Citate despre spațiul cosmic și viață, pagina 2
Allan: Nu-i așa că e un Jackson Pollock minunat?
Fata de la muzeu: Da, așa e.
Allan: Ție ce-ți transmite?
Fata de la muzeu: Tabloul expune negativismul universului. Vidul acela înfiorător, teribil. Nimicul. Destinul omului forțat să trăiască într-o eternitate pustie și fără Dumnezeu, ca o mică flacără, arzând într-un gol imens, pierdut, plin de groază și degradare și care formează o cămașă de forță sumbră în cosmosul negru și absurd.
Allan: Ce faci sâmbătă seară?
Fata de la muzeu: Mă sinucid.
Allan: Dar vineri?
replici din filmul artistic Mai cântă o dată, Sam, scenariu de Woody Allen (4 mai 1972)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Noi suntem în stadiul de boboc, nu de floare, de femeie gravidă, nu de nou născut. În acest stadiu noi reprezentăm numai posibilitatea pentru extinderea vieții în cosmos, fără garanția că vom reuși. Omenirea este mijlocul prin care evolutția a hotărât să-și atingă scopul. A nu acționa în sensul construirii civilizațiilor dincolo de această planetă înseamnă clar a merge împotriva cererii Universului. Dacă suntem hotărâți să participăm la acest efort trebuie să ne apropiem foarte mult de tensiunea evoluționară care pulsează în noi și să acționăm cu curaj în conformitate cu ea.
citat din Steven Wolfe
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oamenii sunt punctele de atenție in univers care explorează infinitatea absolută a universului, dealungul călătoriei lui prin spațiu, timp, cosmos și viață.
aforism de Cînepă Ștefan din Dumnezeu este lumina conștiinței noastre, II
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Irespirări
Îmi pun probleme de conștiință,
viața nu este o necunoștință,
la drept vorbind, nu e nici o scofală
să te prefaci că mergi și la școală,
să te-ntâlnești cu doi drumeți,
unul e Sfântul, cel-alt - glumeț,
dar este Domnul, te sperii nițel,
cine ești tu să vorbești chiar cu El?
Dar Domnul spune " Ești creația mea,
Fii demn, te rog, spune ceva,
Acolo, un fel de mărturisire",
i-am spus că nu am trăit în neștire.
Între-un general și un cioban,
Nu este nici o deosebire
De formă, doi ochi, cinci membre, o inimă,
Cam așa spunea Jean Jacques Rousseau,
Iar frumusețea femeii
Nu cunoaște opreliști,
Ești prea familiar, spune birjarul,
[...] Citește tot
poezie de Boruis Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
O cometă cât de mică
O planetă cât de mare,
Lovită de-un meteorit,
Intră în dezintegrare
Și viața ei, a luat sfârșit.
Lovită de o cometă
Arde și se face scrum.
Nu rămâne din cometă
Nici măcar un fir de fum.
Și în cosmos, va să zică
Proverbul are valoare.
O cometă cât de mică
Răstoarnă planeta mare.
poezie de Dumitru Delcă (17 ianuarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceea ce a adus nou creștinismul în lume nu este nici iubirea, nici păcatul, nici pe Dumnezeu și nici măcar pe îngeri. Toate au fost înainte și oamenii au trăit și au murit cu ele. Dar ei n-au trăit și n-au murit cu voluptatea de a muri. Sub toate inimile creștinismul s-a instalat ca un spin. Și ele s-au dilatat de câte ori înțepăturile lui nu le atingea marginile. Căci petele roșii au fost totdeauna deliciul ascuns al creștinismului, și martirii lui n-au făcut decât să transfigureze cosmosul într-o mare de sânge. Ei au plâns lacrimi roșii, ca tot creștinismul de altfel. Sinistrul înfrânge sublimul în această religie de amurguri incendiare.
Emil Cioran în Lacrimi și sfinți
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Locuim într-un Univers în care atomii sunt confecționați în centrele stelelor; unde în fiecare secundă se nasc 1000 de sori; unde viața este declanșată de lumina solară și de fulgere, în aerul și apa planetelor tinere; unde materia primă pentru evoluția biologică este făcută uneori prin explozia unei stele la jumătatea drumului peste Calea Lactee; unde un lucru așa de frumos ca și o galaxie se formează de o sută de miliarde de ori - un Cosmos de quasari și quarci, fulgi de nea și licurici, unde ar putea fi găuri negre și alte universuri, și civilizații extraterestre ale căror mesaje radio, ajung în acest moment pe Pământ. Cât de palide sunt prin comparație afirmațiile superstițiilor și ale pseudoștiinței; cât de important este pentru noi să urmăm și să înțelegem știința, acea strădanie caracteristică omului.
citat celebru din Carl Sagan
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crucea pe care a fost așezat Mântuitorul nu a fost un tragic accident în viața pământească a Fiului lui Dumnezeu, ci mai curând un punct culminant al unui plan deliberat al consiliilor cerești înainte de crearea prezentei ordini a cosmosului.
citat din Harold Rimmer
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zborurile cosmice au determinat o mai bună cunoaștere a spațiului extraterestru, unde s-au indentificat substanțe organice, unele destul de complexe. Ca urmare, a fost elaborată în ultima vreme o teorie științifică a originii vieții pe Pământ.
Petre Raicu în Genetica și evoluția viețuitoarelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rațiunea cosmică
Lumea nu e doar o lume;
Cu făpturi rele și bune
Sunt două lumi paralele
Cu legătură între ele
Separate-n două sume.
Adevăr fără tăgadă
Sufletele pot să-l vadă:
Siguranța că trăiesc
Trup și spirit omenesc;
Să le simtă și să creadă.
Scris e în sacrele pagini,
În cosmosul fără margini
Bunătatea, ca ursită,
Răbdarea nețărmuită;
Sunt esențe în imagini.
Viața e multisonoră,
Sare-n ochi multicoloră
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Marinescu din Rezonanțe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cosmosul se extinde, pentru toate scopurile practice, necontenit. După o scurtă pauză sedentară, noi am reluat modul nostru vechi de viață nomad. Urmașii noștri îndepărtați, distribuiți în condiții de siguranță pe mai multe lumi în întregul sistem solar și dincolo de acesta, vor fi uniți prin patrimoniul lor comun, prin considerația lor față de planeta lor de origine, precum și prin cunoșterea că, indiferent de ce alte forme de viață ar putea exista, singurii oameni din tot universul provin de pe Pământ. Ei vor privi în sus și se vor strădui să găsească punctul albastru pe cerurile lor. Ei nu îl vor iubi mai puțin pentru obscuritatea și fragilitatea sa. Ei se vor minuna de cât de vulnerabil a fost odată depozitul pentru tot potențialul nostru, cât de periculoasă ne-a fost copilăria, cât de umile începuturile noastre, cât de multe râuri a trebuit să trecem înainte să ne găsim calea...
citat celebru din Carl Sagan
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la spațiul cosmic și viață, dar cu o relevanță mică.
Scopul vieții noastre
Plantez iubirea cosmic în suflete-nsetate
Pe care o aprinde lumini de cântec sfânt;
Vă-nalț în rai de vise plutind peste pământ,
Să-nflăcărați azurul cu inimi înfocate,
Să fiți cu toți de-a pururi fântâni de fericire,
Să fiți vii universuri, în cosmos necesari;
Să fiți măreți în gânduri și-n fapte cât mai mari
Căci scopul vieții este Eterna Propășire!
Desigur, viața are ades dureri, necazuri -,
Ele vin nechemate și vin spre-a ne căli.
Dar toate pot fi frânte; nu vin spre-a dăinui,
Căci scopul vieții este nu "oful", ci extazuri...
Suntem vieți stelare de-origine divină,
Și spun că-n toți iubirea e-n fiece atom...
Eu v-o trezesc cu-o rază de vers - în orice om -,
Căci scopul vieții este în veci să fim Lumină!...
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chiar și un tratat de filosofie dacă ai scrie, chiar dacă pe tot globul pământesc vei umbla sau spațiul cosmic vei explora, tot patru substantive vor conta în mintea, inima, viața ta și ca un electron în jurul nucleului atomului vei gravita: credință, iubire, frumusețe și fericire.
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea copilului este întotdeauna îndreptată spre ceilalți. Acest sentiment social rămâne pe tot parcursul vieții, schimbat, colorat, circumscris, în unele cazuri, se mărește și se extinde către alții, până când acesta atinge nu numai membrii familiei sale imediate, dar și familia sa extinsă, națiunea sa și, în final, întreaga omenire. De asemenea, se poate extinde dincolo de aceste limite și să se exprime față de animale, plante, obiecte fără viață și în cele din urmă, față de întregul cosmos.
citat din Alfred Adler
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Certitudini
Nu am nevoie de certitudini; eu sunt un om
preocupat de propriul său suflet.
Nu mă îndoiesc că, pe lângă chipul și mâinile
pe care le cunosc, de sub tălpile mele mă
privesc chipuri pe care nu le cunosc,
chipuri liniștite și reale.
Nu mă îndoiesc că măreția și frumusețea lumii sunt ascunse
în orice nimic din lume.
Nu mă îndoiesc că sunt nemărginit și că universurile
sunt nemărginite, dar, în zadar mă gândesc
cât sunt de nemărginite.
Nu mă îndoiesc că astrele și sistemele astrale aleargă
prin cosmos cu un scop și că într-o zi voi fi
și eu ales să fac tot atât cât fac ele, ba
chiar mai mult.
Nu mă îndoiesc că aranjamentele provizorii continuă
și continuă milioane de ani,
Nu mă îndoiesc că interiorul are un alt interior,
că exteriorul are un alt exterior, că vederea
are o altă vedere, că auzul are un alt auz și
[...] Citește tot
poezie celebră de Walt Whitman
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Culoarea cerului e albă
Culoarea cerului e albă
Fulgii se aștern în grabă
Și nu știi ce este mai alb -
Văzduhul sau pământul dalb?
În acest cosmos de gheață
A luat gândirea viață
Și-acum ideile-și înalță
Evident în albă nuanță...
Și cu fiecare zi ce trece
Mie-mi este tot mai rece.
Ah! La ale lumii farmece
Gându-mi să se-ntunece!
poezie de Alina Gurban
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spaima reintegrează, prin cunoașterea morții, pe om în cosmos. E o anticipare a procesului morții, care consistă tocmai în această risipire a ritmurilor corporale în ritmurile cosmice. Conștiința individuală se desprinde din contingent și devine conștiința cosmică. Detașat de cotidian, omul trăiește drama lumii, drama inexistenței timpului psihologic.
Ion Biberi în Thanatos: Psihologia morții
Adăugat de Alexandra A
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre infinit
Privea în pacea nopței făptura-i transportată,
O perlă uriașe în ceruri aruncată
Monarch la azurare etern triumfător,
Pe Sirius fantastic ducând în vecinicie
Spre o necunoscută albastră'mpărăție
Gigantica-i vâltoare de fer și de fosfor.
Din recea-i înălțime lumina lui trufașe
Neantul îl despică prin falduri uriașe
Și răspândește o brumă de magic diamant
În casa unde, palid, perdut în contemplare
Cu sufletul în sânul sistemelor stelare,
Visa la nemurire al cerului amant.
Atunci pradă unei sublime-alucinații
Uitând de timp, de moarte, de lume și de spații,
El vede din cereasca și falnica cupolă
Plutind într'o senină și vast-aureolă
Un înger cum coboară cu aripi diafane
Tăiate din beteală etericei Diane,
[...] Citește tot
poezie de Alexandru Anestin din revista Orion (1907)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înfrângeri
parcă am obosit-n coșmarul cuvintelor-zumzet ;
se gudură ora și acum lângă început-mi mers.
ritmul și măsura mi-au hrănit graiul umblet,
reazemul mi l-am găsit în reflexie și univers.
înfrângeri de toamnă am trăit lângă arțar
de zorzoane încercat-am să curăț cosmos.
prin singurătate am riscat, eu asasin de zadar
de-mi stau semenii ascunși în unghi fioros.
iluzia paradisului mi-o înăbuș acum sub preș
o, și uscăciunea din suflet îmi ucide viață;
inaccesibil eu devenit acum zăpezii de cireș
de se îngustează lumina pe mână lunguiață.
parcă nimic nu mă mai străbate actual;
nici uitările, nici amintirea anilor adunați.
o, tu fascinantă învăluire a tristeții festival
rotind deznădejdii peste noi cei tulburați!
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Candori eterne
Tu ești un vis din spațiul ce naște perle vii,
Un vis venit din cosmos, prin glorii să mă scalde,
Lăsând în dulci răsfrângeri aprinse bucurii,
Potop de fericire brodată cu smaralde...
Mi-e inima un templu cu-ascunse frumuseți
În care-i numai ziuă cu fulgere de doruri.
Candorile din tine mă-nalță-n zeci de vieți,
Iar vocea ta-i aceeași cu-a îngerilor coruri.
Mireasma primăverii mă-mbată când apari,
Lumina ei troiene de nostalgii trimite.
Chiar umbra ta e-o vrajă ce-aruncă valuri mari
Făcându-mă cascada iubirii infinite.
Stăpână-mi ești pe viață, chiar de-mi spui că-ți sunt eu.
Un univers de inimi pulsează-n amândoi!
Știm că-n Divinul Plan avut de Dumnezeu,
El, când crease lumea, a fost doar pentru noi...
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre spațiul cosmic și viață, adresa este: