Citate despre senzualitate și timp, pagina 2
Dacă mă iubești
Dacă mă iubești,
dacă simți cu putere că ți-e dor,
un dor picurat de multe ori pe pleoape,
dacă simți că ți-e dor
chiar și-atunci când ești lângă mine,
dacă aștepți ca timpul să-și depene
cât mai repede,
caierul către o nouă zi,
repede,
ca vântul...
... ca gândurile hoinare,
atunci nu-mi scrie despre asta,
nici măcar nu-mi vorbi,
arată-mi-o...
Dacă mă iubești,
dacă ochii îți obosesc
căutându-mă,
pe cerul toropit de soare
ori inundat de argintul Lunii,
[...] Citește tot
poezie de Alex Radu din Vals sentimental (2011)
Adăugat de Alex Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dar dacă ar exista undeva o ființă puternică și frumoasă, un temperament curajos, exaltat și rafinat în același timp, un suflet de poet cu chip angelic, liră cu strune de bronz care să ridice la cer epitalamuri elegiace, de ce, dintr-o întâmplare, n-ar întâlni-o chiar ea? Oh! Cât era de imposibil! De altfel nimic nu merita chinul căutării; totul era minciună! Fiecare zâmbet ascundea un căscat de plictiseală, fiecare bucurie un blestem, orice plăcere avea dezgustul ei și cele mai dulci săruturi nu lăsau pe buze decât o neîmplinită poftă a unei voluptăți mai mari.
citat celebru din romanul Doamna Bovary de Gustave Flaubert
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
În mijlocul oceanului pe vreme de război
Fragila splendoare de pe-obrajii senzuali ai mării,
Fața lunii calmă,-învelită-n argint și-n cositor,
Fac din această navă un loc de vis, fermecător,
Plin de poezie, descântat de vrăjile-înserării.
Chiar acum, momentul e plin de freamăt și de viață,
Înmiresmat de briza serii și-înveselit de clinchet de pocale,
Iar stelele eterne, în goana lor pe-orbite muzicale
Urmăresc, invidioase, o omenire tânără și îndrăzneață.
Și, totuși, în noaptea asta, o mie de mile mai departe,
Apa mării-i colorată, nefiresc, într-un roșu-atroce.
În fața lunii, ca un afront, un nor obscen și gri foarte
Se-înalță de pe nave-aflate sub ploaia obuzelor feroce.
Iar stelele surâd reci, indiferente, de altă lege guvernate,
Peste ape-întinse unde moartea și viața curg amestecate!
[...] Citește tot
poezie de Joyce Kilmer, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când spunem femeie senzuală, ne gândim, automat, la o femeie sigură pe ea, care e conștientă de atuurile sale și care știe să și le folosească. În același timp, avem în minte o femeie care știe să se facă observată atunci când trebuie fără a epata și fără să devină vulgară.
citat din Alina Gavrilă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe două tocuri
Iubirea nu are timp, anotimp
Ore fixe, zile precise in brațele femeii
Înfuriat timpul începu să macine
Lumea iubirii fără timp
A ingenuncheat femeia
Luând nisipul in căușul palmei
Cu lacrimi in palme frâmântându-l
In fard la răsfirat pe obraji
Și mai nebun timpul
A ars totul in cale
Grațioasă a suflat din cenusă
Rimel peste genele ei
Ahtiat și necruțător timpul
A revărsat potopul
Femei la înmiresmat cu flori
Și-a inebunit mai tare timpul
Cu parfumul adiat in zare
Au răsărit spini peste tot
Să-i insângereze talpa, timpul..
A fost nevoie doar de doi
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curvele și Parlamentul: 2 (pamflet)
O! Curve multe, fel de fel,
Ce le vedeam doar la bordel,
Sau le vedeam doar pe centură,
Făcând obscen, lasciv din gură,
În veacul nostru decadent
Noi le vedem... în Parlament.
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (20 februarie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cred că multe persoane întrețin rezonanța cu gândurile morbide, trăind tristețea și deprimarea cu un anumit gen de voluptate, care, în timp, se asociază unui adevărat masochism psihic.
Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconștientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintiri
Nu s-au mai văzut aproape
De vreo cincisprezece ani,
De pe când umblau la școală:
Ambele în Botoșani.
Anii trec pe nesimțite
Cum trec visele și ele
Și s-au întâlnit pe stradă
Amândouă tinerele:
- Nici nu știi ce bine-mi pare
Scumpo, că ne-am revăzut...
Să ne povestim crâmpeie
Și-amintiri despre trecut!
Au vorbit de film, de Beatles,
De artiștii consacrați,
Despre modă, despre blănuri
Și apoi despre... bărbați.
[...] Citește tot
poezie satirică de Ion Pribeagu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
A mea
Singuratecă ea mă așteaptă să-i vin acasă,
În lipsa mea ea se gândește numai la mine,
ea cea mai dragă și cea mai aleasă
dintre roabele sublime.
Ei i se face rău de singurătate
ea stă și spală tot timpul podeaua
până o face de paisprezece carate
și tocmai să calce pe dânsa licheaua.
Ea spală zidul casei cu mâna ei
și atârnă pe dânsul tablouri
ca să se bucure derbedeul, e-hei
căzut de la ușă-n ecouri.
Ea își așteaptă bărbatul bețiv
Ca să-i vină acasă
și degetele albe și le mișcă lasciv
pentru ceafa lui cea frumoasă.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec naiv
Iubita mea îmi poartă scrisorile-ntre sâni
și e nebună de legat cu funii groase
Și de adus pe-ascuns la mine-acasă
Și de ținut în șir cinci săptămâni.
Zic unii că-i prea mică și nu știe
Cum face roua fluturii să moară,
Cât puf există într-o păpădie,
De unde-și iau motanii scorțișoară.
Dar asta n-are nici o importanță!
Oh, ea nu contenește să mă cheme,
Netrebnica, în fiece vacanță,
Cu chica spumegând de dulci blesteme!
Și îmi trimite-un milion de poze
Lascive și dilii pân' la ruină,
De-mi vine să sparg melci și să rup roze,
Căci, Doamne-Dumnezeule!-i virgină.
poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caniculă
O căldură cu forme lascive
de femeie planturoasă
cucerește străzile prăfuite și pustii
oamenii stau ascunși ca șobolanii
între pereții de beton ai blocurilor
speriați de tirania soarelui muribund
nici măcar câinii maidanezi nu și-au făcut apariția
aerul clocotește deasupra asfaltului fierbinte
pare un oraș părăsit
sau cuprins de vreo molimă
care a dus la dispariția temporară a vieții
totul este împietrit
iar timpul s-a oprit și el
sub razele ucigătoare ale soarelui
care stă să moară.
poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nouă, nobililor din Transilvania, nu ne place ideea că rămășițele noastre s-ar putea amesteca cu cele ale plebei. La vârsta mea, nu mai caut nici plăcerile, nici bucuriile vieții, nici strălucirea voluptoasă a soarelui sau licărul tremurului de ape care îi fascinează pe tineri. Nu mai sunt tânăr și inima mea, după ani mulți de plâns morții, nu mai este înclinată către veselie. În plus, și zidurile castelului meu s-au prăbușit; e năpădit de umbre, iar vântul suflă rece prin ferestre și printre creneluri. Îmi plac întunecimea și umbra, de cele mai multe ori prefer să stau singur cu gândurile mele atunci când nu sunt obligat să ies în lume.
citat celebru din romanul Dracula de Bram Stoker (1897), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
În mâinile tale
În noi respiră marea lumină,
eclipsând tot întunericul,
clocotitor tablou simfonic
a două inimi
reunite în armonie perfectă,
reflexii stranii perindă
unduiri învăluite-n secunde pointiliste,
sărutul cerului și-a mării,
acea linie subțire, fierbinte
- pas de deux -,
la granița dintre dragoste și moarte.
Prin noi
- cutiile negre ale Universului -,
clipele colorate rămân inscripționate,
asemeni hieroglife lor.
În mâinile tale sunt o șoaptă dulce
și-o strălucire moale,
zâmbind, cu lumina mea
[...] Citește tot
poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminesciană
"Când cu gene ostenite sara suflu-n lumânare",
Mândrei mele-i vine pofta de iubire cel mai tare,
Iar când luna își revarsă "voluptoasa ei văpaie",
Voluptoasă și iubita se revarsă vâlvătaie.
poezie de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete și Satire (8 martie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am gândit la Dumneavoastră și la tot ce ar fi putut să se întâmple în noaptea de joi... dacă nu v-ați fi împotrivit. V-am auzit suspinând și plângând. Mai bine de o oră în mintea mea s-au derulat scenele cele mai intime cu o asemenea precizie încât a trebuit să mă scol ca să nu-mi pierd mințile. Am discutat prea mult și am înțeles dependența mea senzuală de Dumneavoastră în toată claritatea ei abia după ce v-am mărturisit la telefon că aș vrea să-mi îngrop capul pentru totdeauna sub fusta Dumneavoastră. Ce mortale pot fi anumite lucruri. Totul a început de fapt cu fotografia, vreau să spun cu ochii Dumneavoastră. Ați fost oarecum speriată când v-am vorbit de o înclinație "perversă" pe care mi-o stârnește trupul Dumneavoastră.
Emil Cioran în Pentru nimic în lume, scrisoare lui Friedgard Thoma (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orașul din care se pleacă
oamenii ies la strada mare
cu demonii lor sub braț fiecare cu fiecare
îngeri înalți printre statuile goale
ce beau pe datorie cafeaua zilelor pline de ipocrizii
gazete cu limba albastră salivează pe ideea mea despre univers
vecina care fumează în timp ce împinge căruciorul
scrie despre cum se toacă bani din proiectul de-a arta
poeții nu s-au reinventat au rămas la stadiul de larvă
cât vor purta mantaua lui gogol
mai pot scrie la colectiv
arși de febra poeziei /de-a v-ați ascunselea
el a furat un câine pentru a păcăli timpul
să scrie încă un vers despre bruneta din tramvai cu sânii lascivi
serile se plimbă ca un șobolan roz gâf âind de neputințe
din orașul acesta se pleacă pe cai mari
atât de mici sunt străzile cu femei splendide cu poeme mignone și zile
nenumărate
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Feerie
Luna subțire varsă un fraged licăr sacru,
O-ntreagă fustă dintr-un țesut de-arginturi fin,
Pe fundament de marmuri unde apare lin
Umbra purtând o trenă de perle-n voal de nacru.
Pe mătăsoase lebezi ce-ating de-un stuf opac
Carena lor de pană aproape luminoasă,
Ea desfrunzește-o roză de nea funinginoasă
Ale cărei petale scriu cercuri largi pe lac...
E vie?... Ce deșerturi de stinsă voluptate
În care apa-n lame abia zvâcnind mai bate,
Uzând secretul prag din ecouri de cristal...
Carnația confuză de roze moi deodată
Se-nfioară, când un strigăt de diamant fatal
Crapă cu-un fir de ziuă marea poveste toată.
sonet de Paul Valery din Album de versuri vechi (1920), traducere de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Joc naiv
Ciudata nostalgie ne cheamă, în sfârșit,
În jocul nostru de cifre și cuvinte
Și nici nu observăm, în voluptatea clipei,
Că-n jocul nostru ninge hedonic și cuminte.
Sari prima oară linia tăcută
Aproape ireală, trasată, pe pământ,
Așteaptă-mă, te rog, curând se face toamnă!
Și aud cum se desparte cifra de cuvânt.
Jucăm șotron sub felinarul lunii,
Sărind prin geometria primului pătrar
Și socotim, în doi, cuvintele rămase
Pe gurile statuilor de var.
poezie de Constantin Georgescu din Ipostaze (2017)
Adăugat de Constantin Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vremea iubirii
O, femeie, tu iubește,
Fără margini, nebunește,
Cât ești tânără, frumoasă,
Mult dorită, voluptoasă,
Cât timp ai pe vino-ncoace
Și bărbatul tău te place.
Floarea, când se ofilește,
Cine oare-o mai dorește?
poezie de George Budoi din Poezii (4 septembrie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răpirea din serai
am vocația claustrării,
viețuiesc virtual
instalată comod
într-o tăcere cu baldachin,
din borangicul gândului
îmi crește o aripă încarnată
în suflet;
luxuriantul pustiu al zilei
mă prinde într-o mreajă lascivă
în care mă usuc
fără zbatere
îngânând recviemuri;
nimeni nu mă iubește îndeajuns
ca să mă salveze de mine.
poezie de Luminița Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre senzualitate și timp, adresa este: