Citate despre stele căzătoare și viață, pagina 2
Stele căzătoare
Mirosea a stele căzătoare
(dacă stelele-ar avea miros...!)
Mirosea a moarte pe cărare
și-a tristețe ajungând la os.
Mirosea a noapte de sfârșit lumesc
(căci și lumea s-ar sfârși cândva...)
Greu mi-era cuvântul să-l rostesc
și să-mbrac cu el căzuta stea.
Frunze moarte miroseau a ieri
(parcă întrupau în ele Timpul).
Gândul îmi pleca spre nicăieri
întâlnind în cale numai vântul..
Viața se-ntorcea pe sine-n iarnă
(iarna se credea stăpânitoare!)
Fulgii doar durere mai puteau să cearnă
căci erau toți... stele căzătoare.
poezie de Mihaela Albu
Adăugat de Mihaela Albu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe orbita vieții mele
Pe orbita vieții mele
S-a format UN ROI de STELE,
Quasari, Pulsari, SuperNove
Din sute de mii de slove
Luceferi, Asteroizi,
Ce s-ascund în zori de zi,
Meteori, Meteoriți,
Cu toții din NEANT veniți
Și NEANTUL eram chiar eu,
Iar el UNIVERSUL meu,
Puțin cam întunecat
Și greu de a fi penetrat
Numai de CLARVĂZĂTORI
Și LIBERCUGETĂTORI,
Că ȘTIINȚA și CREDINȚA
În zadar și-au dat silința
Să pătrundă IDEAL
În NEANTUL UNIVERSAL
Considerat nefiresc
Cât CREIERUL OMENESC
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu🌸
Tu mi-ai pus stele căzătoare
în păr
și lacrimi de lalele in inimă.
Mi-ai fost încurajare
în serile de toamnă
când ploaia-mi zgâria pereții sufletului...
Și suspinul ultimei picături de vin
din versurile amar de pătrunzătoare
ale vieții.
Tu mi-ai mângâiat pustiul inimii
din nopțile pline de dor
și m-ai încălzit cu văpăia visului răscolitor.
Mi-ai fost
și-n moarte
și-n viață
mărturisire a propriei povești.
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem
Tu mi-ai pus stele căzătoare
in păr
și lacrimi de lalele in inimă.
Mi-ai fost încurajare
în serile de toamnă
când ploaia-mi zgâria pereții sufletului...
Și suspinul ultimei picături de vin
din versurile amar de pătrunzătoare
ale vieții.
Tu mi-ai mângâiat pustiul inimii
din nopțile pline de dor
și m-ai încălzit cu văpăia visului răscolitor.
Mi-ai fost și-mi ești
și-n moarte
și-n viață
mărturisire a propriei povești.
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la stele căzătoare și viață, dar cu o relevanță mică.
Amicului F. I
Visuri trecute, uscate flori
Ce-ați fost viața vieții mele,
Când vă urmam eu, căzânde stele,
Cum ochiul urmă un meteor,
V-ați dus cu anii-mi, ducu-vă dorul,
Precum cu toamna frunzele trec;
Buza mi-e rece, sufletul sec,
Viața mea curge uitând izvorul.
Candel-a ștersei d-argint icoane
A lui Apolon, crezului meu,
Mă topese tainic, însă mereu
De ale patimelor orcane.
Sau ca un nour gonit de vânt,
Alerg pe calea vieții mele,
O buhă care, țipând a jele,
Bântuie urma unui mormânt.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet cu lună și cu vis
Un glob semeț de aur pare luna
Zărită prin lințoliul firav de nori
Cum își cheamă rătăciții meteori
Pe cerul nopții unde ea-i stăpâna.
În Univers, n-am știut ce stele-s Sori
Și n-am putut să le arăt cu mâna,
Dar le-am sorbit cu ochii mei lumina,
Iar sideralul câmp trezitu-mi-a fiori.
Că-n viața asta purcedem trecători,
Iubito mai visez câteodată
Cum te prind încetișor de subsiori
Să te sărut în noaptea înstelată.
Mi se destramă visu-n dimineață,
Onirica icoană îmi dă viață.
sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet cu lună și cu vis
Un glob semeț de aur pare luna
Zărită prin lințoliul fin de nori
Cum își cheamă rătăciții meteori
Pe cerul nopții unde ea-i stăpâna.
În Univers, n-am știut ce stele-s Sori
Și n-am putut să le arăt cu mâna,
Dar le-am sorbit cu ochii mei lumina,
Iar sideralul câmp trezitu-mia fiori.
Că-n viața asta doar suntem trecători,
Iubit-o mai visez câteodată
Cum te prind încetișor de subsiori
Să te sărut în noaptea înstelată.
Mi se destramă visu-n dimineață,
Onirica icoană îmi dă viață.
sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
🌸🌸 🌸
Tu mi-ai pus stele căzătoare
in păr
și lacrimi de lalele in inimă.
Mi-ai fost încurajare
în serile de toamnă
când ploaia-mi zgâria pereții sufletului...
Și suspinul ultimei picături de vin
din versurile amar de pătrunzătoare
ale vieții.
Tu mi-ai mângâiat pustiul inimii
din nopțile pline de dor
și m-ai încălzit cu văpăia visului răscolitor.
Mi-ai fost și-mi ești
și-n moarte
și-n viață
[...] Citește tot
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primele iubiri
Mi-am tăiat în suflet temple,
Chip cioplit s-așez în ele,
Cerbii mei au să-l contemple
Adunați sub ploi de stele.
Brazii mei înalți și plopii
Sub poleiuri de zăpadă,
Înmulțit în mii de copii,
Chipul tău au să ți-l vadă.
Iar izvorul înserării
Oglindi-va-n ape pale
Arcul strâns al cugetării
De pe bolta frunții tale.
Peste stânci mi s-or desprinde
Flăcări verzi, când ai să treci,
C-o privire vei aprinde
Roua ierbii mele, reci.
Dacă alte lumi, plecată
Cu-ai tăi pași ai să alinți,
Îți va fi și-atunci păstrată
Urma pașilor fierbinți.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stele căzătoare partea a VI-a
Luceafăr blând al existenței mele,
În câte constelații să conjug,
Sub plugul sufletului, praful dens de stele,
Apoi, în râu de lacrimi să tot curg?
Pe-al visurilor rug, demente umbre
Își plimbă trupul, căutând un sens
Trăirilor atât de insalubre
Din fiecare lacrimă și gest.
Zadarnic cauți raze de lumină...
Sub geana mea, un tulbure destin,
Durerea altor mii de vieți ascultă
Fâșie ruptă din incest divin.
Sunt albatroși ce zboară-n universul
Scăldat în ape tulburi și stihii...
Azi, mângâiere-mi este numai versul
Ce-a izvorât din nopțile pustii.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cânturi printre rânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tabiet
seara mă așez la fereastră și privesc stelele căzătoare care brăzdează cerul în lung și-n lat
tăcute demne și mici la fel ca viețile noastre
frunzele negre și ude care se lipesc de geam rugătoare
mă gândesc la visele care s-au ofilit odată cu noi
la vara care se stinge
la cei plecați pentru un timp
sau pentru totdeauna
și plâng
plâng pentru că în cameră e întuneric
și nimeni nu îmi mai aduce înapoi
ziua de ieri
pentru că am mai multe regrete
decât ceasuri trăite
și pentru alte felurite lucruri
care nu mă lasă să uit
cât de frumos ar fi fost totul
dacă
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirii nu-i pun lacăt
Norii negri greu apasă, cerul meu a obosit,
Răvășesc răzlețe gânduri, visul nu-mi este tihnit,
Noaptea-mi spune adevărul despre stele căzătoare,
Zace învelită-n spuză o dorință ce nu moare.
Încă mai mocnește focul vremii dulcilor chemări,
Prin unghere tot mai arde vreasc de dor, de alinări,
Viața ce mi-e hărăzită în restriște n-am s-o las,
În realitatea tristă doar iubirea mi-a rămas.
De a vieții frumusețe n-am să mă despart ușor,
Cu aripa mai domoală îmi continui al meu zbor,
Pe al drumului destin îmi duc pașii pân* la capăt,
De mă-mpiedic mă ridic dar iubirii nu-i pun lacăt.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prințesa Tiana: (oftând) Așa-mi trebuie dacă cred în stele căzătoare. Singura cale prin care poți obține ceea ce vrei în viață este prin multă muncă.
Prințul Naveen: Multă muncă? De ce... de ce ar avea nevoie o prințesă să muncească din greu?
Prințesa Tiana: Poftim?! Dar eu nu sunt prințesă. Sunt chelneriță.
Prințul Naveen: Chelneriță? Nici nu-i de mirare că sărutul nu a dat rezultate! M-ai mințit!
Prințesa Tiana: Nu am afirmat niciodată că sunt prințesă!
Prințul Naveen: Nu ai afirmat niciodată că ești chelneriță! Purtai o coroană pe cap!
Prințesa Tiana: Era un costum pentru bal, băiețel bogat și răsfățat!
Prințul Naveen: Băiețel răsfățat?! Ei bine, eu voi râde mai bine pentru că nu sunt bogat deloc!
Prințesa Tiana: (mirată) Poftim?
Prințul Naveen: Sunt falit! Ha!
replici din filmul artistic Prințesa și broscoiul
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar noi doi
Mi-e dor de curcubeul lăsat peste-amândoi
Când ploile de stele ne spală de tristeți,
De cântecul viorii, de dans tăcut în doi
Iar mândre răsărituri ne prind în dimineți.
Mi-e dor de primavară, de floarea de cais,
Vreau câmpul de lalele să înflorească-n noi
Și să țâșnească mirul din suflete-n vernis
Să acopere ruptura făcută de-amândoi.
Buchete de speranțe să răsădim în zori,
Cu rouă din durere aș vrea să le udăm,
Veșminte din petale ne-om pune de la flori
Și-n valsul vienez prin nori să alergăm.
Să fim pe cerul vieții doi fluturi prinși în dans,
Iar oda bucuriei să cânte pentru noi,
Din dragoste și viață să facem un balans
Mi-e dor astăzi iubite, mi-i dor, doar de noi doi!
poezie de Angelina Nădejde (15 mai 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă universului
Univers fără de margini, prinzi în plasa ta de stele
Suflete pierind în noapte, îngeri, clipe efemere...
Numeri vieți nenumărate, torci a timpurilor caier,
Tu știi și durerea vieții și a sufletelor vaier.
Tu ești clopot nemuririi, îngerilor torci cenușă
Și-o așezi ca pe-o comoară la a sufletului ușă.
Din a inimilor piatră numai tu cerni praf de stele,
Peste lumea în mișcare, peste vise și poeme.
Univers fără de margini, prinzi în plasa ta de stele
A oceanului morminte, veșnic strânse-n lanțuri grele
Și din valuri sidefate ce se cațără-n genune,
Peste stânci închipuite, lași însemnele-și anume,
Ca un voal de transcendență să unească veșnicii,
Spre a nu cunoaște moarte, noaptea, zările pustii.
Sufli aur și lumină și-n cuvinte miere groasă,
Pentru-a ospăta mesenii la venirea lor acasă.
Suflete pierind în noapte, îngeri, clipe efemere,
Toate, toate-s ale tale, univers de praf de stele!
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina a fost purtată de îngeri
Lumina m-a vizitat azi noapte
Mi-a relatat despre creație divină
Am răsuflat prin stele căzătoare
Lumina din lumina s-a risipit spre nori
Odată ce viața a fost dată.
Lumina a fost purtată de îngeri.
Nu încerca să-mi mulțumești!
Eu am ales libertatea deplină
Nu am făcut nimic forțat,
Ci din iubire pură, sinceră,
Și adierea vântului îmi e vindecarea
Unui suflet ales de Divin.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nevinovată, Toamna
Își mișcă toamna șoldul ei de fată
Și-și scutură cu gest de alintată,
șuvițele-n obraz alunecate...
Își scutură și pletele pe spate
Cum trece-așaa, săltat și avântată
Nu-i încă vina ei, nu-i a ei toată
Că lumea-n urmă scrie de suspine,
Poeți se-ntreabă toți, de unde vine!?
Și... încă mult se-ntreabă, cum așa
De lasă doar căderi în urma sa,
Iar din plămânii ei de dulce fată
Când te respiră ea, e vinovata!
... Nici frunzele nu mor, nici ea nu-i rea
Ooo, dulce fată, dulce fata mea...
De te-ar vedea cu ochi trecuți prin gând,
De-ar înțelege ei și rost și vânt,
De-ar înnopta mai des în ploi de stele
De-ar sta mai mult în inimă și-n cele
Ce prea statornice-s în firea ta,
Alt sens în Toamnă, sigur, ar vedea:
[...] Citește tot
poezie de Shanti Nilaya
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul marinarilor
Noi nu trăim în case, ci-n falnice corăbii
Și când murim răpuși de cel mai strașnic val,
Noi suntem escortați pe țărmul nemuririi
De-o flotă de sirene cu ochii de coral,
N-avem iubite pământene cum au toți muritorii,
Noi ne iubim cu amazoane sălbatice în larg,
Noi suntem lupii mării în urletul vâltorii,
Și-avem o stea la pupa, și una la catarg.
Noi știm că soarta lumii e pecetluită-n stele,
Și știm Steaua Polară prin beznă s-o zărim
Și Crucea de la Sud ne ține loc de vele,
Și-n stele căzătoare noi știm ca să ghicim.
Noi suntem cavaleri ai vieții și ai morții,
Și-n piepturile noastre inimi de flăcări ard,
Când Luna de argint străbate cerul nopții,
Avem o inimă la pupa și una la catarg.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigătul nopții
Este seară și au coborât perdelele nopții
Peste albul auriu al apusului.
O pisică toarce și se alintă
Pe prispa cerdacului bătrân
Lovind noaptea stelele cu lumina lor.
Pisicile torc, câinii latră
Viața adoarme peste draperiile nopții.
Eu aranjez perdeaua serii
În care picur o lacrimă care curge fără să vreau
Și se prelinge pe fruntea morții
În miez de noapte albastru
Cu Luna plină și stele căzătoare.
A mai murit un om,
Așa se spune in popor
Și totuși este adevărat.
Când o stea cade mai moare un suflet
Care nu merită sa trăiască în eternitate.
Culeg stelele de pe draperiile nopții
Și le sărut cu dragoste,
Le curăț, le îmbrățișez
[...] Citește tot
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Ea visează...
Și cu inocenta unui copil
plutește...
Plutește cu aripi de jucărie
cu visele la vedere,
printre oameni..
In adâncurile ei se contopesc
zboruri și ploi,
visele tale și visele ei...
ploi de lacrimi și ploi de stele..
Aprige si calde ploi..
Copilărești și pustii
pătimașe și tăcute
Ploile tale și ploile ei...
Pe toate le canta
Pe toate le tace..
Pe toate le alinta..
Și visează..
zbor și... ploi de viață dătătoare..
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre stele căzătoare și viață, adresa este: