Citate despre ruj și viață, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la ruj și viață, dar cu o relevanță mică.
Aleargă gândurile pe șine ruginite
Aleargă gândurile pe șine ruginite,
Se-opresc sleite în pântecele pământului,
Seva vieții și respirații beau liniștite,
Corpurile-s îngemănate-n ruja soarelui.
Se-opresc sleite în pântecele pământului
Priviri în recul ca ochii reflectați în oglinzi,
Corpurile-s îngemănate-n ruja soarelui,
Zburdă fericiți pe pajiștile verzi, doi albi mânzi.
Priviri în recul ca ochii reflectați în oglinzi
Reci și-ntrebătoare înghețate-n timp obosit,
[...] Citește tot
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cronică rimată la cartea "Stanca" în... "Calea Lactee", de Cornelia (Stăncuț) Georgescu
Adolescența-i primăvara vieții,
Când ploi călduțe cad în ropot,
Cu farmec și elanul tinereții,
Vremea "hormonilor" să dea în clocot.
Tinere cochete și gălăgioase
Se-ntrec în modă, care mai de care,
Să fie-n tot provocatoare
Și din frumoase, mai frumoase,
Tot mai preocupate-n vreme
La dedesupturi cât mai fine,
De rujuri, farduri, gene și sprâncene,
Dorind să fie la-nălțime,
De prin licee s-au decis
Spre modeling, la cânt și joc,
Cum fiecare se vrea "miss"
Poate-or găsi har și noroc.
Doar autoarea "Stanca" în... "Calea Lactee"
În modestie, simplitatea-i ne-ntrecută
Și-a pus în gând altă idee:
Vrea reduta cărții cucerită!
[...] Citește tot
poezie de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
You and Die
am înghițit fără să-mi dau seama
toată istoria lumii
uneori, când deschid gura, scot aburi din tunurile lui Napoleon
prin ochi îmi ies imperceptibile lacrimi din lacrimile Hypatheei din Alexandria
elina pe care creștinii au jupuit-o cu țigle în locul numit Cinaron,
fumez din halucinațiile lui Constantin,
când urc pe vreun munte, din nas îmi curge un firicel din sângele hipiotului genial pe care l-ați răstignit,
am inhalat genocide care acum îmi ocupă o bună parte a plămânului stâng,
încearcă să-l perforeze
și asta chiar acum
în prima zi caldă și verde
de mai
inima mea s-a pus pe lătrat,
dă din coadă, scâncește...
îmi spune: viața aceasta este un limax,
dăm pinteni unui limax muribund...
să desenăm deci,
să desenăm fiecărui munte care ne iese în cale
[...] Citește tot
poezie de Șerban Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când te-am întâlnit prima dată
erai undeva la periferia ta
acolo unde nimeni nu ajunsese vreodată
îmi amintesc, era frig
mergeam zgribulită
cu gluga trasă, nimeni să nu mă recunoască
am trecut poduri, mocirle, gropi de gunoi
amintirile veneau după mine ca omizile grăbite
când simt contracțiile și se îndreaptă spre adăpost
să-și bandajeze corpurile-n giulgiuri
[...] Citește tot
poezie de Carmen Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cam asta
felul acela atemporal de a seconda ploile
amestecul de pământ-cu-dulceață
(preferata mea, de vișine!)
o vânătaie nevinovată într-un colț auster de masă
na-na-naaaaa! se lasă caniculă!
efortul titanic de a-mi șterge vopseaua de pe unghii
ratarea serialului brazilian de la 6
oh!
cafeaua concepută cu caimac și vanilie
buzele arse în aventurare eroică
(eroina ta! eroina ta! Eroina!)
șorțul căzut estetic pe un spătar
irezistibila prăjitură
cu dovleac și cu zmeură
atunci când am știut exact
cum se începe o carte
nu și cum se termină
fuga mea prin sufragerie
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunshine
celei mai bune prietene nu-i plac costumele tale de serie
nici mirosul de tutun ieftin
(călătorisem împreună de nenumărate ori)
ea parcă este desprinsă din magazin fashion
are idei politice de dreapta și îmi imprimă un ritm mașinal
ai întâlnit-o la aniversarea mea de la acel bistro obscur
în ziua în care am împlinit 33
beam prosecco din pahare înalte apoi te sărutam vinovat
(urme mate de ruj îți rămâneau pe bărbie)
îți ștergeai mâinile de benzina 99 cu care ți-ai umplut rezervorul
și mă invitai la mansarda ta de celibatar
(ea avea repulsie de felul tău masculin de a viețui în dezordine)
nu aveai nici măcar două farfurii întregi
mâncam din tacâmuri de unică folosință
apoi citeam ziarele monoton
și îmi spuneai că mi s-au deșirat ciorapii
ochi în ochi ne juram să nu facem politică
prietena noastră râdea dezarmant
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ciclul poetic Unsprezece Septembrie:
Bem - 1
pasărea fără aripi
se așază la masă cu noi;
are ciocul îmbibat în sângele scurs,
uimitor,
peste timpul rănit pe care îl cercetăm
prin ecranul cu pești toxici, alături
de halba cu bere sortită
să aducă aerul bolnav al
rației de viață.
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare către cel ce așteaptă, păcatul moștenit, iubirea
Diseară așteaptă-mă!
E tot ce mi-am dorit...
Căci o să vin cu flori și șampanie...
Mă voi aduce și pe mine.
Vom fi doar noi.
Dar dacă nu ești de acord, să mă suni.
Anunță-mă negreșit!
Voi trimite doar gândul să te însoțească.
Aștept să-mi scrii...
Și de vei vrea, doar pregătește-te pe tine!
Nu vreau să te rujezi, sau să pomadezi exagerat fața
Căci nu vreau să ieșim undeva.
Nu in seara asta!
În seara asta eu te vreau așa cum ești,
Așa cum noi ne-am cunoscut odată
Nu vreau să mături casa, nici să pregătești mâncăruri.....
Căci eu, în astă seară mă voi hrăni cu tine noaptea toată.
Dar hai să nu fiu rău
Și să-ți dau voie și ție să faci ceva ce-ți place.
Mă poți privi cum te sărut și te desmierd,
[...] Citește tot
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Evadare din Rai
Plânge menorah cu lacrimi de ceară fugiți din Lumină cu pietre de moară legate la glezne în funii forjate de mâini sărutate cu buze rujate de Sorți invazive pierdute în fugă prin verbe latente ce încă-și conjugă trecutul la timpul prezent într-o joacă de-a teama c-or ajunge să se complacă în bezna ce-și sapă ecou peste toate prinzându-i în plasă cu aripi taiate.
Mi-e jale de iarba ce-nvie pe câmpuri arate de pluguri căzute-ntre rânduri pictate de-o mână ușor tremurândă ce albul cu tușe de mov îl confundă și-ncearcă s-ascundă ieșirea-n decor c-o gamă de maci înșirați incolor pe pânza abstractă a vechiului Noi departe de Tine împărțindu-mă-n foi ce zboară nescrise peste coclauri și frunții-inventându-i cunună de lauri.
Născuți de o Geea cucerită din vorbe de-un chipeș Uranus și-un cor de teorbe, scindați din plămadă ne pierdem prin ceruri uitând să răspundem pe rând la apeluri făcute de Cel ce a pus punct Luminii și virgulă-n Haos și lut rădăcinii Copacului Vieții ce ne-atârnă pe ramuri pe Noi, rătăciții, ce stăm pe la geamuri strigându-ne nume inventate ad-hoc și mituind Timpul să rămână în loc.
O boare de-octombrie parfumat cu verbină incită la versuri muiate-n toxină, turnate în vene din eprubete de patru țigănci ce murmură bete descântece vechi de dor și iubire și toarnă în flăcări, râzând în neștire, un țipăt virgin și o coapsă de înger ce face pereche c-o tijă de sânger iar fumul e leacul de suflet albastru ținut sub sechestru de preot sihastru.
Imuni la descântec dar absolviți de blesteme rostite cu patos de draci cu edeme, răscolim purgatoriul în furci caudine să ne-aflăm avatarul ascuns în ruine lăsându-ne urme adânc în cenușă, ningând cu fulgi mari din tocuri de ușă, trântită de vântul ce cântă la harpă un vechi cântecel pentru Eva cea stearpă ce-l caută-n taină pe-Adam să-l învie cu-o coastă pe tavă și lacrimi o mie.
poezie de Monica Trofim
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre ruj și viață, adresa este: