Citate despre secunde și tăcere, pagina 2
Învață să aștepți
Învață să aștepți
Orizonturile vor curge
În zgomot tăcut peste clipe
De nimeni știute
Învață să taci
Frigul gândurilor
Îți va limpezi ochii
De parfumul amintirilor
În smerita secundă
Învață să crezi
Simfonia iubirii
Îți va colora visele
Cu memorabile cuvinte
Învață să aștepți
Născocește ceva.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ofranda
leg părul cu o eșarfa și în difuzoare
aud moonlight sonata
într-o oarecare zi fusesem fără auz
deloc
simțeam cu degete febrile, muzica
în taina lacrimilor
melodios și-o lună rotunda
scapara peste varfuri de brazi, doruri
tăcute, spuse doar în șoapta
la sfat cu mine insami și din toate valurile mării
am ales pe cel mai anonim și din toate verile
mi-aduc aminte de cea care a început
cu cireșe la urechi râzând sub crengi
cu frunze verzi ca privirea din care sorb trăirea
azi încă aud și dacă închid ochii
pășesc peste note ca pe un cor de sunete
acum nu vreau să aud cu urechile
ci vreau să simt cum mă sfredelește
o privire atât de adânc încât sculptez secunde
pentru raftul din mine pe care așez, ofrandă,
[...] Citește tot
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă vei găsi
Mă vei găsi-n puținul care spune
Apusului... sintagme făr-de rost,
Pictând uitări pe clipele nebune
Și-n veșnicia... ca un avanpost.
Nu poți a trece-așa pe lângă mine
Negând parfumul de tăceri și fân
Sau ignorând ce încă mă mai ține
În profunzimea gândului... păgân.
Mă vei găsi... în pașii de pe humă,
Amiezilor, tot căutând chemări,
Recalculând a ne-mplinirii sumă
Din patimă, destin... și depărtări.
Nu poți lăsa... ferestrele închise
Când curg secundele spre răsărit
Și tot ascund speranțe indecise
În trupul... ce cu greu a fost sfințit.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
E-atât de simplu, Doamne, să iubești...
Viața are o limită, iubirea nu... nu irositi viața, iubiți-vă!
Marin Bunget
Nu irosiți secundele tăcerii...
E-atât de scurtă trecerea prin lut.
Când ai ajuns la ceasurile serii
Să nu pui întrebarea... ce-ai făcut?
Nu înveli iubirea-n gânduri rele,
Alege dor, când viața ta e goală,
Să nu fii singur dincolo de stele
Impovărat de propria-ți greșeală.
Când timpul curge fără de oprire
Nu ține ură-n viața ce-o trăiești.
Numai iubind ajungi în nemurire.
E-atât de simplu, Doamne, să iubești...
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Taci și ascultă!
Taci și ascultă geamătul codrului,
Cum trosnesc ramurile în bătaia vântului,
Taci și ascultă glasul pământului,
Cum doinește frunza în foșnetul gândului.
Taci și ascultă zumzetul albinelor,
Cum se scurge pe buze parfumul florilor,
Taci și ascultă murmurul apelor,
Cum îmi suflă în păr briza mărilor.
Taci și ascultă inima îndrăgostitului
Care bate secunde în tăcerea cuvântului,
Taci și ascultă pașii pământului
Care vibrează în vâltoarea sufletului.
Taci și ascultă stropii de ploaie,
Cum bat la fereastră șuvoaie,
Taci și ascultă izvorul din odaie,
Cum se scurge iubirea pe foaie.
[...] Citește tot
poezie de Anca-Maria David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tânguire
Se tânguie copacii... Un dans nebun, vulgar,
De ramuri dezgoliți... Cu frunzele de jar,
Alunecă spre mâine, în râuri de secunde
Cuvinte de lumină... Ce cioburi sângerânde!
Mai tremură-n oglinda tăcerilor de-o clipă
Și nori de praf! Și ploaia spre ceruri se ridică!
Cad plumburii poeme pe caldarâmul ud...
Adorm în simfonia acestui început.
Tăcerea doare, doare! Durerea se dezbină...
Sunt simfonia toamnei... O aripă virgină
Alunecă-n clepsidra secundelor murdare.
Se tânguie copacii... Tăcerea doare, doare...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia
care nu este bună de sărutat
nici gură nu are știți prea bine
fără buze acest poem se agață
de ochii cititorilor în câteva
secunde
are rolul de a arăta femeia
care nu vorbește nici măcar
la telefon
îi tace
gura ei nu apare nicăieri
fizionomia e stranie când în cap
nu auzi vocea cicălitoare și taci
lângă poezie cauți un titlu
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Departe tu, departe eu
Departe tu, departe eu, înspre niciunde, nicăieri,
Ca două aripi de cocor, ce nu se-ating în zborul lor,
Himere-n vis de primăveri, impare umbre dintr-un ieri,
Ninsori de patimi în cuptor, destine, legi de muritor!
Scrisori în șoapte de zăpezi, miraje-n care sper să crezi,
Două magnolii despărțite, de anotimpuri diferite,
Nostalgic pian doinind amiezi, împărații de fluturi verzi,
Speranțe parcă ațipite, cerșind secunde risipite.
Trecute veri de amintire, mir de lavandă și iubire,
Departe tu, departe eu, blestem țesut cu fir de zmeu,
Poeme îngeri, plâns de mare, sorți ferecate-n scoici de sare,
Parfum de clipe, tu și eu, în răsărit de curcubeu!
Pășind spre-nalt, relicve vise, pastel de gânduri interzise.
Vor înflori petale oare în roșu mac de sărbătoare?
Tăcere, dor, solstiții scrise, de zodii ninse, compromise,
Eu nu mai sunt, nu ești în stare să alungăm din înserare!
[...] Citește tot
poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inflamarea secundelor
Duminica mea e o femeie
De al cărei dor sunt inflamat,
Îmi ajunge numai o scânteie
De la ea, să ard înflăcărat.
Șase zile mă lichefiez,
Devin mare de benzină pură,
În a șaptea, ca să explodez,
Mi-e de-ajuns doar o scăpărătură.
Duminica mea e o roșcată
Care tace și se odihnește,
Așteptând să fie scăpărată
De la soarele ce dogorește
La opt minute-lumină
De păru-i, al cărui uz
Este, mării de benzină
Să-i dea foc, un mătăuz.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (1 februarie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elegie calmă de iarnă
Zeii cărunți
Pletele-și scutură
Pajuri polare
Penele flutură
Cerul coboară
Lanțuri de stele
Plâng obosite
Secunde grele
Tăcerea cheamă
Îngeri de piatră
Fumuri de veacuri
Se-ntorc în vatră.
poezie de Valeriu Butulescu din revista "Orizont" din Petroșani (1972)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul apus
Am furat o bucată de timp și-am ascuns-o în stele
Cu un zâmbet timid m-am plimbat mai apoi printre ele
Talpa mea a pășit prea ușor, nimeni astăzi nu știe
C-am trecut pe acolo cândva, într-o clipă târzie...
Mii de ani am crezut că o lume-i făcută să piară
Neștiind de ce toamna sosește mereu după vară
Am fost centru solar și-am sclipit o secundă-n amurg
Risipind vise lungi prea ascunse-n speranțe ce curg
Umbra verii tăcea urmărind pasul meu legănat
Iar poteca rămasă în urmă după mine-a strigat
Rele vânturi băteau peste anii ce-n spate-i căram
Împotriva uitării mi-amintesc și acum că luptam
Am știut că secunda avea chipul fetei bătrâne
Și din trecerea ei friguroasă nimic nu rămâne
Curtezana din ea e mereu doar un suflet flămând
Care sapă adânc răscolind printre șoaptă și gând
[...] Citește tot
poezie de Mariana Eftimie Kabbout din Atingeri Divine
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tatăl
Acasă venea zilnic topit de băutură,
Și biata lui femeie primea orice tortură.
Trăiau de vreme lungă. Ea singură, pierdută,
De mic copil în drumul mizeriei căzută,
Cu el înlănțuise a traiului povară,
Și suferea-n tăcere bătaie și ocară.
Vecinii, totdeauna aud cum geme, plânge,
Când furios bărbatul sub pumni spinarea-i frînge,
Și-o chinuiește până se-nmoaie de-oboseală;
Apoi se face-o largă tăcere mormântală.
Dar într-o zi de iarnă, când aspra sărăcie
Preface o secundă în crudă vecinicie,
Și gura cere pâine și nu-i o fărmitură.
Femeia naște-n chinuri o slabă creatură.
Sărman copil! Ce bună și dulce ți-ar fi soarta,
Născând, de ți-ar deschide spre somnul morții poarta!
Bărbatul vine iarăși beat într-o zi, cum face
Întotdeauna; însă e potolit și tace...
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trec orele grăbite
Trec orele grăbite prin acele de ceas,
minutele agile le-ajung tacit din urmă,
secunda dintre ace, rămasă fără glas,
adună, în tăcere, speranța ce se curmă.
Se simte neuitarea, ajunsă din trecut
cu vântul care-aduce, pe aripa sa rece,
înfiorarea toamnei și dorul renăscut
cu ultima bătaie, a orei care trece.
Cad frunzele uscate în parcul adormit,
iar vântul le adună sub băncile uitate
pe-aleile brodate cu dale-n keramit,
de-o parte și de alta urcând înspre cetate.
De sus, de pe terasă, aud un saxofon,
își urcă iar bemolii în sferele astrale
călare pe octava plecată din trombon
cu notele furate din partituri banale.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp (2020)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimă
Miroase-a must amar -
Lacrimă de frunză de nuc...
M-aplec peste lume
Învelindu-mă cu tăcerea
Ascunsă în ultima secundă
Pe care clepsidra mi-o amintește...
Clopotul vieții vuiește!
Învolburat, râul timpului
Generează furtuni de secunde.
Lava de lacrimi bolborosește
La marginea sufletului...
Toate într-o simfonie de toamnă,
Unică și de necontestat.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ruguri
E ora când tăcerile-mi brăzdează
Ascunse riduri ferecate-n pleoape
Și nici un zbor de gene nu cutează
Să-mi tulbure a lacrimilor ape.
Și ora se dezbracă de secunde
Sub ochii mei golindu-și conținutul,
Iar eu vibrând de-al dorurilor unde
Din gânduri și tăceri zidesc minutul.
E ora când oniricele vise
Mi-arată lumea altfel decât pare
Și toate idealurile stinse
Ruguri îmi par, arzând în depărtare.
Și-o oră frâng când mă gândesc la tine
Tot ce-i lumesc triumfă și învinge
Și sub aripa nopții ce mă ține
Încet pe-obraz o lacrimă se stinge.
poezie de Luiza-Adriana Grama (20 septembrie 2009)
Adăugat de Luiza-Adriana Grama
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tic-tac-ul infinitului
Orologiul bătrân
ticăie neîncetat
împrăștiind secundele
în neant.
Timpul hoinar
zburdă dintotdeauna
spre nicăieri
prin veșnicie.
Dar după o vreme
chiar și
orologiul
cel bătrân
a tăcut...
poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stigmat
M-a tatuat Dumnezeu cu îndoială,
Cu păcate sublime m-a tatuat Dumnezeu,
De parc-ar fi trebuit să mă nasc Evă
De parc-ar fi trebuit să mă nasc, eu.
M-a limpezit în iubire, după zilele facerii,
Mi-a dăruit anotimpuri, binele și răul;
Atâta suflet... să nu-l pot niciodată umple,
Atâtea gânduri... să nu mă plictisesc niciodată.
Mi-a dat Dumnezeu mistere și lanțuri,
Aripi, hohote, lacrimi sunt ale mele,
Cuvintele desculțe, tăcerile ;
Înălțimi zac în mine, căderile toate...
De parcă de la plus la minus infinit
N-aș exista decât eu,
Ca o secundă rotundă și ascuțită
A aceluiași timp.
M-a tatuat Dumnezeu cu dimineți și amurguri,
[...] Citește tot
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1981)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossa toamnei în care ai plecat
Cad frunze în dantele de lumină...
În arabescul templului solar
Aleargă fluturi către crisalidă
Aceluiași dicton prenupțial.
Un act de adormire triumfală...
Un semn divin... Căci pline de păcat
Sunt clipele ce-au modelat trecutul...
Și stropi de zgură pică pe asfalt.
Vârtej de clipe, non-eterne ere...
Clepsidra, oh, s-a spart, s-a risipit...
Nici nu mai știu când din furtuni și semne
Covorul bătrâneții ne-am croit.
Nici nu mai știu când tu, mireasă-n negru,
Pe lacrimi ai pășit către altar
Într-un divin și infinit integru...
Iar eu... iar eu, acum ce rost mai am?!
Și stropi de zgură pică pe asfaltul
Bătatorit de pașii mei stingheri,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decât în lațul tăcerii...
Când m-am desprins din neantul tău, eram o aripă de înger,
Acum, n-am aripi și mi-e greu, când lângă cer suspin și sânger.
Nu-ți mai încap în galaxii și ai închis Calea Lactee,
E drum de piatră-n paradis și ți-ai sculptat altă femeie,
Ca o cadână din harem, sau o gheișă uncenică,
O Ană-nchisă-ntr-un blestem, o preaiubită mucenică,
Martiră-a tristei dimineți, supusă chinului tăcerii.
Eu vreau să gust mai multe vieți, chiar dacă ning pe lună merii.
Aș fi trăit doar o secundă, de mână cu aripa ta-
Eu, anonimă muribundă, ce-n strună, veșnic, îți cânta.
Dar, eu sunt zbor într-o aripă și cântec de privighetori
Și de-aș zbura, m-ai crede zee și-ai încerca să mă omori.
Mi-ai prinde lanțuri la picioare și brațele mi le-ai lega,
Mi-ai pune versul sub zăvoare și muza mi-ai desființa.
Tiran cu jugu-ngenuncherii, rămâi stăpânul nimănui!
Decât în lațul închinării, mai bine-n brațele oricui.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lady D
Aș vrea să cuprind o poveste în brațe,
dar povestea mea ești tu,
așa te am mereu
în caietul meu cu vise,
nu contează că ne desparte
un ocean de tăcere,
că vârful munților
trece dincolo
de ceața gândurilor noastre,
că păsările nu mai zboară
dincolo de conturul sufletului tău,
ca râul se transformă în dor,
că eu,
eu exist doar prin privirea ta.
Nu ar conta
că visele noastre
slefuiesc diamantele uitări,
făcând spațiul dintre noi
să pară o oază de necuvinte,
acolo unde literele
[...] Citește tot
poezie de Mihail Coandă (22 noiembrie 2016, Rîpa, Motru)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre secunde și tăcere, adresa este: