Citate despre semnale și viață, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la semnale și viață, dar cu o relevanță mică.
Patrula de la Marea Nordului
Acolo unde-i proaspăt vântul de est în fiecare dimineață,
Iar brizele nopții, năvălind dinspre Pol, fulgeră pe-apele fiordului
Am auzit o navă Distrugător cântând: "Ce viață minunată
Au marinarii în Patrula de la Marea Nordului!"
"Să spargem lucrurile-n bucățele-i treaba noastră (și-a lui Friț),
Asta înseamnă că-s pretutindeni mine-n jurul Distrugătorului.
Dar dacă n-ai niciun motiv să mori îndată,
Evită să te-apropii de Patrula de la Marea Nordului.
Noi l-avertizăm de pericole pe căpitanul navei de comerț,
Deși misiunea noastră de salvare nu-i pe placul lui,
Toți se plâng când acostăm la nava lor sau stingem un incendiu
De semnalele și de luminile Patrulei de la Marea Nordului."
(Douăsprezece versuri omise)*
"Măturați de valuri, dar încă-naintând, aproape-necați, dar încă vii,
Urmărim cum prova navei ignoră hula și talazurile fiordului,
Auzim, infernal, urletul elicei: Întrebați-i pe cei de la mal
[...] Citește tot
poezie celebră de Rudyard Kipling, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cânta poetul
Cânta poetul, tot ce mișcă
făcând abstracție de putregai.
Din raiul său mai trimitea semnale,
spre mult râvnitul vostru rai,
aripi de gând și lacrimi de cuvânt.
Dar cine să-l audă!
Pământenii, cu antifoane în urechi,
gângănii, în virtutea inerției,
sfâșie clipe în perechi
și-nalță ode bucuriei.
In lumea lui tot stând de veghe,
la zborul scund al clipei lor,
El, demiurgul tot mai crede
că întrupându-se în DOR
își va găsi la ei, pereche.
Și dând cuiva nemărginirea,
din ochii-albaști-ai vieții sale,
[...] Citește tot
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scopul vieții tale ar fi normal să fie fericirea, nu suferința. Suferința îți este dată doar ca să conștientizezi ceva, să înveți o lecție, să îți dai seama că drumul pe care mergi nu este bun pentru tine. Bucuria și fericirea sunt semnale care îți arată unde te afli și pe unde să o iei. Dacă suferi înseamnă că nu este ceva în regulă cu felul în care gândești sau trăiești. Dacă simți bucurie și liniște interioară înseamnă că te afli pe drumul cel bun. Eliberarea de suferință presupune conștientizare și schimbare - acțiune. Suferința, ca stil de viata, nu este nici benefica și nici nu trebuie acceptată pentru că ea duce la îmbolnăvire psihică și fizică. Un om care a înțeles că suferința și bucuria sunt doar indicatori și călăuze în drumul vietți, este un om înțelept. Caută să înțelegi mesajele pe care ți le transmite suferința, conștientizează lecțiile ei și fă schimbările necesare. Astfel dai la o parte obstacolele din calea fericirii tale. Meriți să fii fericit și să te bucuri de viață!
citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Biblioteca în alfabetul morse
Cavou fără cruce, sub negrul blestem,
Cu sumbre celule, firide de gheață,
Cetatea tăcerii în care zăcem
Departe de lume, departe de viață.
Cu țipăt târziu, cucuvelele stranii,
Trecând prin nesomn de lihniți deținuți,
Ne sfâșie noaptea cu triste jelanii,
Ca plânsul copiilor noștri pierduți.
Deșarte, mor visele noastre pe rând,
Tiptil, deznădejdea ne mușcă, năpârcă,
Și zile schiloade se duc șchiopătând
Cu unul din noi, sau altul, în cârcă.
Dar surd, câteodată, s-aude ceva:
Un V ciocănit ușurel în perete.
Atunci tresărim, bucuroși că ne va
Purta pe aripă chemarea discretă.
[...] Citește tot
poezie clasică de A.C. Dragodan
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Romanța răspunsului mut
Ce văd!...
E-adevărat?...
Tu ești?...
Cum?...
N-ai murit?...
Tot mai trăiești?...
Pendulă care te-ai oprit din mers,
Încerci acum să mergi în sens invers?...
Hai!... Spune-mi...
Spune-mi tot ce știi...
Să-mi spui chiar și minciuni,
Să-mi spui
Ce n-ai spus nimănui -
Nici celor morți,
Nici celor vii...
Ce victime ai mai făcut
Din clipa-n care urma ți-am pierdut?...
Ce vrăjitoare te-a trecut prin foc
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bruma unui florar
Zori de zi roșiatici și cuminți,
e o nouă dimineață
muzica liniștii e tulburată
de urletul facerii frunzei
un mugur curajos a scos capul în lume
din crusta zăpezilor moarte
se aude suav și răsăritul ierbii
precum dorul meu de tine.
au dat semnalul trompetei, contrabasului și violei
și a început valsul primăverii din noi.
dirijorul e apatic,
dar viorele și toporașii cu scâncetul lor
i-au salutat trezirea la viață
din ceasul final
al tălpilor din bruma unui florar...
poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Racii sunt fascinanți. Au o copilărie lungă și o adolescență stângace. Folosesc semnale complicate pentru a explora și stabili relații sociale cu ceilalți. Comunicațiile lor sunt directe și sofisticate. Flirtează. Sarcinile lor țin 9 luni. Unii sunt dreptaci, alții sunt stângaci. Au fost chiar văzuți mergând mână în mână. Unii pot trăi până la 150 de ani, deși foarte puțini (1%) supraviețuiesc celui mai devastator prădător al planetei specia cu care racul împarte atâtea caracteristici omul.
citat din Ingrid Newkirk
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hong Kong
La travers de Lymoon Pass am simțit cum pământul crește
Și se-apropie de noi, strângându-ne ca într-un clește;
Răsunau în noapte voci stranii, tonuri înalte, tonuri joase,
Jonci fantomă trimiteau semnale luminoase.
Și-am ajuns îndată la golful închis de-nălțimi multe
Unde se-odihneau pe apă navele tăcute,
Și-am simțit deodată trepidația vieții, vioaie,
Și-am simțit miros de pământ abia udat de ploaie;
Iar de pe nave, de pe dealuri și de pe țărmul de piatră
Se furișa o voce pe care-o mai auzisem și-altă dată.
poezie de Lincoln Colcord, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prietene, clipa răstoarnă semnale
mărșăluind dormind
repetă soldatul iubirile toate
prin care glonțul de aer trece și arde
metafora liberă ca un cal alb
albastru răsună în minți odihnite
pe toate cărările trupului râzi...
prietene,
clipa răstoarnă semnale
când trenul vieții rostogol călărind
șinele toate
prin versuri se naște
toamna se-aruncă în veri prelungi
roadele toate rămân împietrite
și cade metafora-n haos de lumi
tu cânți, prietene, mereu cânți
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiecăruia dintre noi i se dă șansă după șansă, semnal după semnal. La început ți se șoptește, apoi viața urlă la tine, apoi ești lovit cu barosul în cap până când înțelegi. Dar mesajele sunt încă de la început acolo. Tiparele se repetă. Când nu învățăm lecția, oameni diferiți se comportă în moduri asemănătoare cu noi, deși nu se cunosc între ei. Spunem că oamenii sunt cum sunt însă noi suntem numitorul comun al problemei. Faptul că suntem mințiți, trădați, batjocoriți, folosiți înseamnă că noi invităm oamenii să ne trateze astfel și mai mult, cumva obținem și noi beneficii din asta pentru că altfel nu am permite să se repete aceste comportamente. Când nu învățăm lecția, se întâmplă să ajungem în aceleași situații din nou și din nou, și spunem că e vina sorții când de fapt mergând pe căi aparent diferite, ajungem în același loc pentru că nu vedem imaginea de ansamblu.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atunci când suferi înseamnă că este necesar să schimbi ceva la tine, la gândurile și percepțiile tale sau la felul în care trăiești. Suferința este un semnal de alarmă care te invită la conștientizare și schimbare. Scopul firesc este eliberarea de suferință, nu acceptarea ei. Gândește-te că atunci când ești bolnav fizic îți dorești să faci orice pentru a te însănătoși. De ce procedezi altfel atunci când este vorba de suferință psihică? De ce continui să accepți, să crezi că este ceva benefic în "a-ți duce crucea" sau în a te autoabuza la nesfârșit? În plus, atunci când trăiești pe o frecventă negativă, când viața ta este presărată de durere, frică, tristețe, depresie, furie, frustrare, nemulțumire, vei atrage și mai multe situații care rezonează cu starea ta actuală. Nimeni și nimic nu te poate salva de tine însuți, miracolele nu se întâmplă fără ca tu să acționezi și nu vei primi niciun premiu sau vreo statuie pentru tot ceea ce alegi să înduri. Vrei să fii liniștit, fericit și împăcat cu tine însuți? Caută să te eliberezi de suferință - fie prin schimbarea felului în care trăiești, fie prin modificarea gândurilor și percepțiilor tale.
citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atâta tristețe...
Este-atâta tristețe
În inima mea!
Sunt nori de furtună
Și lucire de stea...
E miraj și tăcere,
Durere, sărut,
Este liniștea clipei,
E sfârșit și-nceput.
E tăcerea pe ceruri
Sub al stelelor jug,
La pervazul ferestrei,
Stau în coate și plâng...
Un semnal de alarmă
Pentru ochiul smerit
Sunt o pleoapă plecată
Pe sub gene de mirt.
Este plâns și sunt semne,
Gustul vieții-i amar.
Îngenunche, tăcere,
La al vieții altar!
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A cappella (Otiliei)
Într-un târziu total, vioara tace
Și lira trupului tău rod țâpurește,
Iar coapsele-ți scâncesc buimace,
Iubito, sânu-ți drept se fâstâcește...
Sonor, porunca ta mă răstignește,
Și, vai, constat că nu mai sunt acela,
Care părea, plenar, că stăpânește
Muzica trupului tău diafan - A capella!
Din ochi, ți se revarsă acuarela,
Spre cele patru puncte cardinale,
Căci, în curând, rosti-va filomela
Un nou acord al vieții sexuale...
Ne pierdem în iubiri trancedentale,
Deasupra lumii, două trupuri ard,
Pasărea Spin ne dă onor semnale,
Visăm pe Chamberlain și Rachel Ward.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Artista și melcii
Pe un sferic peron, populat de retine,
La urcarea în vis, lesne schimb pelerina.
Chiar de-ai fi impiegat, nu cred moarte în tine!
Eu trec printre rute, lunecos ca lumina!
.
Nu cred! Nu voi crede-n tine, moarte, vreodată!
Cum să cred în ceva ce nu poate trăi?!
Ești sărmana perdea cu frici multe brodată,
Un ochi orb exilat între-a fi și A FI...
.
Ești semnalul ce-i stins sub cupola din gară,
Pendul perisabil într-un pseudo-ceas.
Pizmașă tangentă ce-i rămasă pe-afară,
Din cerc exilată în rotiri de compas.
.
Eu trec printre gratii lunecos ca lumina,
Micșorez râul Styx și-l închid în butelci.
În sisifica scenă, știu că sunt balerina,
Artista pe poante dintr-o gară cu melci.
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miros de portocale
Acum când anii îi adun
Pribeag pe-a sorții cale,
Mai simt în orișice Crăciun
Miros de portocale.
Cu ochii minții mă revăd
Trântit în neaua moale,
La săniuș făcând prăpăd
Pe Burta Albă-n vale.
Noiembrie de cum trecea
Și iarna da semnale,
Din orice fulg răzleț ieșea
Miros de portocale.
Chiar și-universul conspira
Prin legi fundamentale
Și tot în juru-mi radia
Miros de portocale.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Dobrică
Adăugat de Băștinașul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Extaz Angelic (Închin, sopranei Angela Gheorgiu)
Sunt tremur, în valvule-n cord, de semnale
Citite din cânt îngeresc în corale
Și nu mor d-extazul morfinic de cântec
Ce-mi zguduie corpul, din creier în pântec.
Îs o strună ciupită din pielea-mi-n extaz,
Ce-i strânsă-n vibrato lipsit de răgaz...
Trăiesc doar din susurul fin de vocale
Ce-mi curg prin aortă, în fineți-capilare.
Am pieptul o boxă suavă de sunet
Sosit din înaltul, Big-Bang-ul de tunet,
Ce scade treptat, ca un fulg în relaș,
Prăvălit diafan într-un alto, în făgaș...
E cumulul-glas, tot ce-s păsări lumești
Unite-ntre timbruri, de vis, femeiești,
Revărsând mii-fiori peste aule pline...
Răsturnând neajunsuri, în clipe divine.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 decembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cânta poetul
Cânta poetul, tot ce mișcă
făcând abstracție de putregai.
Din raiul său mai trimitea semnale,
spre mult râvnitul vostru rai,
aripi de gând și lacrimi de cuvânt.
Dar cine să-l audă!
Pământenii cu antifoane în urechi,
gângănii în virtutea inerției,
sfâșie clipe în perechi
și-nalță ode bucuriei.
In lumea lui tot stând de veghe,
la zborul scund al clipei lor,
El, demiurgul tot mai crede
că întrupându-se în DOR
își va găsi la ei, pereche.
Și dând cuiva nemărginirea,
din ochii-albaști-ai vieții sale,
[...] Citește tot
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
În bezna tunelului
Demult, am urcat într-un tren, fără vagoane,...
Era pentru prima data când urcam într-un tren
M-am urcat în primul tren din gara vieții mele
Ciudat, nimeni nu știa ce destinație are, nici eu
Mergea încet la început, șinele erau de vină,
Tot timpul, am stat cu ochii pe geam,
Am văzut tot ce se putea vedea...
Sate, comune, orașe, spitale, școli, biserici...
Am văzut mai multe biserici decât școli și spitale,
Și multe umbre cu chipuri de oameni,
Am văzut mai multe orașe decât sate,
De fapt am văzut sate cu pretenții de oraș
Ce bine că luasem trenul, nu erau autostrăzi
De ce? Nu vrem, nu avem nevoie, nu ne trebuie,
Mai bine cu trenul, cine să mai fure?
Am vrut să sar din tren, să o iau pe jos înaintea lui,
Am vrut să împrumut niște aripi, să zbor!
[...] Citește tot
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Doamne, unde ești...
nu am sunat niciodată la 112
medic, am încercat să rezolv urgențele medicale în cabinet
și am reușit...
ieri seară am coborât cu liftul, eu, fata mea, nepoțica de 3 ani plus încă două persoane, un bărbat și o femeie, o paranteză ei își lăsareră in cameră copilul cu dizabilități
liftul a căzut în gol și am rămas blocați între etaje(liftul era modern)
nu mergea să suni la telefon, nu era semnal decât pentru 112
domnul a sunat la 112, a explicat stăm de 30 de minute în lift
nu mai aveam aer, ne sufocam
iar o persoană de acolo i-a cerut sa nu mai strige, doar dacă moare cineva vin ei
unde trăim, unde ne aflăm
altă paranteză, avuseseră inainte un incendiu la moll si erau probabil extenuați sau plictisiți
nu, nu au venit, noroc cu vecinii, speriați de bătăile disperate in usa liftului au reusit sa găsească un mecanic ce ne-a scos de acolo
mulțumesc, 112
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copii nu-și mai vor părinții
fețe crispate, deșertice dungi bătătorite
poartă umeri printre pomi uscați
în suflete
o mână prinde marginea lumii, caută vieții
sprijin
din iubirea plecată a mai rămas doar un număr
nu striga munților, versuri fără cântec
păsările nopții, hulpave, sorb inimi vânate
în ceasuri de noapte
în lăcașul fără liniște, bat bolovanii pământul facerii
ei scot țipete ciudate
amintirile tale și-au bătut pașii până la mine
un cer fără aer ne sufocă gândurile lașe
lumini ciudate se sparg în idei sterile, nefecundate
nu trăim în normalul realității
un stârc își cară în spate povara existenței
pe o câmpie fără iarbă
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (iulie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre semnale și viață, adresa este: