Citate despre stejari și viață, pagina 2
Cântă pilotul
Dacă te-am rugat vreodată, suflete, să spui, să spui,
Ai tăcut! Ai fost eroul îmbrăcat cu scut și zale,
Eu am fost sărmanul cui.
Palmele spre rugă-ntinse îi sunt toată arma lui:
Herostrat ce-ncrede crimei faima biruinței sale!
Iar când te-am rugat odată, inimă, să taci, să taci,
Ai vorbit! Mai lesne-ai smulge un stejar ce însuși este
Codru-ntreg între copaci,
Decât cum ai fost tu gata trista jertfă să mi-o faci!
Că sunt inimi și de ceară, asta nu-i numai poveste!
Acum ce? Plângând te vaieți că ești pustiit de tot,
Suflete! și țipi de groază, inimă, n strivirea sorții.
În zadar v-am fost pilot:
Inima un rob nevolnic, sufletul stăpân despot
Doi nevrednici, nu de viață, ci de sfânta pace-a morții!
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi port pustiu prin noapte pasul
Îmi port pustiu prin noapte pasul meu
Pe drumul cu pietriș lucind la stele.
S-apleacă peste lume Dumnezeu
Și stau de vorbă stelele-ntre ele.
Solemn e cerul, minunat mereu!
Pământul doarme-n ceață azurie.
De ce mi-e sufletul atât de greu?
Aștept ceva? Păreri de rău să fie?
Păreri de rău? De ce? În van sânt toate!
Și de la viață ce-aș mai aștepta?
Vreau numai liniște și libertate.
S-adorm adânc, s-adorm, să pot uita!
Dar nu vreau somnul de mormânt să-mi fie!
Să dorm pe veci și totuși pieptul meu
Să fie încă plin de vlagă vie
Și să se-nalțe răsuflînd mereu.
[...] Citește tot
poezie clasică de Mihail Lermontov, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clemență creștinească
Ferice de acel stejar
Ce pică mândru pe la noi
Și-ajunge-n viața de apoi,
Ales cu har de Ăl divin,
Până în gât sătul de vin
În cercuri, doage de butoi,
Și cât de binecuvântat
E dudu' fără vină, care,
Sub lame de securi, topoare,
Balerci renaște, fasonat,
Ca el, rachiului curat
Să-i dea arome și culoare...
Dar eu aș vrea, de când mă știu,
Un tei să fiu, că de-oi cădea
Răpus tot de-un topor sadea,
S-ajung apoi... că-i cu rachiu
Sau vin alb, negru, ghiurghiuliu...
Vr'unui butoi baban, canea;
[...] Citește tot
poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e milă
Nu mi-e milă de ajuns să iubesc viața făpturilor tale,
pe care le-ai facut ca să le ucizi.
Mi-e milă, omule, de tine.
Mi-e milă de copiii tăi plăpînzi.
Mi-e milă că te istovești muncind.
Mi-e milă de caii care cad subt povară.
Mi-e milă de cîinele pribeag.
Mi-e milă de păsările care plîng iarna în codrii înghețați.
Mi-e milă de cerbi, căprioare și iepuri uciși de omul de
care mi-e milă.
Mi-e milă de vită blîndă, față-n față cu ucigașul topor.
Mi-e milă de stejarul doborit din rădăcina lui.
Mi-e milă de toată carnea, de toată vlaga, de toată slăbiciunea.
Mi-e milă de tine, canalie perfidă - javră cu inima seacă și
cu creierul murdar.
Mi-e milă și de tine, înfumurat și prost.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Codrii seculari
Calc prin codrii seculari
Printr-un taciturn sobor,
Al strămoșilor stejari,
Pe pământul dacilor.
În aer un zumzet fin
Arde iarba verde-n vânt
Chiar izvoarele suspin'
Dor în ape înecând.
Cântă păsări sus pe ram,
Triluri vechi, nemuritoare
Și nevoia unui neam
Printre stele căzătoare.
Noaptea luna strălucește
Codrii dorm uitați de timp,
Cu lumina-i ce vopsește,
Zilele din anotimp.
[...] Citește tot
poezie de Emil Utalea (10 august 2019)
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Există un Plan Divin pentru orice om! Așa cum imaginea perfectă a stejarului se află în ghindă, tot așa modelul divin al vieții sale se găsește în Supraconștientul (Hristos din fiecare) fiecăruia.
Florence Scovel Shinn în Jocul Vieții. Cuvântul este bagheta ta magică
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
La școala vieții
învăț de la fluturi zborul lin și tandru
învăț de la albină viața s-o îndulcesc
mă-nvălui cu parfumul florilor de leandru
stejarul mă învață cu freamăt să trăiesc.
învăț de la munte să fiu temerară
să mă înalț peste prăpastia adâncă
învăț să fiu solară ca zilele de vară
chipuri de speranțe am sculptat pe stâncă.
învăț de la arhangheli drumul spre nemurire
filozofii îmi arată cum să mă recunosc
împletind cu raze slove de iubire
beție și extaz cu miresme de mosc.
învăț de la pădure să-mi ascund suspinul
stele mă învață să nu cunosc declinul.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Robert Davidson
Spiritul mi-a devenit obez hrănindu-se cu suflete de oameni.
Când întâlneam un suflet puternic
Îi provocam mândria, rănindu-l, și-i devoram vlaga.
Adăposturile prieteniei îmi erau cunoscute
Și unde puteam fura un prieten, nu ezitam.
Oriunde îmi puteam crește puterea
Prin subminarea ambiției altora, o făceam,
Pentru a netezi astfel calea măririi mele;
A triumfa în fața altor inteligențe
Însemna pentru mine achiziția și totodată dovada unei puteri superioare,
O bucurie mereu crescândă,
O gimnastică a sufletului, intensă și biruitoare.
Aș fi putut trăi în eternitate devorând suflete,
Însă partea lor nedigerată a clădit în mine o nefrită ucigătoare,
Alimentând-o cu temeri, neliniști, depresii,
Ură, suspiciuni, viziuni tulburi.
Finalmente, cu geamăt, m-am prăbușit.
Luați aminte, ghinda
Nu crește stejar devorând alte ghinde.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stejari sunt încă
Era ca azi, un timp prea sfânt
Ce mângâie tot pe pământ,
Cu dragi colinde la români
Când oamenii se simt mai buni.
În vremea ceea, fiecare,
Cu vârstă mică sau mai mare,
Se pregătea ca să petreacă
Și prag de Anul Nou să treacă.
Se aștepta ca bucurie
În orice cuib acum să fie.
.............................
Pădurea se zărea tăcută,
Arar, ici-colo câte-o ciută
Căta un mugure, sărmana,
Iar codrul alb părea Nirvana...
Și ce aud? O mică toacă
În arbori plini de promoroacă...
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Gențiana Groza din Brevi finietur (2002)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aici românii au rădăcini adânci
Oamenii care conduc azi destinele României, prin felul cum o cârmuiesc, nu fac altceva decât să înlesnească marilor puteri să facă din țara noastră o pradă ușoară pentru ei.
Diriguitorii țării ar trebui să se îngrijească, pentru ca românii să trăiască în liniște aici, unde înaintașii noștri și-au îngropat oasele și au plătit tribut de sânge pentru apărarea gliei eminesciene.
Pe această glie-gură de rai- a trăit și a luptat tot neamul românesc. În acest colț de lume ne-am zămislit și ne-am afirmat ca neam.
,, De la daci, de la romani
am primit tot ce n-aveam.
Am primit glie și ram
și ne-m zămislit ca neam.
.........................
Tu, române,
,, Să păstrezi țara și neamul
că sunt tot ce ai mai sfânt!
Aprig să înfrunți dușmanul
când calcă al tău pământ.
..........................
Toți cei care conduc, astăzi și mâine, destinele acestui popor, ar trebui să ia aminte că aici neamul românesc a prins rădăcini adânci, precum stejarii legendari.
,, De strajă ne stau Carpații
și Dunărea bătrână.
Aici trăim ca frații
noi, nația română.
... Aici Dumnezeu ne-a dat
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ruga "Stejarului" (Prietenului meu, Dr. Cezar Neguț)
Mai întoarce-te "Luceafăr", din cel drum rătăcitor,
Cu-o șuviță de lumină liniștește-mi al meu dor,
Schimbă-mi "calea" și destinul, cu-ale tale raze lungi,
Încă n-am fugit departe, încă poți să mă ajungi.
Vino! Cât trăiesc speranța zilelor ce le mai am,
Luminează-mi calea neagră, altfel simt că mă destram.
Dacă n-ai puteri depline, cere-i "Lunii" ajutor
Și sub bolta ei gălbuie să mă faci nemuritor.
Vino! Bate-mi la fereastră, ori când vrei, ușa e largă,
Ia în brațe o"Steluță", care rănile să-mi șteargă
Și rămâi măcar o "vreme", pe acest pământ de stele,
Unde moșii mei visează, în "coșciuguri" de nuiele,
Și aicea ai un leagăn, și-amintiri nemuritoare,
Rădăcini ce-și mai trag seva, vremilor necruțătoare.
Te cunosc luceafăr falnic, mai bine ca orice-n lume,
Dacă vrei, și-aci e locul, unde-ți poți forma un"nume".
Timpul trece, timpul vine, pe pământ sau sus în cer,
Nu-l poate opri vreodată, nici cel mai năstrușnic "ger".
Ce-a trecut nu se întoarce, ce va fi, sperăm mai bine,
Dacă "tu" și a ta "lună" veți mai poposi cu mine.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la stejari și viață, dar cu o relevanță mică.
Un moment în care ai chef de sport și mâncare sănătoasă nu poate compensa 3 luni de trăit nesănătos și sedentar. Nici copacul nu crește peste noapte dar când crește un stejar dintr-o ghindă mică, puțini copaci se pot compara cu el. Apa nu sapă șanțuri de pe o zi pe alta însă face prăpăstii în munți pe măsură ce trece timpul. Măreția în această viață se întâmplă atunci când zilnic, pentru foarte mult timp, se întâmplă câte un pas mic de porumbel.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doc Hill
Am mers în sus și în jos pe străzi,
Aici și acolo, ziua și în orele nopții
Îngrijind toată sărăcimea bolnavă.
Știi de ce?
Soția mă ura; copilul își pierdu-se mințile.
Așa că m-am întors către oameni și mi-am revărsat dragostea către ei.
Plăcut a fost, la moartea mea, să văd mulțimea care m-a condus pe pajiștea verde
Și să aud șoaptele de dragoste și mâhnire.
Dar, o, Doamne, sufletul mi s-a zbuciumat, abia mai ținându-se
De pridvorul noii mele vieți,
Când am zărit-o pe Emily Stanton după stejarul cel mare de lângă groapă,
Ascunzându-se ea și durerea ei!
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
De trec pe strada zgomotoasă
De trec pe strada zgomotoasă
Prin temple pline de m-abat
Între besmetici de-s la masă
Eu de-al meu vis mă las furat.
Spun: anii grabnic s-or așterne
Și câți suntem, fără popas
Vom trece toți sub bolți eterne -
Cuiva, curând i-o bate-un ceas...
Un gând lângă stejar îmi vine:
El patriarh din codrii grei,
O să mă-ngroape și pe mine,
Așa ca pe părinții mei.
Spun pruncului cu duioșie:
Adio! Îți las locul meu.
Să putrezesc mi-e datul mie
Iar ție, să-nflorești mereu.
[...] Citește tot
poezie celebră de Pușkin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colindă bucovineană
Anu-acum s-o ispăși [bis]
La mulți ani cu bucurii [bis]
Streșina de mintă creață [bis]
Dumnezău vă deie viață [bis]
Și la mulți ani să trăiți [bis]
Ca florile să-nfloriți [bis]
Streșina de busuioc [bis]
Da-v-ar Dumnezău noroc [bis]
Ca stejarul să-nverziți [bis]
Și ca el să-mbătrâniți [bis]
Foaie verde de mălean [bis]
S-ajunge de-acu pe-un an [bis]
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miezul iernii
În păduri trăsnesc stejarii! E un ger amar, cumplit!
Stelele par înghețate, cerul pare oțelit,
Iar zăpada cristalină pe câmpii strălucitoare
Pare-un lan de diamanturi ce scârțâie sub picioare.
Fumuri albe se ridică în văzduhul scânteios
Ca înaltele coloane unui templu maiestos,
Și pe ele se așează bolta cerului senină,
Unde luna își aprinde farul tainic de lumină.
O! tablou măreț, fantastic!... Mii de stele argintii
În nemărginitul templu ard ca vecinice făclii.
Munții sunt a lui altare, codrii - organe sonoare
Unde crivătul pătrunde, scotând note-ngrozitoare.
Totul e în neclintire, fără viață, fără glas;
Nici un zbor în atmosferă, pe zăpadă - nici un pas;
Dar ce văd?... în raza lunii o fantasmă se arată...
E un lup ce se alungă după prada-i spăimântată!
poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Părinte ( ** )
... firul de aur al timpului
frământă bulzul în care cuvântul,
prin sunetul, culoarea,
vibrația lui,
atinge sufletul în plin zbor...
în cuptorul de argint,
firul crește,
se înalță,
ca o mână albă
a anotimpurilor trăite
și netrăite...
agață ușor tâmplele
anilor pământeni...
și trupul...
covrig al necunoașterii,
așteaptă azima răsuflării Tale...
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu din Gânduri, rânduri (3 august 2010)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugină
A mai ruginit o frunză
Din copacul curții mele
Și se-așterne legănată
Pe-aceeași antică alee.
Mi-a ruginit sufletu-amar
De-atâtea nopți de așteptare
Și zboară greu și solitar
Prin codru ca o boare.
Au ruginit stele din cer
De veșnice plimbări,
Stinse-n zorii cenușii,
Se topesc în mări.
Au ruginit cântări de vară
Din stejarii ațipiți
Și-acum în prag de seară,
Adorm norii obosiți.
[...] Citește tot
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Învață, copile
Din primele tale zile,
Când ochii îi deslipești,
Învață mereu, copile!
Învață să trăiești!
Învață să crești frumos!
Precum floarea din grădină.
Ca bradul, drept și umbros,
Care-aspiră spre lumină.
Învață de la pădure
Să crești falnic, ca stejarul!
Că omul trebuie să-ndure
Și dulcele și amarul.
Învață și de la soare,
Suflete să încălzești!
Învață cum pe ogoare
Va trebui să muncești!
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (3 noiembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când viața este aproape trăită
când viața este aproape trăită
și frunzele presimt că se-apropie-un dezastru,
rândunica are multe de făcut, ea care tocmai închide
un zbor în albastru;
până când iubirea își va fi șters toate lacrimile
vor trece poate
milioane de ani, milioane cheltuite și duse
(în vreme ce albinele moțăie pe florile de mac
de-un roșu întunecat, amurg alunecând în noapte;
toate s-au făcut și s-au spus, și
sub iarbă
se-odihnește capul ei,
lângă stejari seculari și trandafiri
împăcat în sineși).
poezie de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre stejari și viață, adresa este: