Citate despre sânge și timp, pagina 2
Poetului Oreste care tipărise un volum în 1915
E lumea-n sânge, foc și scrum
Și-Oreste scoate un volum.
Au pus tălmăcitori de astre
Că-i anul marilor dezastre!
epigramă de Ion I. Pavelescu din Epigramiști români de ieri și de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Exilați în munții din suflet
Exilați în munții din suflet,
lovim cu aripa gândului ancora vieții.
Unde îți vei odihni fruntea obosită
când, însângerați de lama ascuțită
a timpului,
vom înțelege că în dragoste
n-am știut să învingem?
poezie de Elena Contoman din Când îngerii iubesc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
DMS-ul vieții
Pe scara vieții urcă timpul
Și noi urcăm pe trunchiul lui
Plini de iubiri și de păcate
Să ținem stâlpii cerului.
Cântăm și ne-nvârtim în brațe
Cu anii noștri, douăzeci,
Dimineața,-n miezul zilei
Și seara pe-ntinse poteci.
La patruzeci de ani râvnim
Duminica și marți ades,
Și sâmbăta când roua curge
Prin sânge dulce ca un vers.
La anii mulți, peste șaizeci,
Decembrie și mai ne duc
Cu gândul în septembrie
Să tot iubesc, dacă apuc.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Somn
Noapte întreagă. Dănțuiesc stele în iarbă.
Se retrag în pădure și-n peșteri potecile,
gornicul nu mai vorbește.
Buhe sure s-așază ca urne pe brazi.
În întunericul fără de martori
se liniștesc păsări, sânge, țară
și aventuri în cari veșnic recazi.
Dăinuie un suflet în adieri,
fără azi,
fără ieri.
Cu zvonuri surde prin arbori
se ridică veacuri fierbinți.
În somn sângele meu ca un val
se trage din mine
înapoi în părinți.
poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetului M. Duțescu
Ai pretins de Anul Nou
Că ai panduria-n sânge,
Dar... treptat... ca un ecou
Voinicia ta se stinge.
epigramă de Gheorghe Ionescu din Epigrame (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Către viitorime
Voi, care vă veți naște de-aci-într-un veac sau doi,
Voind s-aveți știință de cine-am fost și noi,
Luând spre deslușire istoria, îndată
Simțirea noastră-ntreagă, de fală îmbătată,
Striga-va:,, Ca străbunii să fim de glorioși,
Pe când am fost cu toții mișei sau ticăloși."
Mai mult decât minciuna nimica nu răpune...
E aspru adevărul, dar trebuie a-l spune
Da, țara noastră toată, din cap pân' la sfârșit
În zilele de astăzi e stârvul otrăvit,
Din care sântu soare cu flacăra-i suavă
Nu poate să mai scoată nimic decât otravă.
Și mișuie asupra-i un șir de viermi grețoși
Ce-l sug până la oase sătui dar lipicioși,
Blestem care desigur își are începutul,
Își are și prezentul, își are și trecutul,
Pe când sfârșitul, zilnic chemat și nesosit,
Se pierde printre veacuri, rămâne neghicit.
[...] Citește tot
poezie celebră de Alexandru Macedonski din Excelsior (1895)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Candela de toamna
patru ani am călărit alături de sfinți decapitați între un oraș sfânt și o iubire interzisă,
orele mi s-au părut fără de sfârșit,
minutele ți-au săpat morminte în sângele meu otrăvit de atâta așteptare.
șacalii deșertului au încercat să îmi trimită sufletul în iad
dar eu mi-am acoperit durerea cu semnul întors al mantiei albe
și am mers mai departe.
am șchiopătat doar în fața focului sacru.
acolo genunchii s-au frânt în cea mai frumoasă rugăciune din lume.
îngerii mi-au biciuit credința cu cravașe de lumină și cuvinte însângerate,
durerea mi-a închis ochii și mi-a deschis brațele,
în numele Tău.
apoi a venit toamna
iar Johannes Larmenius
a reaprins candela de argint.
poezie de Eduard Dorneanu (28 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec
Ploaie, transparență pedepsitoare.
arbore, statuie fără cap.
mi-ați mai rămas, acum când luna doare
și-n pielea lepădată a șarpelui încap?
Mai sunteți încă preajma cărui dor,
mai licăriți în care oseminte
când crinii, sângele pedepsitor
lin și-l despoaie peste vechi morminte?
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bocet epuizant
M-aș așeza cu capu-n pumni și-aș plânge
pentru destinul meu ursuz de cuc,
că nu pot la sfârșit nimic să duc,
aș plânge lacrimi, ca să curgă sânge.
Să mi se scurgă sângele din vine
în bălțile finalului de veac,
să pară că vorbesc, dar eu să tac,
să tac în gura mare despre tine.
Să tac iubirea mea adânc-bolnavă,
să tac și fulgerul că te-aș zdrobi,
să tac ca încleștatul de gingii,
să tac și a revanșă, a gâlceavă.
M-aș plânge pân-la os și pân-la nume
prin ochi, ca lacrimă să ies din lume.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carul de foc
Aurul toamnei căzut în noroi
Îl zdrobim în călcâie, în tălpi
Ținem pe umeri ca niște stâlpi
Zările vinete amândoi.
Sângele ni-l adună pământul.
Doar carnea ne-o lasă și oasele
Să le clătinăm prin frumoasele
Zile în cari ne spulberă vântul.
Sub frunte gândul încă rămâne,
Îl rup cu inima-n două, în două,
Îl mânjesc cu lună, cu rouă
Și ți-l întind proaspătă pâine.
Aurul toamnei pe câmp și-n pădure
Îl strivim mohorâți cu picioarele.
Dârdâim și-așteptăm soarele
În carul lui de foc să ne fure.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul trece. Chiar și atunci când pare imposibil. Chiar și atunci când fiecare bătaie a ceasului doare la fel ca și pulsul sângelui sub o vânătaie. Trece neregulat cu rătăciri ciudate și pauze tărăgănate, dar trece. Chiar și pentru mine.
Stephenie Meyer în Lună nouă
Adăugat de marya
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
viața a devenit un lucru
care mă obosește
sângele meu zilnic se încaieră
poezie de Luminița Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ausweis
Scot sângele ștampilat la vedere.
Mi se dă drumul.
Scot osul sculptat la vedere.
Întârzii o secundă, dar mi se dă drumul.
Scot îndurătoarea limbă vorbită, - la vedere.
Dicționarele sunt pregătite, așa că mi se dă drumul.
De ce vrei să treci, m-a întrebat moartea.
Sunt liber, i-am răspuns,
așa că nu am chef să-ți răspund.
Ea a stat un timp descumpănită,
apoi, mi-a dat drumul.
Am pe mine toate ștampilele.
Dacă vreți să știți
eu, unul, sunt în ordine,
mie mi se dă drumul.
poezie celebră de Nichita Stănescu din În dulcele stil clasic (1970)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru mulți dintre noi puiul înseamnă pieptul fără os și piele, tranșat și tras în plastic... dar poate că e timpul să mergem să mirosim și găinațul, să ne stropim cu sânge, să ne murdărim de noroi pe încălțări, dacă nu și pe mâini.
citat din Cristian Mărgărit
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
La Jilava
Citeam pe-un zid, cu sânge scris:
"opt ani am stat aici închis"
și te vedeam, brav și tăcut,
smerite scrib necunoscut.
Pe-același zid, mai jos săpat:
"cinci ani și șase luni am stat"
și cât priveam porți și pereți,
erau doar ani, și luni, și vieți.
Citeam pe-un zid, cu sânge scris,
am stat închis, am stat închis...
O, Doamne, cât aș vrea să știu,
eu, într-o zi, cât am să scriu?
poezie de Mircea Ionescu-Quintus din Moara Dracilor (1999)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aceeași limbă
De două mii de ani, aceeași limbă,
Vorbim noi, cei de-un sânge și de-un neam,
Ca frunzele crescând pe-același ram,
Cum veacuri am văzut cum se preschimbă.
O altă lume, cu alți fii, se tot plimbă
Și altfel este acum de cum eram,
Dar limba ce ne poartă-același hram,
Ne-a tot legat prin veacuri ce se schimbă.
Cu mierea adunată în cuvinte
Și-adânc înscrise în suflet românesc,
Uniți în cuget, plini de învățăminte,
La fel urmașii, ca și noi vorbesc,
Aceeași limbă. Drumuri înainte,
Care străbat pământul strămoșesc.
sonet de Petre Gigea-Gorun din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimic prostesc
Brusc lucrurile nu mai sunt vesele
Când nu-ți mai zâmbește
Vânzătoarea sau frizerul.
Dar aș vrea ca la vederea mea
Să se bucure toți, ca de soare.
Și chiar dacă sora îmi recoltează sânge din deget,
Să zâmbească în acest timp.
Nimic prostesc în a visa așa ceva.
Știu bine,
Că m-am născut pentru fericire.
poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Safta (serioasă): A curs mult sânge?
Baciul (pune fluierul înapoi la chimir): Sânge n-a prea curs... Puțin. Pe la nunți, și numai din nas! Dar au fost multe îmbrânceli, blesteme și multă ocară. (Trist.) Anul trecut, alde Gârjoabă a prins vierul nostru la scroafele lui. Închipuie-ți că l-a castrat, porcul dracului!
replici din piesa de teatru Oile Domnului (Satul electronic), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de A. Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimi înghețate
E-o liniște de care Luna plină
se-ntreabă: "Sunt eu, oare, vinovată?"
și pune-o sărutare apăsată
pe-o noapte ce se-mbată de lumină.
Se-adună, parcă, urletele-n vaier,
iar pașii umbrelor se pierd în ceață
vibrând în inimile ce îngheață
pe sunete cuprinse-n negru caier.
E noaptea-n care haita se adună
cu ochi strălucitori, dorindu-și sânge,
cu-o lăcomie care poate-nfrânge
voința unor alți copii de lună
în ochii cărora timpul se frânge
în noaptea-n care Luna plină... plânge.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Disperare
Părțile se desfac; centrul nu le mai poate ține;
Anarhia se răspândește în lume,
Mareea sângelui vlăguit încetează să pulseze - pretutindeni
Păstrarea inocenței devine inutilă;
În timp ce oamenilor buni le lipsesc convingerile,
Ticăloșii sunt plini de pasiuni intense.
poezie celebră de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre sânge și timp, adresa este: