Citate despre sprâncene și suflet, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la sprâncene și suflet, dar cu o relevanță mică.
Ne strigă, sonor, trandafirii
Visul meu eteric se transformă-ncet,
Într-un vis dogmatic, frust și desuet...
Se făcea, iubito, că erai pe-o scenă,
Sub privirea lunii, goală și obscenă...
Lângă tine, palid, mă găseam și eu,
Des-golit de suflet și de Dumnezeu,
Mă zbăteam, alături, ca să înțeleg,
Cum jumatea-mi strigă după un întreg!
Ți-am șters pudra de santal de pe gene,
De pe sânii păgâni și de pe sprâncene,
Îmbătătoarele arome ale voluptăților tale
Mă atrag, mă resping, m-adumecă-agale...
Dă-mi umbra umbrei tale și apa privirii,
Acum, când ne strigă, sonor, trandafirii,
Tu, creangă-nflorită în sânge de rodii
Renaște-mă-n tine și-n fine plasmodii!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încă plouă
Nu mai contenește ploaia - - -
Neagră ca lumea omului, ca viața care se duce - - -
Oarbă ca cele o mie nouă sute și patruzeci de cuie
Bătute pe cruce.
Nu mai contenește ploaia
Sunând ca pulsul inimii care bate-n ritmul ciocanului de pe Golgota,
Ca picioarele fariseilor necontenind forfota
Deasupra Mormântului:
Nu mai contenește ploaia
Pe Câmpul Sângelui unde răsar speranțe mici și unde creierul hain
Iși hrănește lăcomia acel vierme asemănător sprâncenei lui Cain.
Nu mai contenește ploaia
La picioarele Omului în Suferință, răstignit pe Cruce.
Hristoase, crucificat în fiecare zi, în fiecare noapte, ai milă de noi - - -
Cei Căzuți și cei, precum Lazăr, plini de bube, de noroi:
Lăsată-n Ploaie rana infectată pare aur și la fel străluce.
[...] Citește tot
poezie clasică de Edith Sitwell, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Râsul dogmatic...
Ce secret de nepătruns,
râde-n sine pe ascuns?
Și ce suflet grațios,
poartă trupu-i unduios?
Ce ochi cu sprâncene rare,
mă privesc cu-nfiorare?
Doamne, cât sidef i-ai pus,
de la tălpi și până sus?
Câtă primăvară-n păr,
cu parfum din flori de măr?
Și-n sâni câtă marmură,
care mă cutremură?
Cât mister i-ai pus în pleoape,
să mă țină-atât de-aproape?
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea lui Moise
Nici unul, doar îngerul căzut, întunecatul,
vroi; luă arme, păși cu fiorul morții
lângă orânduit. Dar, iarăși,
vâjâi îndărăt, în înălțimi,
strigă în cer: nu pot!
Căci, netulburat, prin sprânceana cea groasă
Moise îl preveni și scrise mai departe:
cuvinte de binecuvânt și numele nesfârșit.
Și ochiu-i era curat până la temelia puterilor.
Ci atunci, Domnul, smulgând cu el jumătate din cer
răzbi în jos, singur desfăcu muntele.
Îl așeză pe bătrân. Din, cuvenitu-i sălaș
chemă sufletul: acela, sus! și-i vorbi
de cele multe împărțite împreună, de prietenia lor fără hotare.
Dar, într-un târziu, i-a fost de-ajuns. Că e de-ajuns
desăvârșitul consimți. Și bătrânul Dumnezeu
își plecă lin peste bătrân
[...] Citește tot
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârșite, traducere de Dan Constantinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochiul ce te ninge
Se lasă frigul pe sprânceana nopții,
Strada atârnă de un felinar,
La ceasul ăsta, de-ar vorbi pereții,
Ar trece basmul lumii-n calendar.
Pe la ferestre, chipuri teatrale,
Par niște umbre care te conjur,
Jucându-și rolul vieții... Fiecare
Privind banalul, intim abajur.
Un zâmbet trist. Plânsul neprimenit.
O-mbrățișare, act de pietate,
Sărutul de final, neavenit
Într-un moment infim de caritate.
Cerul dezbracă țolul sclipitor...
Am pașii repezi. Se aud în beznă.
Mi-e sufletul și print, și cerșetor
Cu lancea orei scrijelesc pe gleznă.
[...] Citește tot
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă satului natal
E-un sat pe valea Jiului...
Oameni atât de minunați,
Purtând simbolul dorului
Dor de pământ și dor de frați.
În cântecele-i am sădit
Jale de clopot și de vis.
În suflet ne-au înmugurit
Și cu lumină-n cer am scris.
E-un sat pe valea Jiului
Și casa-n care am crescut.
În labirintul timpului,
Lumina vieții am văzut.
Icoana bunului Iisus,
Copilăria-mi apăra.
Măicuță Sfântă, Tu, de sus,
Știai, plângeai de soarta mea.
Oameni atât de minunați,
Mi-au luminat cărările.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea lui Fulger
În goana roibului un sol,
Cu frâu-n dinți și-n capul gol,
Răsare, crește-n zări venind,
Și zările de-abia-l cuprind,
Și-n urmă-i corbii croncănind
Aleargă stol.
El duce regelui răspuns
Din tabără. Și ține-ascuns
Sub straiul picurând de ploi
Pe cel mai bun dintre eroi -
Atâta semn de la război,
Și-a fost de-ajuns!
Pe Fulger mort! Pe-un mal străin
L-a fulgerat un braț hain!
De-argint e alb frumosu-i port,
Dar roș de sânge-i albul tort,
Și pieptul gol al celui mort
De lănci e plin.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ortomănește
Frunză verde, frunză lată,
Pui de daică scăpărată,
Și din zimbru a lui tată,
Strânge-n mână o căciulă
Burdușită a răsculă
Că de bănat e sătulă...
Își ia sica și ciomagu,
Spânzu, slana și posmagu
Să nu-i calce-n codru pragu,
Cel hainu și străinu
Cel cu suflet ca pelinu
Și cu limba ca ciulinu...
Stă de strajă-n bătătură
Și scrâșnește și se jură
C-o opincă-n arătură,
Iar cu una pe fântână
Că n-o să mai dea din mână
Niciun petec de țărână,
Din sprânceană se-nvoiește
Cu-a lui gloată-n românește
[...] Citește tot
poezie de Vasile Zamolxeanu (6 iulie 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când crivățul cu iarna...
Când crivățul cu iarna din nord vine în spate
Și mătură cu-aripa-i câmpii întinse late,
Când lanuri de-argint luciu pe țară se aștern,
Vânturi scutur aripe, zăpadă norii cern...
Îmi place-atuncea-n scaun să stau în drept de vatră,
S-aud cânii sub garduri că scheaună și latră,
Jăraticul să-l potol, să-l sfarm cu lunge clești,
Să cuget basme mândre, poetice povești.
Pe jos să șadă fete pe țolul așternut,
Să scarmene cu mâna lâna, cu gura glume,
Iar eu s-ascult pe gânduri și să mă uit de lume,
Cu mintea s-umblu drumul poveștilor ce-aud.
Orlogiul să sune un greier amorțit
Și cald să treacă focul prin vinele-mi distinse,
Să văd roze de aur și sărutări aprinse
În vreascuri, ce-n foc puse trăsnesc des risipit,
Ca vorba unei babe măruntă, țănduroasă.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe-o sprânceană apune soarele și iubirea ta
Oh. pe-o sprânceană apune soarele iernii
Și mă doare, mă doare depărtarea și greutatea lui,
greutatea ce-mi desface carnea de pe oase în rană
o rană ce măsoară cu razele Regelui toată distanța
ce se întinde intre noi doi.
Oh, mă soarbe tot jarul din aur ce se varsă în mare
Și mă înec odată cu el în țărmuri și valuri bătrâne,
mi-e sufletul ancoră și ancora o taină ținută
pe fundul mărilor unde Dumnezeu învață peștii să-noate
pentru a trece prin moarte victorioși.
Oh, vezi tu străine, ce mă ține pe mine? Tocmai absența ta.
Absența e fără păcat și fără putere în oasele mele de muritor,
ce caută lumina și mângâierea în tot ce mă răpește
în Minunatul ce mă răstignește pe cântul celor din adâncuri
unde se cântă și se dă slavă
Celui ce vindecă, iartă, stinge, spală, și coase cu fire de aur
orice rană, drumuri, doruri, gânduri, lacrimi,
[...] Citește tot
poezie de Adelina Cojocaru (6 decembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când crivățul cu iarna...
Când crivățul cu iarna din nord vine în spate
Și mătură cu-aripa-i câmpii întinse late,
Când lanuri de-argint luciu pe țară se aștern,
Vânturi scutur aripe, zăpadă norii cern...
Îmi place-atuncea-n scaun să stau în drept de vatră,
S-aud cânii sub garduri că scheaună și latră,
Jăraticul să-1 potol, să-l sfarm cu lunge clești,
Să cuget basme mândre, poetice povești.
Pe jos să șadă fete pe țolul așternut,
Să scarmene cu mâna lâna, cu gura glume,
Iar eu s-ascult pe gânduri și să mă uit de lume,
Ca mintea s-umble drumul poveștilor ce-aud.
Orlogiul să sune - un greier amorțit
Și cald să treacă focul prin vinele-mi distinse,
Să văd roze de aur și sărutări aprinse
În vreascuri, ce-n foc puse trosnesc des risipit,
Ca vorba unei babe măruntă, țănduroasă.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1872)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața începe cu mine ( extras din Numele meu e Roșu )
Aud întrebarea de pe buzele tale:
" Cum e să fii o culoare?
Culoarea este pipăitul ochilor, muzica celor surzi,
un cuvânt evadat din întuneric.
Fiindcă am ascultat șoaptele sufletelor
asemeni unui susur al vântului
din carte în carte și din obiect în obiect pentru zeci sau milioane de ani,
dă-mi voie să-ți spun că atingerea mea seamănă cu atingerea îngerilor.
O parte din mine, jumătatea serioasă, apelează la imaginea ta,
în vreme ce jumătatea voioasă se revarsă în aer sub privirile tale.
Sunt atât de fericit să fiu roșu!
Sunt focos. Sunt puternic.
Știu că oamenii mă remarcă și că nimeni nu-mi rezistă.
Eu nu mă ascund:
Pentru mine, delicatețea nu se manifestă prin slăbiciune sau prin subtilitate,
ci prin determinare și voință.
Așa că eu atrag atenția asupra mea.
[...] Citește tot
poezie de Orhan Pamuk, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața Scriitorilor
Viața Scriitorilor, o viață risipită,
Pe albe foi și pajiști înverzite,
Un pumn de stele, și unul de argilă,
Rupte din cugetul și cordul lor puternic.
Viața Scriitorilor, dorința tuturora,
Să aibă călimara în suflet și în gând,
Și-o albă pană, vrednică în noapte
Topind în ea, pașii timpului cu insomnii fierbinți.
Viața Scriitorilor, un Univers al lor,
O caldă pușcărie, zidită chiar de ei,
Un beci în care ei, sunt grădinarii veseli,
Punând semințe, pentru a scoate viitoarea carte.
In mintea lor toți fluturii, sunt înviați ușor,
Cu apa sfântă din ploaia Lui Hristos,
Iar sufletul se joacă, prin ochii de copil,
Să soarbă bucuria pentru un nou poem.
Captivi în propria tristețe blândă,
Se împletesc cu mintea prin toți fiorii reci,
Coboară-n carne, prin pielea lor bătută,
Să pună pe hârtie, nămolul strâns în piept.
[...] Citește tot
poezie de Adelina Cojocaru (3 martie 2019)
Adăugat de Cojocaru Adelina-(Noapte Argintie)
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte pentru viitorul sterp al deziluziei
să nu scrii tot
mai lasă un poem și pentru mâine
poimâine și alte zile în care durerile
te vor invada cerându-ți capitularea
păstrează cuvintele și alungă spaima întunericului
cu săgețile lor de foc departe cât mai departe
înapoi în haosul primordial
păstrează o armată de cuvinte
călare pe himerele visului
în mijlocul lor iubirea cu flamura nemuririi
suflând în goarna inimii
păstrează cuvintele în tranșeele cărnii
în circumvoluțiuni în diviziunea celulei
în spiralele ADN-ului tău prometeic
învârtindu-l ca un bumerang prin abisul psihozei
lovind iscoadele morții umbrele nelegiuite
direct în punctul lor sensibil la frumusețea metaforei
păstrează cuvintele în sânge
singurul șarpe înțelept căruia îi place căldura sufletească
a celui de lângă tine cel dornic
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Mesaj către ultimul om de pe Pământ (2017)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Studiu după strigăt
1-Ieșind de sub călcâie somnambule,
dintre nopți care piraterește
se îndepărtează de rațiune,
dintre ploi zăpăcite de răpăitul ploii,
se încumetă la viață strigătul -
pecete de unicorn pe sufletul lui,
miros ironic înfruntând deliciul
de a-și mânca singur sufletul-
Din umbre țes
Fluturii nopții frunziș protector,
Ascuțite corăbii în fermenți înjunghiați
Își sărbătoresc celesta asceză -
Privirea celui ce vine
să inventarieze solarele raze,
dogorind în aerul mlăștinos,
zăvorând frunzele în inimitabilul lor anotimp-
(-el trebuie să iasă în întâmpinarea zeului,
să-i culeagă dezvăluirile care nasc venerație
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Ler
Adăugat de Ler
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă pentru cea mai bună mamă (mama mea)
Exiști! Și deci îți mulțumesc!
Oh, nici nu știi cât te iubesc!
Și mamă, oricât mi-aș dori,
Mai mult nu te-aș putea iubi.
E ceru-ntreg, pământul tot,
Al Domnului și-al tău, socot...
Și dealuri, munți, păduri, câmpii,
Pe toate ți le-aș dărui.
Exiști! Și deci îți mulțumesc!
Copac prin tine-nmuguresc.
Sunt ploi de flori, măicuța mea,
Eu sunt doar pulbere de stea.
Sărut pasului tău lucirea,
Căci tu ești mamă, fericirea.
Ești visul, leagănul în care,
Găsi-voi veșnic alinare.
Oh, nici nu știi cât te iubesc!
Ești ceru-n care mă privesc
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă orfanilor săraci
Copii desculți, făr' de părinți,
Cu haina petecită-n cot,
Copii flămânzi, nefericiți,
Copii ai nimănui socot,
Un rost aveți pe-acest pământ
Și Domnul Sfânt știe de voi,
Vă leagă-același jurământ:
Furtuni și temeri, vânt și ploi.
Copii desculți, făr' de părinți,
Cu spaima-n suflet și în gând,
Cu dor de frați, voi vă hrăniți,
Nu sunteți singuri pe pământ!
Aripi de îngeri v-au crescut,
Spre Domnul să puteți zbura,
Să fiți întâiul Său cuvânt
Întâiul vers, întâia stea.
Cu haina petecită-n cot,
Cu lacrima rodind sub pleoapă,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Surfing
O adiere scurtă îi răsfiră,
din părul lung, șuvițele rebele,
în calea ochilor ce mai admiră
tăcerea rece-a ultimelor stele.
În depărtări albastre e-o lumină
ce invadează marginea de lume
și plaja lui, tăcută și blajină,
părând că-mpinge caii albi, în spume.
E-o nerăbdare-n gesturile-i scurte
cu care-alintă placa lui cea veche,
așa cum nobili de la vechea curte,
își liniștesc ogari făr'de pereche
Când se așteaptă,-n marea vânătoare,
doar sunetul de goarnă ce vestește
începerea și marea alergare
a cailor, când goana se pornește.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înțelepciune... de câine
Într-o vară caldă, stând pe-un mal de maidan,
Gândul dus către dor, suflet prins de alean,
Evadat dintr-un timp și-un oraș de lumini,
Visul tot mă purta; spre amintiri... despre câini.
Nu din cei ce din trup, viață, îți mușcă cu zel;
Ci înspre blândul prieten, credinciosul cățel.
Figurant din legenda copilului țânc,
Ce juca altădată, rol, prin colbul ce plâng...
Și uite așa, în mers tiptil, la mirosul de pâine,
Apăru, ce visam lângă mine... un câine.
Arătare osoasă, prea lunganul pitic,
Întreba din sprâncene; " am să-l bat, sau îi zic
Să mă lase în contemplu, că n-am timp de căței,
Și că lumea e plină... de rău, fără ei?!"
Capul mare, la corp, de cioban păzitor,
Stă împrejur cu ochi umed și bun răbdător.
Ori din milă, ori memorie la cei duși în pământ,
Dau o coajă din pâine, la bietul flămând.
El se apropie în frică, cu ochii mai vii,
Ce-mi dau tremur de suflet, la gând de copii,
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 martie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubește-mă
Iubește-mă când Primăvara vine
și se adună toată în ale tale brațe
intrând în tine cu parfumul florilor, tiptil,
ce au dormit sub pătura de-omăt o vreme,
lungă.
Iubește-mă când palmele sunt moi
din săruturi albe ce au fost de gheață
boboci ce vor aduce înfiorări în trup
cu calda lor trezire din razele de Soare,
sfânt.
Iubește-mă când ale tale tălpi sunt înverzite
de cuișoarele ieșite din pământul negru
adevăratele minuni ce știu a strânge trupuri
în brâurile ierbii crude ce-așteaptă trupuri,
de îndrăgostiți.
Iubește-mă când trupul tău e încălzit
de răsăritul Soarelui scăpat prin frunze
[...] Citește tot
poezie de Adelina Cojocaru (26 februarie 2019)
Adăugat de Cojocaru Adelina-(Noapte Argintie)
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre sprâncene și suflet, adresa este: