990, o parte importantă a avuției noastre naționale create cu sudoarea muncii și a jertfei de sânge a înaintașilor români, a fost trecută discret, gradual, sistematic în proprietatea a mii de familii legate de marea corupție. Aceste grupuri familiale și-au trimis "reprezentanții" (rude, colegi, prieteni, parteneri de afaceri) în toate structurile de putere ale statului. Ce poate fi mai grav în istoria unei națiuni! Populația este pasivă, istoric. Modelul este preluat din alte state pretins democratice. Au fost promulgate voalat legi de restrângere a libertăților și drepturilor cetățenești. Legea partidelor politice prin dificultatea îndeplinirii criteriilor de constituire (minimum 10.000 de membrii fondatori în cel puțin zece județe ale țării; în țări occidentale cu tradiție democratică pot fi create constituțional partide de la doi membrii până la câteva sute) îngrădește maximal înființarea altor partide politice din afara sistemului oligarhic financiar-economic-informativ. Instituțiile fundamentale privesc pasiv la derularea acestui fenomen nedemocratic, neumanist.
Adrian Ibiș în Cugetări. Reflecții etice și socio-filosofice (2013)
Adăugat de Adrian Ibiș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Meditație echinocțială 77
Trec anii prin viață și viața prin ani,
le simt înlăuntru dansând împreună
pe vatra de lavă din mitici vulcani,
când timpul iertării începe s-apună.
Mă-așez pe un brâu de tăcere uitat
în vagi amintiri refuzând mai vină
la uși redeschise cu vechiul păcat
adus către seară de-o mână străină.
Și caut răspunsuri prin anii pierduți
în reci neuitări ce mă țin încă-aproape
de umbrele celor de-a valma trecuți
cu luntrea pe țărmuri lipsite de ape.
Prieteni cândva, sau dușmani de temut?
Ce cruntă-i această firească-ntrebare!
se surpă cu zgomot pe cugetu-mi mut
credințele surde călcate-n picioare!...
Aud, când privesc detașat spre trecut,
Chemări din neant, retrezite la viață,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din revista Confluențe Literare, ediția din 09.03.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de pahar (extras)
Demult, când gândul se năștea abia,
A trăit Thales din Milet:
Se spune că el întrezărea
Adevăruri vaste pe care alți muritori nu le puteau vedea;
Atunci a fost primul moment
Când s-a-înțeles fără niciun dubiu, evident,
Că toate-au fost făcute pentru om și bunăstarea sa.
Corul
"Umpleți paharele cu vin: nu vă fie teamă nici
De viitor și nici de gândurile care, căzând, fac plici!"
În centrul cerului: pământul înțepenit și plat!
Dar asta numai până când a venit și,-n fine,
A pus lucrurile la punct cum se cuvine,
Cu vână tare și glas puternic,
Un înțelept numit Copernic.
Tropăim, susținea el,
Pe-un glob mititel
[...] Citește tot
poezie clasică de Thomas Hardy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
(in)eficient estival
mă pândești constant
habar nu ai
cum fiece dimineață îmi trece cu sfințenie
printr-o grădină
printr-un miracol
de unde și dâra aceea inefabilă
ca și cum o magnolie și-ar elibera sufletul
nelăsând niciun mort în urmă
intrată în alura mea personală
în interioare cu deschidere amplă
această parfumerie naturală
cu vitrine și cristal
ochii mei potrivindu-și adâncimea
în tentativele cosmice ale mării
doar în aceste felii proaspete de pepene roșu
în boabe de struguri și brioșe cu frișcă
zgomotul muzical al sălciilor!
briza!
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Asterisc
Copiii altora sunt copiii noștri. Ce
ușor se intră în rai, ce greu se naște un
copil. În ziua a șaptea, Maria își
târî trupul slab la biserică. De o lună
îi murise mama. Vântul bătea ușor.
Rude sărmane se găsesc peste tot. Dar
de Watteau ce ziceți? Spaima era ca o
nimfă. Sacou gris, pantaloni gris. Dar
Igoriuncik? Aista, da, nume. Un
copil. Luna e și ea un copil. Întors din
război cauți femeia. Călătorii
imaginare pentru copii. O adevărată
nomadosofie. Brăila cu mila, Buzău
cu Dumnezeu. Acordeon, tu ești
unealtă divină. Din tine se nasc copiii.
Un sărut de toamnă, unul de iarnă. Un
sărut un copil. Ți-aduc odrasla unei
nopți cu aripi de sânge, au arome și
aur, cu diamant geros, lampa angelică
se sparse. La ora surâsului privelnic,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbe fără obârșie
Îmi spuneai că sunt candelabrul tău de lumină care te înfășoară de dimineață
Ce îți folosește să fii atât de zălud și de metaforic?
mai bine să zacem aici unde e liniște, sub cireș și sub stele
viața însăși este un candelabru de pomi prin venele cărora circulă sângele purpură
e rubedenia îndepărtată din pieptul femeii alergând foarte departe de omul care o urmărește când miroase praful de pușcă
e pasărea ei
candelabrele stelelor sunt prea mari pentru ea nu o apără
pentru potârniche și pentru zeițele pasăre o să spun acum ghicitoarea
și pentru potârnichea
care m-a născut
și
făcut
împreunare de mâini rodul ei se ridică și se duce în eterul foarte lung unde mereu se întârzie
(în foarte departe și mult
e devreme)
(și timpul și spațiul sunt lungi)
ce ghicitoare să fie când tu îmi arunci candelabrele peste brațe și mă cufunzi în lumină
și asta pentru că nimic nu e cu adevărat trainic și durabil în lume
viața e vântul care o duce departe, la alt vânător, fără gloanțe și fără vestă-antiglonț
îmi
[...] Citește tot
poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Non sens
Dac-ar fi să credem toate câte biblia ne spune,
Am ajunge la concluzii, drept vorbind, nu tocmai bune.
Să luăm Facerea Lumii, uite-așa, la întâmplare;
Se poate ca subiectul să producă consternare.
Îmi cer scuze, dar să zicem, un roșu sau arăpel,
Un peon sau un pigmeu, ar vorbi în acest fel:
De pleci hai-hui de la Adam și urci genealogia,
Mergând pe drumu-ntortocheat ce l-a trasat religia,
Trecând prin zeci de mii de neamuri și generații fără număr
Și dacă mai forțezi puțin veșnicia cu-al tău umăr,
Undeva-n eternitate, te vei întâlni cu mine.
Nu-i poveste, nici minciună, poate controla oricine,
Rudă sunt direct cu Noe și prin el sunt cu Adam,
Iar în vinele-mi de gumă, sânge de la dânșii am,
Însă... nu știu după cine; după mamă, după tată...
Iată veșnica problemă ce n-ați pus-o niciodată.
Cam așa vorbea odată un june cu multă limbă,
Care cu închipuirea rânduirea lumii schimbă.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din Vifornița (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacul
Te țin pe brațe când citesc o carte,
Te țin în mână când pe-o foaie scriu,
Trupul mi-l așez pe patul de cireș
Obiecte de orice fel în rafturi de nuc
Le rostuiesc ca privirea să mi-o încânte.
Pășesc ușor pe podeaua de mahon,
La gura sobei mă-ncălzesc
La focul lemnului de fag care-n vâlvătaie arde.
Trupul tău îl sacrific fără milă
Pentru a mea cauză materială....
Toate astea-s ale tale puține trebuințe....
Din fragedă-mi pruncie
Prieten neprețuit îmi ești.
Încercat la grele cazne poți fi
Și cu toate astea nu te pleci,
Semeț și dârz tu te ridici,
Renaști din iarba necosită
Sămânța ta e nepierită.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Ganea
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imnul PSD-eilor
cu dedicație lui P. Stănescu
Veniți, veniți cu toți în capitală!
Să-i omorâm pe cei ce nu-s cu noi.
Ce dacă ne sunt frați, mare scofală!
Pentru partid facem civil război!
Veniți, veniți să ne-apăram penalii
Cu arma la picior, cu glonț pe țeavă
Cu toții pregătiți de represalii,
Să demonstrăm că suntem de ispravă!
Pe toți acei ce ne sunt împotrivă
Chiar dacă-n țară sunt majoritari
Că ne sunt rude, prieteni, deopotrivă
Să-i înecăm în sânge, noi suntem cei mai tari!
Că suntem idioți, inculți ce mai contează
La vot noi scoatem morții din morminte
Să moară deci cei care nu votează
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Mimi Boroianu (24 iunie 2018)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atque nos!
Iarna, când e lungă noaptea, s-adun finii și cumetrii
Și-apoi povestesc de-a dragul, stând pe lavițele vetrii,
Despre crai cu stemă-n frunte, despre lei și paralei...
Oh, că mult îmi place mie să mă pun la sfat cu ei
Și s-ascult ale lor vorbe, s-admir faptă glorioasă,
Să-mi încurc în minte firul din povestea cea frumoasă,
Să văd ce destăinuiește frazul cel îndătinat:
Cică-a fost, ce-a fost odată, cică-a fost un împărat.
Oh, îmi place mult povestea, căci poporul se descrie
Singur el pe sine însuși în povești și-mi place mie
S-ascult pe popor, ca astfel să observ cum s-a descris;
Ascultându-l, fără voie, parcă mă cuprinde-un vis
Și-atunci eu mă pierd pe-ncetul pe-ale fantaziei maluri:
Văd cu ochii plăsmuirea vecinicelor idealuri
Și a tuturor acelor tipuri vii, pe cari le-avem
Și pe-a căror frunte pus-am mitologic diadem ;
Văd cu ochii tot aceea, ce-a creat în zeci de veacuri
Imaginațiunea noastră: văd înamorate lacuri,
Văd câmpii cu ierbi de aur, stele văd, cari povestesc,
Brazi cu gemet, văi cu lacrimi, flori, ce sub privire cresc,
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vechiul drum al mătăsii
Ai putea să-mi fii și mamă, și tată, și casap,
ai putea să mă calci în fiecare dimineață pe bombeu
cu roțile perechi și descentrate cu care te deplasezi
spre serviciu, ai putea să locuiești pe-același palier
cu mine, să ne ciocnim, pe-ntuneric, lângă ghena
de gunoi, ai putea să fii cea care îmi prinde
inima în palme ca pe un buchet de nuntă,
dacă-i avea răbdare să mai aștepți puțin sub turnul
din Pisa până când va atinge înclinația necesară,
ai putea să-mi aduci tu factura de lumină
sau prognoza meteo în plic, pe-ntreaga lună vitoare,
ca să mă dezobișnuiesc să-njur străinii care nu-și fac
decât meseria, ai putea să fii necunoscuta care
se osândește cu mine pe viață într-un lift nechemat
niciodată de nimeni, oh, și câte și mai câte ai mai putea fi,
toate din pricină că specia mea pe cale de dispariție
e dependentă de tine ca de glonțul ultim, cel care nu
va fi găsit niciodată, nicicând.
Copacii cad în anonimat mai repede ca oamenii,
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Hibernaris (2001)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fata cu ochii verzi de jad
În nesfârșitele stepe mongole,
Într-o iurtă pierdută in zare,
Un scâncet de copil,
Privire de stele reci avea,
Prin partea ailaltă de lume,
Peste marele zid zărit de lună,
Se născu o fetiță,
Cu ochii verzi de jad,
Împăratul ce stăpânea
Orașul interzis in aceea vreme,
Avertizat fusese de un vraci,
Fetița cu privirea de jad,
Iti va deveni stăpână,
Auzind măritul împărat,
Oaste ucigașă trimise,
Toate fetițele cu ochi de jad,
Vor fii ucise imediat,
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul
I
O altă auroră în sufletu-mi lucește,
Rază necunoscută d-a altor lumi ziori;
Ochii mi se deschide, și-n ochii mei zâmbește
Ziua zilelor noastre, vecii netrecători.
Veacurile, viața-mi ca nopți se strecurară,
Ș-încovoiat pe groapa-mi, o văz că s-a deschis
Ș-îmi face loc printr-însa să trec preste hotară -
E poarta veciniciei!... și mă deștept din vis!
Fruntea-mi albită toată către pământ se lasă,
Brațele-mi răzemate toiagul meu apasă;
Iar sufletu-mi se-ntoarce și cată înapoi...
O, zile! sau ce nume vouă vi se cuvine?...
Dar ați trecut! ce trece mai mult el nu mai vine.
Era mai dinainte să vă întreb pe voi.
[...] Citește tot
poezie de Ion Heliade Rădulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul
I
O altă auroră în sufletu-mi lucește,
Rază necunoscută d-a altor lumi ziori;
Ochii mi se deschide, și-n ochii mei zâmbește
Ziua zilelor noastre, vecii netrecători.
Veacurile, viața-mi ca nopți se strecurară,
Ș-încovoiat pe groapa-mi, o văz că s-a deschis
Ș-îmi face loc printr-însa să trec preste hotară -
E poarta veciniciei!... și mă deștept din vis!
Fruntea-mi albită toată către pământ se lasă,
Brațele-mi răzemate toiagul meu apasă;
Iar sufletu-mi se-ntoarce și cată înapoi...
O, zile! sau ce nume vouă vi se cuvine?...
Dar ați trecut! ce trece mai mult el nu mai vine.
Era mai dinainte să vă întreb pe voi.
[...] Citește tot
poezie de Ion Heliade-Rădulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Domnița Voichița
"Atunci voios și aprig ea
războiul în fruntea oștii sale a trecut."
Pușkin: Poltava
Cu adormitele lui valuri
se mișcă Sociul între maluri
Și pe deasupra lui ușor,
abia se simte-o dulce boare
de vânt, ce-n drum spre-o altă zare
pe mai departe pleacă-n zbor.
Ici-colo, salcia pletoasă,
pe maluri, tânăra-i tulpină
spre fața râului și-o-nclină
Vorbind cu unda somnoroasă.
Și Sociu-n matca lui bătrână
c-un murmur șoapta i-o îngână.
Prin pânza apei străvezie
arar un peștișor tresare
Și iar în adâncimi dispare
ca o săgeată argintie;
[...] Citește tot
poezie celebră de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lettre a un ami d'autre temps ajungerea la impalpabilul dialog al sinelui cu sinele
vremea miracolelor se sfârșise
și eu te conduceam pe ultimul drum al ființei
exact așa cum parmenide a definit ființa
mi-a fost greu să nu plâng atunci
știind că nu te voi mai revedea
decât printre marile canoane
care formează un om
îl dărâmă
& -l fac să rămână pentru veșnicie
așa cum blaga a definit veșnicia
nu știu de ce noica se îndeletnicea cu blaga
servind o supă cu tăieței de casă la cantina pe care tu ți-o doreai
ca fiind a săracilor pe atunci eram bieții studenți din regie
acum e facultatea de filosofie pe care eu mi-o imaginez cu mintea îndrăgostitului
de atunci când de la 5.10 dimineața îmi exersam
marțial
ca și cum nu m-aș pregătit să nu mor pământean
un fel de gimnice genii împins de o forță cu mult mai mare
pentru mine facultatea de filozofie fiind cea mai frumoasă
clădire din lume cu patru aripi planând peste princeton
[...] Citește tot
poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilul și marinarul
O pereche de bătrâni simpatici, bunicii mei,
Și drăguți cu toate lucrurile prostuțe; ei vedeau în Rai
Mielul pe care Isus l-a mângâiat când era copil;
Credința lor n-a fost niciodată umbrită de îndoieli: pentru ei
Moartea era doar un curcubeu pe cerul Eternității,
O promisiune că va veni curând lumina nepieritoare.
Era un bărbat care bătuse toate mările; un bătrân aspru,
Dar binevoitor; și păros ca o castană
Plină de lapte dulce.
Pe țărm, toată ziua supraveghea
Vânturile și le spune soțiilor de navigatori care nave
Au avut parte de vreme bună și care nave au întâmpinat furtuni;
Privind cerul, putea spune fără greșeală
Cum vor fi după-amiezile care urmau unor dimineți furtunoase,
Dacă nopți liniștite vor urma după-amiezilor turbulente.
Evita cu înverșunare orice scandal,
Iar dacă vreo șoaptă răutăcioasă-i mai rătăcea prin minte,
O îndepărta blestemând-o de parcă-ar fi fost ciumată.
[...] Citește tot
poezie de W.H. Davies, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre rude și sânge, adresa este: