Citate despre spaimă și timp, pagina 2
Vremurile de îmbogățire nemăsurată, de prăbușire în cea mai înspăimântătoare ruină, de nesfârșite mizerii trecuseră. Nu mai existau căutătorii de aur, nici măcar în acea parte a Columbiei engleze, Caribù, care se află mai la nord de teritoriul Washington și unde mii de mineri năvăliseră prin anul 1863.
Jules Verne în César Cascabel
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hanibal
lui Giancarlo Vigorelli
Nimeni n'avea ceea ce el avea,
superba lui trufie
și elefanții
și labele lor sfărâmând vertebrele
acestor Alpi albiți de spaimă.
Călca, de-abia să se audă, peste stânci
și s'auzea în lună, și
nimeni nu mai văzuse trâmbițele
de piatră ondulândă ale acestor fiare.
Și n'au învins.
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi plăcea învățătura și aveam groază de aproape toate jocurile, mai cu seamă de cele brutale; le găseam nefolositoare, având simțământul că pierd timpul; fugeam de zgomot și de vulgaritate, iar mai mult decât orice simțeam un fel de spaimă înnăscută în fața vieții.
George Enescu în Amintirile lui George Enescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu ești ceilalți
Scăpare n-ai în ce-au lăsat în scris
Acei pe care spaima ta-i imploră.
Nu ești ceilalți. Te vezi în astă oră
În centrul gol de labirint închis
De pașii tăi. Nici fi-vei izbăvit
De chinul lui Socrate, de Iisus
Ori de Siddhartha ce-a murit răpus
Într-o grădină, către asfințit.
Tot pulbere e și cuvîntul scris
De mâna ta, și vorba îngânată
De gura ta. E crudă-a ta ursită.
Iar noaptea Domnului e nesfârșită.
Tu plămădit ai fost din timp. Ești vis.
Ești fiecare clipă-nsingurată.
poezie celebră de Jorge Luis Borges
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grup
Trăiau de foarte mult timp împreună
Și cam începuseră să se repete.
El era ea,
Și ea era el.
Ea era ea,
Și el era tot ea.
Ea era, nu era,
Și el era ele,
Sau cam așa ceva.
Dimineața mai ales,
Până se alegeau bine,
Care cine mai este,
De unde și până unde,
De ce așa și nu altminterea,
Trecea o groază de timp.
Trecea timpul ca pe apă.
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Nocturnă
M-am trezit cu mine lângă mine
Și m-am speriat de hăul care se deschidea între buzele mele,
Fără ca sufletul să-l mai poată acoperi.
Vorbeam singur.
Păianjenul din mine începuse, de spaimă,
Să țeasă o pânză în care să cadă cuvintele.
Când le vei auzi ecoul, urechea ta va fi bătrână,
Sufletul meu, cântec sub lună.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (23 august 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Omul are în el o sumedenie de contradicții și ciudățenii, porniri de răutate, nebănuite și neînchipuite, nu-i trebuie prea mult ca să ajungă pînă la bestialitate. Copilul de cinci ani al unui vecin de-al meu se furișează pe sub gard și-mi sugrumă păsările. Face asta cu o plăcere fioroasă, m-a apucat spaima și greața cînd l-am văzut cu mîinile pline de sînge și cu fața inundată de fericire.
Ion Băieșu în romanul Balanța
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deșert
N-am teamă de găurile negre dintre stele
Unde specia umană este absentă
Am aici la îndemână propriile mele
Deșerturi care-mi țin spaima orelor atentă.
poezie clasică de Robert Frost din Încă o distanță, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
(...) nu vreau să dovedesc că trăim într-un veac de aur. Rănile de care suferim dor prea mult și nu le putem ascunde cu mătasa cuvintelor. Vreau să spun că nimeni nu ridică glasul pentru puținul bine ce se face și există în țara noastră.
"Se știe" că norodul sărmanei Românii trăiește în bordeie [...]Alcoolismul la noi ar fi un flagel înspăimântător.
A! Dar sărăcia, dar lenea, dar nepăsarea!
Mihail Sadoveanu în Răni sub mătasa cuvintelor - "Cercurile culturale" (1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Champs d'honneur
Soldații nu mor de moarte bună niciodată;
Crucile marchează locul unde au căzut
Cruci de lemn pentru cei uciși fără judecată
Sunt înfipte peste fața lor acolo,-n lut.
Soldații înspăimântați fac salturi, tușesc, tresar...
Lumea bubuie, roșie ca sângele, neagră ca un drac;
Soldații respiră-n șanțuri un aer pestilențial,
Sufocându-se pe durata întregului atac.
***Poezia este rezultatul unei experiențe lui Hemingway, rănit de schija unui proiectil lansat de un mortier austriac în noapte de 8 iulie 1918. A scăpat cu viață pentru că un soldat italian care se afla în fața lui a primit lovitura mortală în plin. A fost, de altfel, primul american rănit în primul război mondial pe frontul italian; peste două săptămâni avea să împlinească 19 ani.
poezie clasică de Ernest Hemingway, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
E destul să privesc cerul (într-o noapte cu stele fără lună) și brațele îmi cad în jos de neputință, de tristețe. Dacă oamenii ar privi mai des cerul și foarte atent, ar muri de disperare și umilință. Putem trăi fiindcă îl uităm. Nu ne întristează numai; ne înspăimântă, ne înnebunește, ne sfâșie.
citat clasic din Eugene Ionesco
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au sosit scrisori de duminică, luni și o carte poștală. Judecă și tu corect, te rog, Milena. Stau aici atât de izolat, atât de departe și totuși relativ liniștit și îmi trec tot felul de lucruri prin minte, spaimă, neliniște, așa că transcriu toate astea, chiar dacă nu prea are sens, și uit tot, când îți vorbesc ție, te uit chiar și pe tine și abia când sosesc din nou două astfel de scrisori, devin iarăși conștient de situație.
Franz Kafka în Scrisori către Milena
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ei
Ei vor veni. Stând după colț.
Au poate gândul să-i întoarne?
Ești numai spaimă, ești de carne.
Au ghiare lungi, de fier au clonț.
Cu toate simțurile goarne,
Trăiești uciderea de bolți.
Ei au copite și au coarne,
Au pușcă și în pușcă gloț.
Călări pe cai de-apocalipsă,
Din a pământului elipsă
Făcând verigheta nunții lor:
Ea-nseamnă dansul rotitor
Al stelelor, în ochi ce mor,
Și două mii de ani eclipsă.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu vă miră aderența aceasta ciudată a omului modern la ceasornic? Nu vă înspăimântă continua verificare a timpului lor prin săgețile ceasornicului? De mult doresc să mă informez undeva despre felul cum își dădeau întâlniri oamenii altor secole. Aș vrea să știu, de pildă, dacă și ei cunoșteau aceste cruzimi (pe care eu le cred cu desăvârșire moderne) ale așteptărilor, ale amânărilor, ale întârzierilor. Oare de ce suferim noi după indicația limbilor de oțel ale ceasornicului? De ce bătăile ornicului ajung și bătăile inimii noastre? Nu este ceva cu desăvârșire nefiresc această exteriorizare a timpului nostru, această transformare a unui sentiment într-un indicator automat?
Mircea Eliade în Pierdeți-vă timpul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Igor Dodon, spaima Europei
El are-o perspectivă - șoc!
Fiindcă i-a promis Kremlinul:
De nu câștigi tu, Igariok,
În două zile iei Berlinul!
epigramă de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna
Povestea spune că-n acel uitat
Trecut în care-atâtea-s făptuite,
Nesigure, reale,-nchipuite,
Un om a conceput nemăsurat
Proiect de a închide universul
În carte și-n avânt nesăbuit
Nălțat-a manuscris fin întocmit,
Din scoarță-n scoarță declamându-i versul.
Se pregătea acum să-i mulțumească
Preabunei sorți, când, deodată, vede
Disc lucitor pe cer. Nu-i vine-a crede:
Uitase-n grabă luna s-o numească.
Povestea-i născocită, ia aminte,
Dar poate tâlcui vrăjitoria
Acelora ce-ales-am meseria
De-a preschimba viața în cuvinte.
Mereu esența scapă. Legea-i una.
Orice cuvânt e palid raportat
La lucru-n sine. Bietul rezumat
Al vechii mele prietenii cu luna
[...] Citește tot
poezie clasică de Jorge Luis Borges, traducere de Andrei Ionescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
(...) din acea genune aeriană se ridică o stîncă greoaie, într-o singurătate acută, ivită parcă din vid și existînd în vid: Piatra Singuratică. Numele pe care îl poartă, departe de a fi o metaforă, țîșnește din ea ca țipătul dintr-o cumplită durere. Iar ea halucinație a geologiei, bizară apariție a marilor înălțimi pare crescută din gingia unei guri de balaur. La ora înserării și spaimei, s-ar putea crede că pămîntul, pierzîndu-și mințile, amenință cerul.
Geo Bogza în Cartea Oltului, Hășmașul Mare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păsări călătoare
moto:
nopți cu lună pe alee
ce mister care scânteie
duce dorul mai departe
literele dintr-o carte
--------------------------
Luncă despletindu-se molcum
Arii verzi și lung aliniate
Huruit de care dinspre sate
După care liniștea, oricum
Slută pe un dâmb, o buturugă
Peste care un blestem opac
Spânzură de fiece copac
Nerostite spaime dintr-o rugă
Clipocește apa de subțire
Ocolind cu teamă o pădure
Peste care cade o secure
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pașii
Nu pot să dorm,
Mi s-a plâns copacul;
Visez urât.
Apar în juru-mi
Fel de fel de nopți,
Și, de spaimă, pe trunchiul meu coaja
Face riduri.
Uneori mă zvârcolesc și gem,
Și atunci trebuie să mă clatine puțin
Vântul,
Ca nu cumva să mă usuc
În somn.
Dar când mă trezesc
Văd un ochi care mă pândește
În piatra de colo,
Și aud pași de groază
Apropiindu-se.
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcută-i noaptea, strada-i liniștită
Tăcută-i noaptea, strada-i liniștită;
Aceasta-i casa ei de altădată -
De mult iubita-i dusă din oraș
Dar casa stă pe locu-i nemișcată.
În dreptul ei un om în sus se uită
Și-și frânge mâinile ca-ntr-o tortură;
Când însă luna chipu-i luminează,
Eu văd cu spaimă propria-mi figură.
Tu, alter ego, palide tovarăș,
De ce maimuțărești durerea mea,
Ce tot în locul ăsta mai-nainte
În fiecare noapte m-aducea?
poezie celebră de Heinrich Heine (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre spaimă și timp, adresa este: