Citate despre spațiul cosmic și timp, pagina 2
Cosmos comic
Mă uit la Lună, râd, e ridicol de tristă,
De fapt se preface, ca tine, uneori, iubi,
Tu, care ai ucis o pasăre cântătoare,
Nu ți-am cerut nimic, nu puteai să-mi oferi nimic,
Dar se născuse o stea, te iubeam de la mii de ani-lumină,
Vorbești de armonie cerească, te-nșeli, nu știi ce catastrofe
Se petrec în acest cosmos tragic-comic, în sufletul tău
Am găsit un jandarm, ce păzește el? Ce nevoie ai de el,
Când Domnul le știe pe toate? Eu te găsesc în lucrurile toate,
Tu parcă ai plecat în alte spații, ce bucurii găsești?
Fără nădejde mă înclin, mă-nvinuiesc, dar nu găsesc nicicum pricina,
Ce reci sunt stelele, pământul iar mă cheamă,
Auzi tăcerea dintre noi, auzi tu moartea păsării
Ce nu s-a mai născut? Tu ai ucis, iar cosmosul
Devine comic, râd și eu de mine, de ce nu?
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
- dragoste (vezi și iubire)
Dragostea
dragostea,
este eternitatea sufletului dăruit pentru a iubi,
este un dar divin ce izvorăște din interiorul nostru,
este bucuria inimii atunci când privește ineriorul sufletului,
este cerul albastru al infinitului,
este cosmosul cu luna și cu stelele,
este soarele ce încălzește pământul,
este gândul pruncului atunci când o vede pe mama sa,
ești tu, iubita mea, în brațele mele, dragostea mea,
ești dragostea însăși.
dragostea.
poezie de Silviu Petrache (septembrie 2009)
Adăugat de Silviu Petrache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Certitudini
Nu am nevoie de certitudini; eu sunt un om
preocupat de propriul său suflet.
Nu mă îndoiesc că, pe lângă chipul și mâinile
pe care le cunosc, de sub tălpile mele mă
privesc chipuri pe care nu le cunosc,
chipuri liniștite și reale.
Nu mă îndoiesc că măreția și frumusețea lumii sunt ascunse
în orice nimic din lume.
Nu mă îndoiesc că sunt nemărginit și că universurile
sunt nemărginite, dar, în zadar mă gândesc
cât sunt de nemărginite.
Nu mă îndoiesc că astrele și sistemele astrale aleargă
prin cosmos cu un scop și că într-o zi voi fi
și eu ales să fac tot atât cât fac ele, ba
chiar mai mult.
Nu mă îndoiesc că aranjamentele provizorii continuă
și continuă milioane de ani,
Nu mă îndoiesc că interiorul are un alt interior,
că exteriorul are un alt exterior, că vederea
are o altă vedere, că auzul are un alt auz și
[...] Citește tot
poezie celebră de Walt Whitman
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despărțire
Ne-ar trebui o mie de ani să reclădim
Ce-am sfărâmat aseară cu despărțirea noastră
Și nici atunci nu-i sigur c-am mai putea să fim
Eu creanga ta de aur, tu frunza mea albastră.
O umbră o să stee mereu între noi doi
(Noi care-am fost pe vremuri lipiți ca două palme
Pe pieptul unei moarte) și veșnic între noi
Vor crește neguri numai în aparență calme.
Cuvântul de-altădată nu-l vom mai folosi,
Tăcerea fără seamăn de-atunci n-o vom mai tace.
Vom sta mereu ca zeii deasupra și vom fi
Cu mâinile pe scuturi severi și plini de pace.
Triști, vom cunoaște ceasul nu după dezmierdări
Ci întrebând în stânga și-n dreapta trecătorii,
Mai morți ca morții, singuri și fără remușcări,
Ne vom ciocni în cosmos doar uneori ca norii.
[...] Citește tot
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rezonanța reunită a sunetului de bază și a familiei sale, născută involuntar din om, nu există în lumea pe care el o denumește naiv "natură". Omul creează condiții astfel încât acestea să apară. Împrumută, fură cosmosului această singură manifestare, care, fără el, nici nu există. Însă nu pentru mult timp. Până și sunetului unic îi va fi reamintită originea sa și îi va fi rechemată neîntârziat. Până și acesta dispare. Și el trebuie să ia loc în masa materiei inerte din care a fost smuls. Efectele secundare, pe care el le-a dezvăluit, nu sunt altceva decât puncte diferite, de oprire, clar delimitate, pe calea dispariției sale finale.
Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne vom petrece eternitatea...
iubito, ne vom petrece eternitatea
acolo unde stixul desparte
cele două lumi posibile
lumea mitică, de lumea lucrurilor
doar avem simțul cosmosului
nu suntem prizonierii contingenței
acolo va fi o iarnă nesfârșită
în eternitate,
grădina noastră pe poale
va fi învăluită în ghețari,
țărmul eternității va fi străpuns
de lagune și golfuri, de ape sclipitoare
mii de flori vor dansa sub tălpile tale în sandale
când dansezi, interiorul tău se face
copil, pasăre sau lună nebună
înghițită de lupii suri pe furtună
alteori ești fața luminii din visuri
înecându-mă în ale tale abisuri
dar nebunia nu se termină aici
intri in văzul meu zburător
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte de noiembrie
Noapte de noiembrie, orologiu iar bate
Tresar ațipit la fereastra odăii
Ale pinului ramuri pocnesc înghețate,
De vifor ce urlă la marginea văii.
Din munte coboară pe rază de lună,
Urme de lup adâncite prin nea
În casă tăcere când codrul răsună
Din pragul de iarnă geroasă și grea.
Pe creste golașe se plimbă un astru,
În a brazilor trupuri s-ascunde
Al spațiului cosmic și veșnic sihastru,
Ce-și face culcușul în munte.
A nopții viforniță pe trupuri adună
Sărace, de toamnă golite,
Cu palme uscate și straie de brumă,
Făpturi de noiembrie-albite.
[...] Citește tot
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cosmos trist
Ninge patetic la început de an,
În sufletul tomnatic și ceresc,
Plânge cu stropi de rouă amurgul,
Trist înțeleg că încă te iubesc.
Râd stelele pe bolta-ntunecată,
Sclipind din iad ca lava pe pământ,
Zâmbește luna printre nori de ceață,
Văd trist că încă ești și încă sunt.
poezie de Ana-Maria Mandra
Adăugat de Mona Dinici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Locuim într-un Univers în care atomii sunt confecționați în centrele stelelor; unde în fiecare secundă se nasc 1000 de sori; unde viața este declanșată de lumina solară și de fulgere, în aerul și apa planetelor tinere; unde materia primă pentru evoluția biologică este făcută uneori prin explozia unei stele la jumătatea drumului peste Calea Lactee; unde un lucru așa de frumos ca și o galaxie se formează de o sută de miliarde de ori - un Cosmos de quasari și quarci, fulgi de nea și licurici, unde ar putea fi găuri negre și alte universuri, și civilizații extraterestre ale căror mesaje radio, ajung în acest moment pe Pământ. Cât de palide sunt prin comparație afirmațiile superstițiilor și ale pseudoștiinței; cât de important este pentru noi să urmăm și să înțelegem știința, acea strădanie caracteristică omului.
citat celebru din Carl Sagan
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne, iartă-ne, că tare idioți mai suntem
punem mână de la mână și construim dezastre
ca pe niște fericite evenimente
ridicate la puterea piramidelor
vopsite decent în purpură
poleite apoi în foiță de aur
ca mai toate rahaturile ștampilate
drept marfă premium
doamne iartă-ne
că oricum nu suntem buni de altceva
am acoperit planeta asta cu plastic
și cu absolut toate nimicurile
de nu mai avem loc
în curând vom căra mizeria în cosmos
vom invada spațiile cu peturi
până și găurile negre vor sucomba
sub agresiunea firmelor de salubritate
și a molozului stelar
suntem precum gândacii din filmele sf americane
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O aventură galantă
Într-o seară, pe la zece,
N-a fost cald, dar nici prea rece,
Am avut o aventură,
Nici cu Haike, nici cu Sură,
O coniță delicioasă,
Nici urâtă, nici frumoasă,
Și-am intrat cu ea în vorbă,
Nici de Cosmos, nici de ciorbă.
Avea ochii ca doi aștri,
Nici căprui, dar nici albaștri,
Gura dulce, zâmbitoare,
Nici prea mică, nici prea mare,
Sânii, două rândunele,
Nici prea mari, nici mititele,
Și vorbind cu ea în șoaptă
Nici prostuță, nici deșteaptă.
[...] Citește tot
poezie satirică de Ion Pribeagu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cosmonautului Dumitru-Dorin Prunariu (la 30 de ani de la efectuarea primului zbor în spațiul cosmic al unui român)
Astăzi îți dedicăm versul:
Presa ne vestește -
"N-acel Mai cu Universul
Vorbeai românește!..."
madrigal de Mihai Cucereavii
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Textele de mai jos conțin referiri la spațiul cosmic și timp, dar cu o relevanță mică.
Călătoria
Ieșeam în noapte, sus... Pe-acoperiș,
O umbră străvezie în surdină,
Cu pași plutind și parcă pe furiș,
Din lună îmi făceam o trambulină.
De-acolo, unde credeți c-ajungeam?
În cosmos? Da de unde! Vi se pare...
Un salt în timp! Tot pe Pământ eram:
În altă eră făuream cărare.
Giganții monștri, insulă de jad,
Nemaivăzuți copaci, sub foc de soare,
Flori vii, suave... Ape-n valuri cad...
În zare plânge marea în splendoare.
Și când credeam că-i drumul mai frumos,
Tot luna era leagăn revenirii:
Prin geam intra un suflet radios,
În trupul părăsit al rătăcirii.
[...] Citește tot
poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arhimede și soldatul
Să nu te-atingi de cercurile mele,
Ostaș viclean! Și nici să nu te-nșele
Asemănarea lor cu arcul tău.
Sunt simple jucării și nu fac rău.
Nu te uita prostit, cu ochiul acru.
În rotunjimea lor stă actul sacru,
Care-mplinește sânul, mingea, vasul.
Și-aceasta nu-i o lance, e compasul...
Apropie-te mai bine cu sfială,
În rotunjimea lor nu e greșeală.
Și chiar dacă le vezi întinse-n zgură
Esența lor e tot idee pură.
Dacă arunci o piatră-n lac se iscă,
Le vezi stârnind un lac de odaliscă,
În fumuri moi se leagănă agale,
Pe scoici și melci desfășură spirale.
[...] Citește tot
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Petrecere primordială
Simt gustul care mângâie și-i dulce
Al zilelor de nou-născut în vers
Și văd venind lumina să mă culce
Orbecăind difuză-n univers.
În pântec e-ntuneric și frumos,
Cordon ombilical e stea polară
Și cordul meu pulsează-armonios
Ca o pitică roșie spre seară.
Mai caut și-azi neantul, nenăscutul
Din fiecare om și nu-l găsesc,
Căci plictisiți ne arvunim plăcutul
Secundei numărate-n timp lumesc.
De ce atâta teamă de nemargini
Când totul e atât, atât de fals?
O gheară se zbârcește dur sub sarcini
Ducând cu ea obolul în balans.
[...] Citește tot
poezie de Gigi Stanciu din Expoziție de gânduri
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Românii și cosmosul în mileniul trei
Curtea prompt a condamnat
La trei ani de zdup în turn
Pe-un român care-a furat
Azi... inelul lui Saturn!
epigramă de Emil Ianuș din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimele teorii arată că luna este un corp ceresc care s-a format din pământ, în perioada formării soarelui și a planetelor. O planetă de mărimea planetei Marte a lovit pământul, a dislocat o parte din materie și a format luna. Probabil acea dislocare s-a produs din actuala zonă a Pacificului, deci Luna are o parte din caracteristicile Terrei și pe Lună în solul ei, există apă, dar apă în cantități extrem de mici deoarece, neavând atmosferă, tot ceea ce se evaporă se disipă la suprafața ei, se pierde rapid în spațiul cosmic.
citat din Dumitru Prunariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
- energie
- Folosind terminologia simplă din zilele noastre, putem considera energia ca o "vibrație" - fie bună, fie rea sau de altă natură. Energia este acea forță magică invizibilă care umple Cosmosul, pentru exprimarea căreia fiecare limbă are un termen propriu și pe care nimeni încă nu a putut să o explice.
definiție de Alexandra Moșneaga în Vindecarea psi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arhimede și soldatul
Să nu te-atingi de cercurile mele,
Ostaș viclean! Și nici să nu te-nșele
Asemănarea lor cu arcul tău.
Sunt simple jucării și nu fac rău.
Nu te uita prostit, cu ochiul acru.
În rotunjimea lor stă actul sacru,
Care-mplinește sânul, mingea, vasul.
Și-aceasta nu-i o lance, e compasul...
Apropie-te mai bine cu sfială,
În rotunjimea lor nu e greșeală.
Și chiar dacă le vezi întinse-n zgură
Esența lor e tot idee pură.
Dacă arunci o piatră-n lac se iscă,
Le vezi stârnind un lac de odaliscă,
În fumuri moi se leagănă agale,
Pe scoici și melci desfășură spirale.
[...] Citește tot
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aer cu diamante
Ea era atât de frumoasă
încât vechiul pensionar
se porni să roadă tapițeria
scaunului pe care ea a stat.
În iarna curată, fără zăpadă
mașina uscată încercă s-o ardă.
Dar ea de mult coborâse când s-a auzit
înghițitura.
Șoferii mestecați
au plâns pe volanul păpat
căci ea nu putea fi ajunsă.
În schimb era atât de frumoasă
încât și câinii haleau
asfaltul de sub tălpile ei.
Atunci portarul își înghiți decorațiile
când ea intră în casa fără nume
iar mecanicul sparse în dinți
cheia franceză și cablul
ascensorului ce-o purtă
[...] Citește tot
poezie de Florin Iaru din Aer cu diamante (2010)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre spațiul cosmic și timp, adresa este: