Citate despre strigoi și suflet, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la strigoi și suflet, dar cu o relevanță mică.
Se umple lumea de neologisme
Trăim mai abitir seisme
Decât în vremile primare
Se umple lumea de neologisme
Și limba romilor, dispare
S-a resemnat Veneția din veac
Și sfinxul moare cu-ncetinitorul
Curg relele ca dintr-un sac
Și nu știm ce ne-aduce viitorul
Suntem de stele mai aproape
Dar și mocirla e cu noi
În care vin să ne îngroape
Străini cu sufletele sloi
Se poluează mările de oameni
Se sinucid balenele pe maluri
Se vând în stradă false idealuri
Și nu mai ai cu cine să te-asameni
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lenore
Din somn Lenore-n zori de zi
Tresare tulburată:
O, Wilhelm, m-ai uitat? Ești mort?
Veni-vei tu odată?
Iubitul ei lupta sub steag
În văile boeme
Și nu-i scrisese nici un șir
De-atât amar de vreme.
Țarina și viteazul crai,
Sătui de jaf și pară,
Au pus războiului sfârșit
Și pace încheiară.
Și cling! și clang! oști după oști,
Cu flori împodobite,
În zvon de tobe se-ntorceau
La vetrele iubite.
Era un glas și-un forfot viu
Din plaiuri până-n vale
[...] Citește tot
poezie celebră de Gottfried August Burger, traducere de Șt.O. Iosif
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Printre amintiri
În colțul tău cu amintiri,
Printre atâtea altele îngălbenite,
Printre răvașe scurte de iubiri
Mai sunt și ale mele rătăcite.
Ți-au mai rămas niște fotografii
Și amintiri se poate să mai fi rămas
Și niște libertate ai și zile mai pustii
Și lacrimile mele, calde, pe obraz.
A mai ramas ceva miros din mine
Și poate amintirea primului sărut
Cu urmele atingerilor fine
Și-un colțișor din sufletul meu rupt.
Dar cred nu a mai rămas nimic
În mintea ta, că tare-i încurcată,
Căci dacă mă iubeai un pic
De ce să mă fi pus cu toate laolaltă?
[...] Citește tot
poezie de Florentina Mitrică (5 mai 2016)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aspirație
Inspir, tot inspir, tot văzduhu-l inspir,
Ca să-mi umplu torace de saci aerieni.
Mă-nalț, tot mă-nalț, în înalt de Zefir...
Oasele îmi sunt goale, nu vă vreau pământeni.
N-am pene, n-am puf, sunt balon de săpun,
Mi-a rămas doar curatul, de suflet spălat...
Mă îndrept spre liman, spre planeta Neptun;
Am un dor de-un albastru total, azotat...
Nu mă vreau putrezire de suflet pierdut
Căci am alte idei, nu fac parte din voi;
Sunt mai pur, mult mai pur și țintesc absolut...
De mă vreți înapoi, vă revin în strigoi.
Este-un greu pe Pământ și îl faceți mai greu,
Sunteți huma și lutul sau cernoziom...
Eu îmi vreau ușurința, planarea de zeu;
Nu de trup am nevoie, doar de ergii de-atom.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dușmanilor mei! (cu toată dragostea!)
Nu, nu mi-e frică să vă spun când sufăr
și nici rușine nu îmi e deloc!
E ca și când m-aș rușina de-o boală
ce a crescut din... lipsă de noroc.
Se bucură dușmanii? Foarte bine!
Cu ce se-aleg dacă mi-e mie rău?!
Ei sunt mai demni de milă decât mine!
Orice dușman de-ăst' fel e-un bălălău!
Pandora a fost foarte generoasă
și-a-mprăștiat cadouri fel de fel,
pe care partea minții,-ntunecoasă,
le-ndeasă, lacomă, în suflețel.
Suflete mici și reci, de rău curtate,
se-adapă din băltoace cu noroi,
și mestecă gunoaie aruncate,
grohăie-n bărbi, de parcă sunt moroi.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu vreau să plec
viața-mi este popas de picături de lacrimi, în căuș de stâncă
în bocet îmi târșesc cu greu pașii, pe-a cerului albastră boltă
vântu-mi cu zbateri în depărtări îmi umilește, sorta-mi crudă
astăzi mi-a venit singurătatea pentru mine și este prea adâncă
am tâmple ce strigă și sălbatec dor, apăsate de grele clipe
brațele-mi atârnă-n trunchiuri de copac, ce sunt mult prea grele
picioarele-mi sunt piatră grea, povară ce poartă numai durere
sufletul mi-e rană fără putere și sângerează, fără a vrea a piere
privire-mi devine oarbă și pierdută-n searbădă și-n tulburată ceață
am devenit tablou de strigoi, ce umblă printre gânduri, în astă viață
destinul meu acum se certă la un hotar al morții, în grea și amară luptă
nu vreau să plec sa fiu uitare, o flore pe un mormânt ce vrea să plângă
poezie de Viorel Muha (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fulg din dragoste
Cad fulgi din cer, în suflete la noi,
Timpul e negru, în umbră e strigoi,
Norii se plimbă pe cer înnourat,
Împrăștie și-adună ce astăzi am visat.
Misterios apar imaginile-n zbor,
Cu mine și cu tine și cu-n frumos amor,
Nemărginit se-agață de timpul colosal,
Iubirea noastră moartă ce pare-un ideal.
Aș vrea să-mi vii în brațe și să suspini ușor,
Să simt că despărțirea s-a prefăcut în dor,
Aș vrea ca fulgii veseli să se prefacă-n soare
Și tu să-mi fii lumina vieții călătoare.
Singurătatea ninge și-n palme se topește,
Iar gândul meu observă, se-ntreabă și clipește,
Sărut îngheț de aripi, pământul îl salută,
Aș vrea să fiu pe cer un fulg care te-ncântă.
poezie de Ana-Maria Mandra
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul rând
sunt pribeagul rătăcit printre voi
un suflet lovit, apoi strivit
e inutil și trist aici
în lumea celor care nu cuvântă
e multă jale și durere
copii plâng pe străzi amputate
familii se destramă
se poate...
sigur se poate
în țara care nu mai este
nu am aflat nimic
ce să aflăm
când nimic nu căutăm
îndurăm în neștire
fără a da de știre
să dăm de știre cui
nu avem cui
mai bine poți
să o pui în cui
al cui
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde să-nvățăm eternul?
Satul se umplea cu pace și cu cetini de viori,
Pe-ale sufletului prispe s-așternea de sărbători,
Chiar de mai scânceau ispite, în cojoace de fiori,
Le piteau în dosul sobei pân' la luminat de zori.
Nici copiii n-aveau treabă cu lozinci de politruci,
Dezlipeau păienjenișuri de-ale săniilor șine,
Antrenau iar clopoțeii, să nu-i facă de rușine...
Adia-a mere coapte, a covrigi, a miezi de nuci...
Auzise "un de-o șchioapă" de la badea ce nu minte,
Că toți lupii se-mpăcară cu pădurea lor, flămândă
Și sub Steaua norocoasă nu stăteau strigoi la pândă,
În ajunul de Crăciun, când se-nveșnicesc colinde...
Știau ei cine-i Iisus, nu citiră doar povești,
Bunul unuia-i spusese, c-ar fi fost copil cuminte
Și-a făcut atâta bine, încât Globu'-l ține minte...
Pentru vârsta îngerească, nu puteai să-i păcălești...
[...] Citește tot
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigoii
I
... că trece aceasta ca fumul de pre pământ.
Ca floarea au înflorit, ca iarba s-au tăiat,
cu pânză se înfășură, cu pământ se acopere.
Sub bolta cea înaltă a unei vechi biserici,
Între făclii de ceară, arzând în sfeșnici mari,
E-ntinsă-n haine albe, cu fața spre altar,
Logodnica lui Arald, stăpân peste avari;
Încet, adânc răsună cântările de clerici.
Pe pieptul moartei luce de pietre scumpe salbă
Și păru-i de-aur curge din raclă la pământ,
CĂzuți în cap sunt ochii. C-un zâmbet trist și sfânt
Pe buzele-i lipite, ce vinete îi sunt,
Iar fața ei frumoasă ca varul este albă.
Și lângă ea-n genunche e Arald, mândrul rege,
Scânteie desperarea în ochii-i crunți de sânge,
Și încâlcit e părul lui negru... gura-și strânge;
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atque nos!
Iarna, când e lungă noaptea, s-adun finii și cumetrii
Și-apoi povestesc de-a dragul, stând pe lavițele vetrii,
Despre crai cu stemă-n frunte, despre lei și paralei...
Oh, că mult îmi place mie să mă pun la sfat cu ei
Și s-ascult ale lor vorbe, s-admir faptă glorioasă,
Să-mi încurc în minte firul din povestea cea frumoasă,
Să văd ce destăinuiește frazul cel îndătinat:
Cică-a fost, ce-a fost odată, cică-a fost un împărat.
Oh, îmi place mult povestea, căci poporul se descrie
Singur el pe sine însuși în povești și-mi place mie
S-ascult pe popor, ca astfel să observ cum s-a descris;
Ascultându-l, fără voie, parcă mă cuprinde-un vis
Și-atunci eu mă pierd pe-ncetul pe-ale fantaziei maluri:
Văd cu ochii plăsmuirea vecinicelor idealuri
Și a tuturor acelor tipuri vii, pe cari le-avem
Și pe-a căror frunte pus-am mitologic diadem ;
Văd cu ochii tot aceea, ce-a creat în zeci de veacuri
Imaginațiunea noastră: văd înamorate lacuri,
Văd câmpii cu ierbi de aur, stele văd, cari povestesc,
Brazi cu gemet, văi cu lacrimi, flori, ce sub privire cresc,
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aproape fabulă
"Prostia are talentul de a fi insistentă" (Albert Camus)
"Spiritul de contradicție e personalitatea prostului" (G. Călinescu)
Să stăm în pătrățica noastră
Ar fi un lucru lăudabil!
O cioară crede că-i măiastră...
E trist, hilar, e lamentabil...
Când jalnica ei croncăneală
Se-nvârte ca un bumerang,
Prestația-i,(doar o spoială),
O face-a crede c-are "rang".
Nici ea nu se mai recunoaște!
E "ambetată", "delicată"...
Și "ghiersuind"(sau gherțoind) pe lângă moaște,
Cârâie "fin", sofisticată...
Se crede un alb porumbel
Cu glas ca de privighetoare
[...] Citește tot
fabulă de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uitare
treacă de la mine!
petreacă-se apocalipsele!
copacul să-și crească pădurea cu vârful în jos
și păsările să fie altceva... de pildă... o mână de magnolii risipită
intempestiv / accidental peste sufletele morților trecuți anapoda în strigoi
... ce vor ele... să fie!
proprii pui / proprii strămoși... erorile și trofeele individuale
expuse în vitrine imaginare într-un măreț imbold al bravurii de sine
opusul absolut să fie!
partea perfect simetrică în ordine antonimică:
pământ adică!
să se comprime la aripi... la jumătate... la o treime... până
la ideea aceea nebrevetabilă vreodată de zbor sau de cântec
oameni să bată cu pumnul în masă
doar pasul pe loc
să-și piardă toate oglinzile
reciproc să se mintă
cât sunt de frumoși / de adevărați / de zei!!
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul XIX
Pe timpul când căldura zilei n-are
putere-a domoli al lunei ger,
de Terra-nvins, ori de Saturn arare,
când cel mai mare semn al lor pe cer
geomanții-l văd, cu-al zilei fapt deodată,
pe-un drum pe care-a nopții umbre pier,
văzui în vis o bâlbâită fată,
pe glezne strâmbe și de ochi sașie,
cu ciunte mâni și-o față scolorată.
Priveam la ea. Și,-un trup precum învie,
de-al nopții frig înțepenit, în soare,
așa privirea-mi o făcu mlădie
și dreaptă-n stat, cu limbă vorbitoare,
și-obrajii ei, pecum îi vrea iubirea,
în scurtă vreme-au căpătat coloare.
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
O mireasă și doi câni
O mireasă și doi câini,
Câinii dorm de săptămâni,
Iar mireasa scrie-n lacrimi
Mirelui din vechiul Sarmis.
Ți-n mână o țigară,
Mândră e pe dinafară,
Ea privește în viitor,
Mulți o văd și mulți o vor.
Muza mea, iubește-mă,
În iubire, clește-mă.
Harababură, zice cu dispreț,
Criticul în naltu-i jeț,
Cad capete tăiate la mașină,
Iar trenul meu plecat-a din Chitila.
O vrabie în palmă mi-a rămas,
E propriul suflet, caută un pripas.
O rază de soare în apă,
Merg și pe urma ei,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Testament
De-aș putea să mai deschid mormântul!
Să vă văd prieteni dragi, copii,
Însă crucea-i grea, la fel pământul...
Nu sunt treceri între veșnicii.
Oh, privesc în jur câtă durere!
Simt un clopot pieptul cum mi-l sparge.
Suflet, ești lipsit de mângâiere,
Ca o navă fără de catarge.
Transcendent spre zările albastre,
Alte vămi plătești spre-a exista...
Calea-n universul plin de astre,
Poate fi și ea la fel de grea.
Trist colindător prin neguri stranii,
Nu găsesc întoarcerea acasă
Și la tâmple-au înflorit castanii...
Candela-i de-o săptămână arsă.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Dați o nouă viață copacilor
m-am așezat și am plâns
orașul
inundabil, în cartiere, înainta
muncitorește,
din epoca de aur, oamenii nu mai aplaudaseră pâinea
adusă cu elicopterul,
armatei îi revenise ca sarcină hrănirea populației.
eram ucenic în prelucrarea cuvintelor neferoase,
am învățat tot ce trebuia, să fiu bine văzut,
mi-am făcut un selfie cu păsări
în pom,
spatele zilei suferise primul atac terorist,
schije de culori amestecate la cald îmi brăzdau privirea;
ce mai rămăsese din cer nu încăpuse în fotografie.
nea victor și tanti mariana, cu mâna pe sticlă,
se certau cine să împartă
sfinților
le spuneam despre tine.
[...] Citește tot
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre strigoi și suflet, adresa este: