sâni şi viaţă

Bătrân

Prea târziu te-am întâlnit în viaţă
Ca să pot să stau de veghe până-n zori
Braţele pe sânii tăi mi-ngheaţă
Ars prea mult ca să nu mă omori.

Totul e aşa cum se cuvine
Numai eu n-am nici un rost pe-aici
Chiar atunci când simţi că-ţi este bine
Înlăuntrul clipei noastre mici.

Pofta mea te ţine-n ea întreagă
De lumina ta marcat rămân
Doar un fel de-avertisment mă leagă
De obsesia că sunt bătrân.

Sunt bătrân şi te iubesc, pierduto
Şi mă tem de stilul tău perdant
Calendarul ziua ţi-a făcut-o
Din aceste clipe de neant.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norocosul

Un amorez a dus-o acasă pe Miss România,
A dat jos totul de pe ea, întâi pomeţii,
Apoi peruca, sânii, fundul, lentilele, bărbia,
N-a mai rămas nimic din aventura vieţii..

epigramă de Sorin Stoica (6 ianuarie 2024)
Adăugat de Sorin Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără

Fără noapte, stelele n-apar,
Fără vise, viaţa-i un calvar,
Fără vers, poetul e absent,
Fără mâine, tu rămâi prezent!

Fără Iad, nici Raiul n-are rost,
Făr' a fi, nu poţi zice c-ai fost,
Fără întuneric, nicio rază nu-i,
Fără moarte, viaţa ta-i hai-hui!

Fără păsări, noimă cuibul n-are,
Fără lacrimi, plânsul piere-n zare,
Fără de ispită, sânii nu-ţi tresar,
Fără dulce-n suflet, nu există-amar!

Fără absolut, nici relativ nu este,
Fără vis şi forţă, viaţa-ţi joacă feste,
Fără definibil, nu-i indefinibil,
Fără măreţie, nu e nici penibil!

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Examen la geografie

se întoarce calul tău dezlegat
rumegând coroana de flori de tâmplă
potcoave de înfeminare
ascult cum ticăie metronomul uitat în priză
clavecinul la care şedeam lipiţi
cântând motete la 4 mâini
de ne era frig de mansardă

arde viaţa molcom în soba portativă
între do-re e timp şi de sub-sol
un fel de dragoste metafizică
în patul tău din fier sobru
mă uit la tine ca la un muzeu gratis
portrete în cărbune-fumatul interzis
tu îmi vorbeşti de arta etruscă
desenând în palmă sinoptici din noi
ecuatorul trece mai la sud de sâni
ca un hurican de vară şuie

hăuleşte îmi zici, strigă-mă pe nume

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Grauenfels
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regizorul (către Femeie): Şi tu, de ce tremuri ca o piftie? Îmi pare rău, n-am vrut să te sperii! Dar toate s-au întâmplat din vina ta! Eu nu înţeleg cum poate fi o femeie frumoasă atât de naivă. Să te seducă un zeu, un principe, un cavaler, treacă, meargă... Pe tine însă te duce de nas ultimul gropar! Câteva minciuni parfumate, şi gata! Mergi după el, la groapă, cu ochii închişi... Tu, etern feminin! (Femeia plânge.) Şi termină odată cu smiorcăiala! Atâta ştii! Lacrimi şi rimel! Rimel şi lacrimi! Am pus în fiinţa ta tot ce-am găsit mai bun! Operă de artă am vrut să fii! Înger scoteam din tine, dacă în loc de sâni îţi puneam aripi! Mă auzi? Tu eşti matricea vieţii, proasto! Alfa şi omega.

replică din piesa de teatru Iarnă în Rai (Globalizare), scenariu de Valeriu Butulescu (2004)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gothic 48

Vara pleacă
Alerg împreună cu mary ann nicholls
Intuiţia masculină îmi spune că trebuie să ocolesc staţiile de ecou

Nu există efect final sau exonerare
Urcăm şase sute şaizeci şi cinci de trepte murdare
Mary ann se opreşte şi îşi lipeşte sânii de iunia claudilla
Linia vieţii îmi zvâcneştete în palmă
şi simt cum o lamă de pumnal îmi mutilează amintirea primei
şi singurei iubite

duc hainele iubitei la medina segovia
prostituatele rămân lipite una de alta ca nişte noduri carnale
diavolul le şopteşte cuvintele delfinei margareta
"qu ‚ on en parle plus"

Încă un anotimp a intrat în albastru
Stai liniştită îi spun iubitei lasă visele să şoptească
Cum şoptesc visele mă întreabă ea
Ca apele rănite de maluri

[...] Citeşte tot

poezie de Eduard Dorneanu din Sacra erotica (2015)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de început

..

Viaţa e tot ce iubesc, tot ce cânt,
Toate văpăile patimei mele într-însa se mistuie.
Viaţa - smintită-nfrăţire cu vraja-nserării şi-a zorilor
Viaţa - năvalnică grindină-a luptelor,
Viaţa - dragostea omului...
... dragostea...
Hei, aş dori să iubesc o femeie şi eu...
Ea în mine există de mult şi-o aştept...
Are un suflet ca aerul, mângâindu-mi vâslirea aripei,
Are un sânge ca viforul, sângele meu biciuindu-l,
Are o minte ca soarele, lângă a mea ca să ardă,
Trup mlădiu, sâni pietroşi, statuie antică vie.

Până azi n-am iubit,
Deşi somnul m-a prins uneori cu tâmpla în poala frumoaselor.
Eu, fiul şi flacăra munţilor,
Îndoitu-mi-am fruntea şi-n iarba câmpiilor ude,
Primit-am sărutul frunzarelor veştede

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În veşnicia mea de iarnă

Eu nu ştiu dacă am păcate,
Doar Domnul poate să discearnă
Că am iubit şi zi şi noapte,
Din primăvară până-n iarnă.

Mi-i viaţa fulg întârziat,
Curat ca roua de pe flori
Şi, Doamne, încă sunt bărbat,
Iubitelor le dau fiori.

Codane sunt, femei cu sânii
Ce-nalţă stelele cu ei
Şi ochii mei le sunt stăpânii
În mângâieri sub flori de tei.

Ah, nu ştiu dacă am păcate,
Doar Domnul poate să discearnă
De voi iubi şi zi şi noapte
În veşnicia mea de iarnă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti

Eşti ornicul ce duce-n infinituri
Clipa acestei calde deveniri...
Eşti polul sud al vieţii... În săruturi
Măsori a unei stele străluciri.

Zefirul poartă urma tălpii tale...
La colţ de stradă, veşnic, poza ta
Îmi face semn. Dar tu eşti rupt din soare,
De-aceea eu, eu nu te pot vedea.

Eşti prim atom al unei piramide,
Aur pudrat pe coapse de femei,
Pe sânii tresăltând de-nfiorare,
Ca un vulcan în braţul unor zei.

La tine vin mai toţi să se închine,
Căci tu eşti semnul către transcendent,
Şi îţi aduc licori, mătăsuri fine...
Până la tine, mulţi creştini se pierd.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ademenit de vrajă

- Mai împletesc cu rimele năframă
Când marea se retrage liniştită
În golful cu magnolii şi aclamă
Toţi albatroşii-n noapte, bântuită

De paşii tăi ce înfloresc pe plajă
Ca-ntr-o poveste scrisă de vestale,
Iar stelele ademenite-n vrajă
Prin spuma dantelată dau târcoale

Şi povestesc de ţărmuri nesfârşite
Pe care trec sirenele spre mare
În razele de lună poleite
Cu versul tău, o lacrimă de floare.

- Mai rog această clipă să rămână
Deşi-i târziu... Pe ţărmurile nude
O să trăim eternitatea până
Ne-or creşte flori pe trupurile ude

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Grigoraş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieşire la iarbă verde

Iubita mea, cu superbeţea ei de fizic,
M-a înşelat deunăzi cu un ftizic
Pentru o sută de parai şi-un pic
Trecând cu pat cu tot la inamic

Impardonabil-agasantă acuplare
Plămâni betegi peste trufii mamare
După tipare, negreşit, o dezertare
Arză-te-ar crematoriul de putoare!

Ah, mult prea ticăloase de sorginte
Mezalindă. Blestemat sfârc fierbinte
Parşiv-abjurătoare de la jurăminte
Sămânţă doar în loc de simţăminte!

Gură spartă, bărbat pe puncte şi calic,
De ce cu tine viaţa să-mi complic
Tembelule câineşte obsedat de ombilic?
Mă laşi... Ce zici, în week end, de-un picnic?

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vieţi irosite

ai hotărât: nu ştii cum să creşti foarte bine
acei sâni uriaşi – laptele să nu mai albească
auditorii
unele tricouri unele femei să reziste în ploaie
cu urechile simetric lipite de inimă (?!) să
nu se sfâ
şie între ele nici cârpele toate moi nici
vieţile irosite – cu noi, cât de tineri aşa dintr-o dată
bine se s
caldă meşe de păr în oglinda aproape de stereo
tipul scutului-vâlvătaie

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitarea

Vin` lângă mine, suflet veninos,
Molatec monstru, fiară adorată!
Vreau să-mi înfăşur mâna-nfiorată
În coama părului tău greu şi gros;

În rochia ta cu falduri parfumate
Vreau capu-ndurerat să mi-l scufund
Şi ca pe-un stins buchet să sorb profund
Mireasma dulce-a dragostei uitate.

Nu să trăiesc, să dorm aş vrea mereu!
În somn îţi voi aşterne fără teamă
Pe trupul tău cu străluciri de-aramă
Un nesfârşit sărut prelung şi greu.

În patul tău, abis de desfătare,
Se stinge orice gând chinuitor
Şi gura ta e-un nesecat izvor
De săruturi şi aprigă uitare.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfânta laşitate românească

Să loviţi în mine
Când împart cu ştabii
Două Bucovine,
Două Basarabii.
Dacă pace-nseamnă
Linişte impusă -
Plânsul meu cântaţi-l
Doar în limba rusă!
Datorită ţie stăm în umbră,
Nu mai pot valorile să crească,
Stăm de-un veac cu mâinile în şolduri -
Sfântă laşitate românească!
Şi de-atâta chin şi de durere,
Nu mai pot nici mamele să nască,
Nu primim nimic, dar ni se cere -
Sfântă laşitate românească!
Trădători cu sufletul de slugă,
Ce-au ajuns la viaţa boierească,
Au venit la sânul tău să sugă -
Sfântă laşitate românească!

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Damian Ureche (1981)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adam

Cu toate că se afla în rai,
Adam se plimba pe alei preocupat şi trist
Pentru că nu ştia ce-i mai lipseşte.

Atunci Dumnezeu a confecţionat-o pe Eva
Dintr-o coastă a lui Adam.
Şi primului om atât de mult i-a plăcut această minune,
Încât chiar în clipa aceea
Şi-a pipăit coasta imediat următoare,
Simţindu-şi degetele frumos fulgerate
De nişte sâni tari şi coapse dulci
Ca de contururi de note muzicale.
O nouă Evă răsărise în faţa lui.
Tocmai îşi scosese oglinjoara
Şi se ruja pe buze.
"Asta e viaţa!" a oftat Adam
Şi-a mai creat încă una.

Şi tot aşa, de câte ori Eva oficială
Se întoarce cu spatele,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu din Tinereţea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea-i ca un luceafăr

Ţi-atârnă stelele de sâni
buricul fulgeră cu miere
iubita mea eu mă închin
te mângâi dulce cu putere

Buricul fulgeră cu miere
pe buze se aprind văpăi
îţi dau şi viaţa de ai cere
să mă înalţ din ochii tăi

Pe buze se aprind văpăi
iubita mea când mă închin
se văd icoane dulci în tei
ţi-atârnă stelele de sâni

Buricul fulgeră cu miere
luceafăr tandru în cădere

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii îmi spun: "Încă alăptezi, este atât de generos din partea ta!" Generos, nu! Alăptarea îmi oferă sâni şi îmi ia grăsimea de pe coapse. Este un fel de liposucţie naturală. Aş continua alăptarea pentru tot restul vieţii mele, dacă aş putea.

citat din Helena Bonham Carter
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împărat şi proletar

Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorâtă,
Unde pătrunde ziua pintre fereşti murdare,
Pe lângă mese lunge, stătea posomorâtă,
Cu feţe-ntunecoase, o ceată pribegită,
Copii săraci şi sceptici ai plebei proletare.

Ah! - zise unul - spuneţi că-i omul o lumină
Pe lumea asta plină de-amaruri şi de chin?
Nici o scânteie-ntr-însul nu-i candidă şi plină,
Murdară este raze-i ca globul cel de tină,
Asupra cărui dânsul domneşte pe deplin.

Spuneţi-mi ce-i dreptatea? - Ce-i tari se îngrădiră
Cu-averea şi mărirea în cercul lor de legi;
Prin bunuri ce furară, în veci vezi cum conspiră
Contra celor ce dânşii la lucru-i osândiră
Şi le subjugă munca vieţii lor întregi.

Unii plini de plăcere petrec a lar viaţă,
Trec zilele voioase şi orele surâd.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1874)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mongan se gândeşte la trecuta lui măreţie

Eu am băut mied din Ţara Celor Tineri
Şi plâng – fiindcă acum ştiu deja tot:
Am fost copac, un alun*, iar ei fără niciun fel de reţineri
Mi-au atârnat pe ramuri Carul Mare şi Steaua Pilot.

Asta s-a întâmplat demult – n-avea memorie pământul:
Am devenit o urgenţă prin care trec roibii amurgului,
Am devenit un om, un om care urăşte vântul,
Un om care ştie un singur lucru, acela că fruntea lui

Nu va atinge sânii şi nici buzele părul
Femeii iubite vreodată, în niciuna din zilele rămase.
O, fiară a pustietăţii, pasăre a aerului, spune-adevărul,
Trebuie oare să vă-îndur toate strigătele amoroase?

* Mongan – rege irlandez mitic, fiul jumătate om al zeului mării, Manannán mac Lir; după unii
cercetători este vorba despre regele irlandez Mongan, mort în anul 625, un personaj real.
* Alunul, conform notelor lui Yeats, este simbolul biblic al Copacului Vieţii şi al Copacului Cunoaşterii,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către iubita evazivă

Nu mă mai iubi, te rog să pleci,
Ia-ţi inima ce-mi dăruiai cândva;
În zadar pe sfânt îl rogi, în veci,
Deşi poate, el nu te va salva.
Aceste jumătăţi de săruturi mă ucid –
A mai fost cineva servit astfel, seri după seri?
Cum poţi fi înfometat atâta de perfid
În mijlocul unui ocean plin de plăceri?

Nu-mi mai arăta albeaţa sânilor, de crin,
Înrămuraţi cu pârâiaşe azurii,
Pentru că deşi ochii se satură din plin,
Setea şi arşiţa din mine rămân vii.
Tantalus! Chinurile-ţi pentru unii-s basne,
Dar prin mine toţi-s preveniţi în acest ceas:
Nu-i mare lucru-n Iad să fii supus la cazne,
Cât e, în Rai, să fii în flăcări ars.

Nu mă mai strânge-n braţe, deşi dragi mi-s,
Şi nici cu nurii tăi îmbietori nu mă-îmbăta,

[...] Citeşte tot

poezie de Michael Drayton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!