Citate despre sateliți, pagina 2
Duel epigramatic, seria 14-a din 28.11.1981-15.01.1982: 1. Puțină astronomie literară...
Cât de naiv e al tău crez!
Nu numai soarele slăvit,
Chiar și eu te eclipsez,
Cât timp îmi ești un satelit!
epigramă de Sorin Beiu din În luptă cu un... bei (2006)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duel epigramatic, seria 14-a din 28.11.1981-15.01.1982: 1. Eu ca satelit al tău
Mă-nvârt în juru-ți satelit,
Nu ca să fiu un eclipsat,
O, tu Bei, soarele slăvit,
De mine să fii explorat...
epigramă de Naum Smarandache din În luptă cu un... bei (2006)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Io era cel mai activ satelit din sistemul solar, plin de vulcani, a căror erupție arunca la suprafață sulf, producând un fenomen luminos asemănător aurorei boreale de pe Terra, mult mai intens pe Io, deși satelitul nu avea atmosferă. În plus, Io plătea prețul apropierii sale față de gigant, deformându-se constant și fiind bombardat de radiații provenite de pe planetă, ce depășeau de cel puțin 1000 de ori doza considerată fatală oamenilor.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țările est-europene au probleme cu integrarea. Foștii sateliți sovietici se adaptează greu la gravitația lumii libere.
aforism de Valeriu Butulescu din Vorbe în vânt (2019)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Între două lumi
Stare de vrajă,
Poveste ce-și așteaptă-nceputul,
Gândul rotindu-se
în jurul tău
ca un satelit
îndrăgostit
etern
de aceeași planetă,
Adierea zorilor,
Vis ce-și caută aripile
Iubirea zidită
în inima mea
ca o Ana
a lui Manole,
Sunetul -
prizonier al cuvântului
nerostit,
Pașii mei
căutandu-mă.
poezie de Lia Albu
Adăugat de Lia Albu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uranus
Un gigant gazos,
Rotindu-se lent,
Albastru și măreț,
Nemuritorul zeu al cerului...
Un model pentru
Sateliții săi.
acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se încadrase atât de bine, unde ea era soarele, iar toți ceilalți mici planete și sateliți ce orbitau în jurul ei. Un loc vrăjit!
Loretta Chase în Seducție
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
aliniați în șir indian
sateliții le zâmbesc oamenilor
părăsind uneori orbitele
pentru a "saluta" din zbor
câte un trecător grăbit
gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
la fel ca un leu
astrul cu coamă și coadă
hoinărește prin Sistemul Solar
printre planete și sateliți
lăsând în urmă o dâră luminoasă
gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost zile și nopți pe care le-aș numi depline, eu hrănindu-mă din nuditatea lui absolută, uluitoare, pentru că... nu se mai acoperea, nu mai avea nicio imunitate iar eu trăiam evenimentul sacru că-l văd pe omul acela cum nu mai fusese văzut de la naștere, adică în dezarmarea și oferta lui cea mai totală. Într-o noapte, ploaia trecuse, luna invadase patul nostru și... mă mângâia. Cu palma la o mică distanță de trupul meu, conturându-l în aer, ca o pasăre, ca un satelit pe o misterioasă orbită, plutind, neatingându-mă decât cu emanația acelei mâini.
Nina Cassian în Memoria ca zestre, Clipe petrecute cu Marin Preda
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Halucinație
Falsul echinox tălăzuia pe ape.
Ochiul meu abil îl percepuse,
Din mireasma lui voia să scape
Și exilul cu mirare începuse.
Falsul echinox era ca luna.
Mâna mea râdea, sbura în jur.
Se lărgeau mirarea și laguna,
Infinitul apărea mai pur.
Anii treceau, în flanc, îmbătrâniți.
Genii coborau de pe statui,
Falsul echinox, cu sateliți,
Rătăcea mereu al nimănui.
- Pelerin nebun, mi te oprește!
Zis-a infinitul la o vreme.
L-a ucis cu dreapta, voinicește
Și-a tâșnit o salbă de poeme.
poezie celebră de Ion Pena din Simple nimicuri (1940)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea
În păienjeniș de stele
Se aruncă noaptea lungă,
Se târăște printre ele
Pe furiș sau într-o dungă.
Ce s-ar face, azi, șireata,
Cum s-ar uita în oglindă,
Cu ochi ageri ca săgeata,
Când suspinul vrea să-l vândă?
Unde-ți lași îndrăgostiții
Cu sărutul printre ramuri,
Se țin scai ca sateliții,
Legați strâns cu niște hamuri?
De ești singură, se pare,
Am să-ți dau un mândru mire:
E Luceafărul din zare,
Te privește cu uimire.
[...] Citește tot
poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să vezi atunci...
Din "Grupul Local" fac și eu parte
Mi-am creat propria Galaxie
Din miliarde de suspine
Adunate într-un cântec de jale.
De trist ce sunt mi-am pierdut sateliții
Inelele toate, aurora boreală,
Doar străvechi amintiri mai rotesc
Pe orbite din ce în ce mai joase
Încât inevitabil se vor prăbuși
Pe uscatul meu, pe marea mea
Și să vezi atunci
Beznă existențială!
poezie de Mihail Mataringa (6 martie 2007)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna poem diamant
Când
e plină
când e nouă
satelitul natural al Terrei
ce strălucește pe cerul nocturn
însuflețind visurile tinerilor îndrăgostiți
dar și pe
cele ale
poeților.
poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu toții priviră spre gigantul gazos inelat, care-și etala frumusețea. Jupiter, regele planetelor și al zeilor, rămăsese în urmă, cu toți sateliții săi; Saturn avea cu doi mai mulți...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jupiter
Junele Zeus,
Unic în felul său,
Planeta cea mai mare,
Inedită, gazoasă, cu câteva inele
Tranzitate de numeroși sateliți naturali,
Este, fără îndoială,
Regele zeilor, regele planetelor.
acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Monologul vulturului doborât...
-nici săgeata nu mă poate frânge
nici vânzarea pe arginții de iudă
sufletul doar uneori mai plânge
inima de lacrime e udă...
să mai stau puțin să mai respir
împrejur să mai privesc sfios
necătând la starea de delir
și ajunul morții lui Hristos...
și săgeată asta-n trupul meu
parcă-i cui adânc în palmă Lui
parcă-i un destin ce-l duc mereu
pe un drum demult a nimănui...
cât mai am puteri, am să mai zbor
chiar dacă mai greu și pustiit
și săgeată-armă la picior
îmi va fi ca simplu satelit
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (26 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din moment ce toți sateliții, toate planetele și toate stelele din univers execută mișcări de rotație s-ar putea ca universul în totalitate să execute mai mult o mișcare de rotație, de cât una de expansiune radială și accelerată.
aforism de David Boia (2 noiembrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cei șapte tineri puteau zări sateliții lui Uranus, cărora "Pacifis" li se alăturase de câtva timp: Ariel, Umbriel, Titania, Oberon, Miranda, Rosalinda, Cressida, Belinda, Desdemona, Ophelia, Bianca, Julieta, Portia, Cordelia, Puck; toți se roteau în jurul lui Uranus, urmându-l pe acesta în drumul său în jurul Soarelui, drum parcurs de Uranus timp de 84 de ani tereștri, mai mult rostogolindu-se încet și ciudat pe orbită, în timp ce o rotație completă în jurul propriei sale axe dura doar 18 ore. Dintre sateliți se remarcau cinci, mai mari: Ariel și Umbriel, întunecați și plini de cratere; Titania, cu văi adânci și mari; Oberon și el cu o suprafață plină de cratere; iar Miranda, o sferă de gheață bătucită cu diametru de 472 km, despre care în trecut se credea că s-ar fi rupt dintr-o cometă și ar fi rămas pe orbita lui Uranus, având o scobitură mare și adâncă, denumită Chevron. Uranus mare și enigmatic...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O călătorie printre stele
Hai copii să ne plimbăm
Despre Cosmos să-nvățăm!
Galaxii ce-ți par mărgele
Sunt chiar grupuri mari de stele,
Planete, sateliți, comete și asteroizi,
Hai să le descoperim pe rând, timizi!
Nu ne-am întrebat noi oare,
Luceafărul când apare,
Cum plutesc pe cer în zare,
Carul mic și Carul mare,
Cum s-au tors prin cer fuioare
De steluțe călătoare?
Mii de stele și comete
Care se-nvârtesc discrete,
Au format prin cer trasee
Galaxia albă sau Calea Lactee...
Și-n Calea Lactee ia privește
Chiar Pământul se găsește!
poezie pentru copii de autor necunoscut/anonim
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre sateliți, adresa este: