Citate despre sacrificiu și sfinți, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la sacrificiu și sfinți, dar cu o relevanță mică.
Arta Educației
Aceasta-i arta de-a trăi, copile:
Să fii curat la suflet și la trup
Iar viața ta să n-o măsori în zile
Ci-n fapte bune precum mierea-n stup.
Tu pe părinți să îi asculți orbește
Privește doar ce sacrificii fac!
Cu fiece copil pe care-l crește
Un om își taie-o cruce în copac.
Pe dascăli să-i cinstești cum se cuvine
Fără de ei tu nu ești om întreg
Poate că unii-s mai săraci ca tine
Dar jertfa lor doar zeii o-nțeleg.
Tu să saluți întâiul, pe oricine
Fii respectuos, și-ai să primești respect
Nicicând să nu dai cinstea pe rușine
Privește-n ochii tuturor, direct.
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Corneliu Vadim Tudor (8 septembrie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Chiar dacă memoria omenirii se dovedește, după trecerea Pontifului la cele veșnice, a fi scurtă, totuși prin modul în care s-a manifestat dăruirea până la sacrificiu cu care a acționat până la ultima suflare îl califică pe Papa Ioan Paul al II-lea drept un Sfânt al vremurilor noastre.
Nicolae Mareș în Ioan Paul al II-lea - Un Papă Sfânt (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Adagio
iubirea Lui Hristos- religie supremă
lumina Lui ne cuprinde pe toți
credința în El e gândire extremă
o apăr de tâlhari de netrebnici hoți.
sacrificiul Sau și azi destramă plângeri
ne vrea pe toți fericiți mereu împăcați
o parte din lume se compune din îngeri
în toate cele sfinte profund implicați.
adagio e poemul cu care-l preamăresc
acoperit cu praful fin de stele
cu vis de zi de noapte îl urmăresc
să îmi dea mântuirea păcatelor mele.
ascensiuni pe spirală capătă noi forme
descopăr astfel cerul cu iubiri enorme.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omagiu eroilor Timișoarei
eroii Timișoarei au ars la crematoriu
au ajuns cenușă spulberată-n vânt
în conștiința noastră au un loc meritoriu
pentru sacrificiul și eroismul sfânt.
sângeroasa Revoluție a început pe Bega
clopotele catedralei au bătut puternic
lacrimile gliei sunt Alfa și Omega
unui popor eroic în toate cucernic.
zile de luptă cruntă pentru libertate
printre ninsori de vise se comemorează
lumini din candele vorbesc de pietate
istoria eroilor încă mai sângerează.
astăzi curg pe Bega omagii, demnitate
speranța României luminată-i de-o rază.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În val de lumină
n-am să te las moarte sângele să-mi bei
cerul mă înconjoară cu aripi de îngeri
în suflet rezonează glasuri de porumbei
și ploaia mireană mă spală de plângeri.
pentru puritate fac și sacrificii
post și rugăciune cu lumânări aprinse
am renunțat cu vârsta la capricii
doar doruri de zbor spre zări necuprinse.
n-am să te las moarte să mă torturezi
valuri de lumină izvorăsc din sânge
am credința sfântă Doamne să mă vezi
că vremurile tulburi nu mă vor înfrânge.
armonii de viață s-au copt în livezi
rodiri de speranțe sufletul le strânge.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru ce am trăit
Trei pasiuni simple, dar foarte puternice, mi-au guvernat viața:
dorința de iubire, setea de cunoaștere și compătimirea caldă
pentru omenirea suferindă. Aceste pasiuni, ca niște vânturi mari,
m-au împins încoace și încolo, asigurându-mi cursul, pe un ocean
imens de angoase, atingând aproape vortexul disperării.
Am căutat mai întâi iubirea, pentru că aduce extaz
extaz atât de mare încât uneori mi-aș fi sacrificat tot restul vieții
pentru câteva ore de fericire.
Apoi, am mai căutat-o pentru că ușurează singurătatea
singurătatea aceea îngrozitoare din care o conștiință tremurândă
privește peste marginea lumii în abisul fără viață, rece și insondabil.
În sfârșit, am căutat-o pentru că am văzut în armonia iubirii,
ca într-o miniatură mistică, prefigurarea acelui paradis
imaginat de de sfinți și de poeți. Asta-i ceea ce am căutat
și chiar dacă ar putea să pară ceva ireal, prea bun pentru
viața omenească, asta-i ceea ce, în final, am găsit.
Cu aceeași pasiune au căutat cunoașterea.
Am dorit să cunosc inimile oamenilor.
[...] Citește tot
poezie celebră de Bertrand Russell din Autobiografie, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumoasă ești, femeie!
Frumoasă ești, femeie,
Flacăra-ți arde-n privire,
Ești muză pentru condeie
Tulburătoare plăsmuire.
Frumoasă ești ca mamă
Când pruncii pe lume-i aduci,
Îi crești fără a ține seamă
De sacrificii și de răscruci.
Frumoasă ești ca bunică
Când nepoților le citești povești,
Îi răsfeți în fiecare ziulică
Ce ți-a rămas din cele lumești.
Frumoasă ești ca iubită
Când pe bărbat îl răscolești,
Cu patima-ți într-o clipită
În necunoscut îl ademenești.
[...] Citește tot
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea mea s-a stins
pentru Bianca
Lacrimi nu mai am, când te privesc zăcând neînsuflețită....
În agonii și suferințe te-am privit zvâcnind...
O singură dorință aveam a-mi fi împlinită...
Ca tu, să te mai bucuri... prin viață tot trăind....
Nu poate nici cuvânt, și nici lacrimi amare,
Să stingă cea durere ce-o simt în piept arzând...
Mi-ai fost copilul dulce, ce m-alinta c-o floare,
Iar eu... fără de tine, mă văd ușor căzând...
Și te-am iubit, cum nu se scrie-n cărți...!
Și mi-ai fost în suflet... tu mult m-ai alinat...!
Poate să mai treacă încă zece vieți...
Eu nu am să te uit, copil mult adorat!
Bianca, te iubesc! Tu ești acum plecată...
M-ai părăsit și tu... cu mult, mult prea devreme...!
Și trebuie s-accept soarta... deși, neresemnată...
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Discurs pentru iubire
am crezut mereu în dragostea universală
că toate ființele au nevoie de grija divină
știu că lumea se înalță pe albastră spirală
că ploaia e sfântă și ne spală de vină
rugăciunea e un exercițiu al iubirii mele
mă rog să fie pace pe pământ ca în cer
să piară bolile tristeți gânduri rebele
armonii să dăinuie în oricare ungher
nu există adâncime în iubire fără sacrificiu
uneori este nevoie de renunțare profundă
este nevoie să inventăm câte un artificiu
detașați de orgolii secundă cu secundă
freamătă intens în mine mănunchiuri de raze
flori de lumină cuminți se așează în fraze
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Învierea
Tu ai știut tot ce ne doare, griji, suferințe și nevoi
Tu, care te-ai sacrificat și-ai fost cruce vie pentru noi,
Ne-aduci lumina sfântă, să putem găsi calea dreaptă
Ne-nalți spre Dumnezeu,, conducându-ne treaptă cu treaptă.
Venim cu sufletul deschis, de Paști să ne împarți lumină
Să pogoare peste noi har și milostenie divină;
De sacrificiu-ți suprem și azi tresaltă mânăstirea,
Iar clopotele umplu cerul, vestindu-ți nemurirea!
În mila-ți nemărginită i-ai iubit pe cei ce te-au trădat
Pentru mântuirea lor, tu crucea pe Golgota ai purtat;
Poate că lumea mult mai frumoasă și mai curată-ar fi
De n-ar fi cei care te răstignesc în fiecare zi!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lecție de istorie
Mi-a rămas săpat în minte de pe când copil eram
Că sunt Om, că am o Țară și o Limbă și un Neam
Că-n adâncul gliei sfinte stau de veacuri moșii mei
Că din ei răsare pâinea și prin mine trăiesc ei
Valuri tulburi de uitare peste morții mei se-așează
Limba nu ne mai e limbă, țara nu mai este trează
Azi ne-nvață imbecilii intereselor perfide
Cum să ne uităm eroii și să venerăm partide
Cum să cântărim istoria și s-o vindem pe bucăți
Cum să facem Mall-uri, vile, scoțând piatra din cetăți
Pe Vlad Țepeș cum să-l facem personaj de film de groază
Capul lui Mihai Viteazul în dolari cât valorează
Ne învață idioții că Bălcescu a fost laș
Si că Decebal batrânul a fost un sinucigaș
Cum de s-a ajuns aicea ca să vină fiii ploii
Nesimțiți cât să-și permită a ne ponegri eroii?
Niște dascăli mediocri ce-au citit minciuni sfruntate
Si ni le aruncă-n față ca pe legi adevărate
Bieți defăimători de stirpe, lacomi si periculoși
Ce-am fi noi fără istorie? Ce-ar fi ei fără strămoși?
[...] Citește tot
poezie de Radu Pietreanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Poveste despre țara mea
Povestea ce-ți voi spune astă dată
Nu începe cu a fost odată.
E povestea unui dor nestins
Ce eternitatea toată a cuprins.
Să știi copile că-i un loc de vis în astă lume
Unde doinele plâng pe coline,
Buciumul sună prelung
și clopotele sună-ndelung.
Ca vinul vechi păstrat în pivnițe străbune
dospite doruri iubirea întreține.
Geneza unui neam de daci neînfricați
noi o transmitem prin legenda bravilor bărbați,
ai gliei străbune, soldați.
Decebal și Burebista legendari conducători,
Țepeș, Ștefan și Mihai, voievozi și domnitori
Viața și-au sacrificat pentru acest pământ cu flori.
Pajiști, munți cu pântecele pline,
Râuri repezi cristaline,
Marea cea mare și holdele-aurii
Sunt suflet și trup ale acestei glii.
[...] Citește tot
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuget târziu I
Mi-am înțeles părinții cu adevărat, doar când le-am călcat pe urme și încă nu am reușit să le mulțumesc suficient pentru tot ce-au făcut pentru mine.
Am dedus că darul cel mai prețios al copiilor este libertatea de a cerceta singuri.
Am simțit că a fi mamă este o minune cu greutate mare, iar copiii sunt primele minuni ale minunilor.
Am văzut că bunătatea este vulnerabilă pe pământ, dar apreciată de sfinți.
Am observat că și iubirea are scară de valori diferite, dar rucsacul ei merită cărat în spate toată viața, chiar dacă e greu.
Am văzut că sinceritatea nu aduce întotdeauna bucurii, dar mai are încă susținători rătăciți.
Am observat că bucuriile dacă nu sunt împărțite nu sunt bucurii.
Am văzut că toate dărniciile au efect de bumerang.
Am dedus că experiențele vieții rumegate în timp nasc boabe de înțelepciune pe care Biblia ne-o oferă gratis.
Am înțeles că numai diferența dintre caracterele omenești stimulează progresul.
Am observat că bolovanii vieții nu sunt imobili, dacă puterea crezului nu schiopătează.
Am început să simt cu adevărat gustul fericirii, când grăunțele înțelepciunii mele au intrat în faza de coacere.
Am simțit că iubirea are puteri magice și dincolo de viață.
Am dedus că pentru a escalada piramida vieții cu bine trebuie să mă hrănesc cu pâinea înțeleptului.
Am urât fără să vreau oamenii fără norme morale sănătoase, dar mi-am dat seama că și eu fac parte din turma Domnului.
Am invidiat oamenii bogați spiritual și pacea inimii lor, dar nu și renunțările lor lumești.
Admir plângând bucuriile performanțelor omenești și sacrificiul lor nebănuit, dar sunt atât de departe de ele.
Am observat că darurile caracterelor omenești sunt diferite ca să ne înțelepțim unii pe alții.
Am observat că fără vrerea lui Dumnezeu suntem nimic, dar El ne-a iubit mult dând lumii viața cu miracolele ei surprinzătoare.
Cred în Dumnezeu pentru că nu l-am văzut, dar l-am simțit.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (21 mai 2007)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Amoru-i doar propriu
Din interes dăm celuilalt să creadă
C-avem iubirea-n dar, lui o purtăm;
Cum inima în palme i-o predăm,
Nu amorul propriu... căutându-și pradă!?
Iubitu-n sine-i egoismul ludic
De-aș satisface o egofericire;
Chimiotacticul răspuns, în altă fire...
Doar uneori ex-spusă, oferta... pudic.
Răspunsu-i tot la fel; amor de sine,
Tactil simțit în stern, înfluturare,
Ce-n zbor se roade, câteodată moare...
Și dragostea-i doar mila... ascunsă bine!
Iubirea-i și înspre lucrurile adulate;
Este mormânt de lespezi de părinți,
De-avut nelimitat, până la scos din minți...
Multele ego... în vrut, sacrificate.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un răspuns fudul doamnei Nuța Crăciun
Mă-ntrebi de frunzele din suflet,
Iubita mea, iubită doamnă
Și zilele-s ca înnorarea,
Ca ploaia asta de aramă...
Copacii goi, în nemișcarea
Atâtor veacuri, mor tăcut...
Dar ca o nimfă vor renaște...
Noi cum s-o luăm de la-nceput?!
Copacii dor?! În plâns de frunze
Își varsă lacrima și dorul...
Noi trecerilor noastre plânse
Nu le vedem nici viitorul...
Și dacă ochiu-i mănăstire
La care ne-nchinăm în noi
Când nu mai credem în iubire,
Cerând tăcut un alt altoi,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peste timp
Privesc inert cum timpul zboară odat' cu soarele ce apune
și-n jur e doar o aparență de viață, irosindu-și curs
că nu e linie de finiș, nu se câștigă vreun concurs...
e doar o risipire vană de clipe, cum nisip în dune.
N-am vreo idee unde, departe rău peste milenii
va voi tot odat' s-ajungă, să spună de va fi cuvânt;
"am reușit, din sacrificiu de-atâtea pierderi sunt azi sfânt,
nemuritor din toți ce-au fost, vor fi, sunt astăzi... pământenii!"
Și-un Univers, în amfiteatru va privi la câștig etern,
știind, el veșnic spectator, că-i doar o scenă cu un act
și, ca spectacol tot sfârșește lăsând cortina, artefact
plecând din stal-uri iar, pe rute de un hazard... ce e peren.
Parcă văd totul peste timp, când însăși timpul va dispare
și niciun loc nu va mai fi, că doar nimic va fi final...
parcă nici gând nu va mai trece, pierdut că nu e sideral
să lase rază-n întuneric, când va fi doar un gol, o zare...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Niște copii, așa-s bătrânii noștri
Cu ochii calzi, mirați, percepții mai slăbite,
Cu glasul tremurat și pasul poticnit,
Își duc poveri din ani, iar pletele albite
Ne-arată câte griji în suflet le-au mocnit.
Au îndurat corvezi, noian de sacrificii
Pentru copiii lor, s-ajungă "cineva",
Și-au înfrânat dorințe, vise, poate vicii,
Și unii sunt uitați, în lume, undeva...
Și scad... sunt tot mai scunzi, copiii cu bastoane,
Cu dioptrii mai mari, cu riduri pe obraz,
Cu straiul perimat, cu bâlbe în consoane,
Bolnavi și gânditori, cer vieții un răgaz...
Și uită tot mai des, și te privesc cu teamă
Când nu pricep ceva, deși ai repetat,
Nu îi certa te rog, vei provoca o dramă,
[...] Citește tot
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iluzii
O, voi iluzii oarbe, ce forțe mari ne dați,
Țâșnind din aparențe ori din străine lumi!
Ce fericiți ne faceți când sus ne înălțați,
Dând aripi mari visării spre umbre să ne-ndrumi!
Voi știți ce vrem: belșuguri..., iubire..., fericiri
Și sănătate-n trupuri țintind apusuri lungi...
Pe mulți ne amețirăți cu vis de preamăriri,
Dar viața ne trezește! Nu-i simplu-așa s-ajungi,
Căci realitatea-i alta: ne-apare crudă-n jur,
Plutește-n întuneric destinul ce-l dorim.
Cotidianu-i aspru; nimic nu-i aur pur!
Ziua de azi e-un clocot și-n el ne zvârcolim.
Ne cheamă-n lupta vieții și cere acțiuni.
Zadarnic vrem de toate, zadarnic așteptăm -
Numai prin sacrificii ajungem la minuni.
Doar măreția muncii dă roada ce-o visăm;
[...] Citește tot
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Origini incerte
Din două universuri, care ți-e cel mai sfânt;
Necunoscutul nimeni râvnit din neștiință
Sau semenii ce-i știi culcați demult, pământ,
Rămași de rădăcini, să ne sorbim conștiință?
La praf stelar țintim ne căutând origini
Și apăsat călcăm strivind uitate vise
Sub tălpile-n oglindă, pe luciul spart de spini
De la săgeți solare se răcorind 'n abise...
Ne retopim perpetuu din sevele străfunde
Resuscitând nutriți de-un însămi canibalic,
Ne pogorând la rând meteorite arzânde
Înfrățind zbor cu scormon de sapiens animalic.
Nici nu-i mister, în esență e punctul de plecare
De unde raza-ncepe se percepând privire
Ce-ar releva ce suntem; noi, Univers se pare!?...
Arar ne amintind că-i suntem contopire.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Malaxor
poetul în împărăția lui cu doctori minus și cu mii de oameni depresivi
poetul el acest magnat al timpurilor viitoare
simte jigodiile vieții și acești neica-nimeni ai politicii sau ai poeziei
care parvin și acaparează spectrul lumii prezente
într-un vesnic delirium tremens poetul scade factura vieților trecute și își învață corifeii
că Platon nu este vreun grec ce dansează sirtaki
iar democrația nu este tot una cu falocrația
damele au pătruns în aula magna universul
conspiră și se nasc tot mai multe femei
care conduc avioane sacrifică bărbații și scriu o poezie-manifest
pruncii lor nu semănă cu niciunii pătrund
în malaxorul toamnei deja frustrați
ordinea poetului este ordinea lumii îngerești
cu buni și mai puțini buni
fideli și mai mult infideli
sfinți pe de-a întregul sau de-a dreptul malefici
poeții au atacuri de panică la fiecare respiro
și nu își îngăduie unul altuia niciun șah mat
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre sacrificiu și sfinți, adresa este: