studenţie şi viaţă

Pe toţi studenţii mei, când veneau să mă întrebe dacă au talent, îi sfătuiam să nu facă meseria asta, fiindcă este foarte grea şi, dacă o fac, va fi foarte dificil pentru ei. Oricine poate să bage degetul în ficatul tău, în inima ta, în viaţa ta.

citat din Olga Tudorache
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din cauza sărăciei în care se zbăteau tinerii români, consecinţă a stărilor materiale grele, în care se aflau păturile sociale mai umile din mijlocul cărora proveneau majoritatea studenţilor, îi transformau într-o pradă uşoară în faţa tenţatilor politice, în veşnică căutare de clientelă. Acestea le promiteau situaţii optime în viitor şi le ofereau chiar ajutoare materile pe parcursul studenţiei, în formă de sinecure statale. Condiţia era ca să se înscrie şi să militeze în rândurile partidului respectiv. Prin urmare, valorile latente ale individului, pe câteva monede, necesare pentru a trăi. O serie întreagă de tineri culţi, inteligenţi şi bine pregătiţi, sătui de mizeria şi de lipsurile pe care le sufereau în cursul vieţii lor de studenţi, se înscriau în partide. Ei se vedeau împinşi acolo numai de nişte nevoi organice, pe care societatea românească, condusă de aceleaşi partide, nu voia să li le satisfacă pe alte căi mai demne pentru individ. Căci dacă este legitim şi necesar chiar, să te alipeşti unei idei politice când ea coincide cu concepţia ta de viaţă şi cu necesitatea interioară de a te face părtaş al unei acţiuni sociale, este total inadmisibil şi degradant, este o prostituare a omului şi a intelectului său, o stâlcire periculoasă a demnităţii, ca să-l atragi într-un partid, prin specularea nemiloasă a mizeriei în care, în parte, i-a fost într-adins provocată.

Nicolae Roşca în Ce este Frăţia de Cruce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste fără final - partea a II-a

Şi s-a stins apoi moşneagul... a trecut la cele sfinte
Iar,, mamaie'' şi,, tataie''... dorm acuma în morminte
Dar povestea începuse c-o fetiţă abandonată
Crescută de-aceşti bătrâni, fără mamă, fără tată...

Mai târziu şi-a găsit mama, devenise adolescentă,
A iertat-o şi-a dorit-o pentru viitor prezentă.
Şi-a cunoscut tatăl vitreg, fratele, sora mai mică
Dar o frământa-ntrebarea:,, Unde-i tata? Am bunică?''

Trecuse prin şcoala vieţii şi acum era studentă.
Întrebarea:,, Unde-i tata?'' devenise mai frecventă
Şi-a pornit aşa într-o doară într-o bună dimineaţă
Să-şi caute rădăcina într-un sat pierdut în ceaţă...

Cu emoţie şi teamă a bătut uşor la uşă
Fata cu ochii albaştri şi cu faţa de păpuşă...
I-a deschis atunci bunica şi-a-mbrăţişat-o îndată
Apoi i-a întins o poză,.... doar o poză în loc de tată.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am cunoscut-o pe Stela Popescu pe când era studentă la Institutul de Teatru. Fusesem în vizită la Institut, mă întreţineam cu rectorul, actorul Costache Antonescu, şi cu acest prilej cineva mi-a prezentat-o pe Stela Popescu. Era o studentă proaspătă, o fată frumoasă, plină de viaţă, de vervă, care era încă de atunci foarte îndrăgită.

citat din Ion Iliescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Smulgerea tineretului din tentaculele politicianiste care-l pândeau la încrucişarea vieţii lui cu studenţia, este unul din motivele care-l determină pe Căpitan (Corneliu Codreanu) să-şi îndrepte grija către lumea şcolilor secundare. El vrea să lege tineretul de catargul corăbiei naţionale pentru a nu fi prins în mrejele amăgitoarelor sirene politicianiste.

Nicolae Roşca în Ce este Frăţia de Cruce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alex: La Paris aţi devenit student?
Brâncuşi: Am luat-o treptat... Mai întâi am fost aspirant, adică bodegar! Trecusem iar la spălat pahare... Dar acum spălam pahare franţuzeşti... Ată viaţă... Je lavais des verres francais... (Râde). Am cunoscut mulţi românaşi deştepţi la Paris... Muzicianul Enescu... Poetul Pillat, pictorul Nicu Dărăscu... Apoi băieţii aceea făcători de păsări mecanice: Vlaicu, Vuia, Coandă... Tare s-au bucurat când le-am spus că şi eu fac păsăruici, şi încă măiestre...

replici din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuşi), scenariu de Valeriu Butulescu (2007)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cantina de vise

Şi-acum mi-aduc aminte la cantină
cotcodăceau tacâmuri printre mese
şi ne zâmbeau din fălci bucătărese
prin aburul călduţ ca de latrină
Se auzea o muzică lascivă
Sportivii, teologii, literaţii
se studiau în muşchi şi afirmaţii
iar filosofii disertau colivă.
De la cantină parcă ni se-acrise
Prohod cu sârbă studenţească
Când sufli-n viaţă ca să se răcească
Şi moartea o-ncălzeşti cu-atâtea vise

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-a lungul vremii, în toate domeniile ştiinţifice se schimbă teoriile, metodele şi tehnicile de investigare, de aceea evoluţia cunoaşterii umane influenţează dezvoltarea generală a societăţii umane. Pentru a obţine evoluţie şi eficienţă în viaţa sa, omul trebuie să se adapteze continuu la aceste schimbări ale cunoaşterii. În domeniul educaţiei, şi în special al învăţării şi al perfecţionării, apariţia de noi tehnologii ale informaţiei şi ale comunicaţiei (TIC), îmbunătăţirea teoriilor pedagogice şi psihologice, obligă pe elevi, studenţi, profesori, părinţi, şi pe specialişti, să se adapteze la aceste schimbări. Ce fac elevii şi studenţii? Ce fac profesorii şi părinţii? Ce fac specialiştii? Ce fac guvernele ţărilor?

Marin Vlada în Proiectele de e-Learning CNIV şi ICVL (2011)
Adăugat de Marin Vlada
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monosilab de... toamnă sibiană (parodie după George Bacovia)

Toamna la Sibiu
Vine cu alai
Iar.
Încep s-o descriu
Cu un guturai
Clar!
Plopii cei înalţi
Frunze pe pământ
Cern
Şi-astfel despuiaţi
Poartă un veşmânt
Tern.
Pe-asfalt şi cărări
Frunzele-au format
Stoc,
Zacusca-n cămări
A şi căpătat
Loc.
Lângă tomberon
Gunoaiele munţi

[...] Citeşte tot

parodie de Sever Purcia, după George Bacovia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa mea nu s-a sfârşit încă. Nu sunt astăzi în întregime fericit sau în întregime satisfăcut. Cu pensia mea, ar trebui să fiu milionar ca să fiu satisfăcut. Aşa că trebuie să călătoresc şi să vorbesc la diferite conferinţe, ceea ce e o muncă, desigur. Dar aş putea, probabil, să obţin un post undeva şi să predau. Şi când susţin o conferinţă predau într-un fel, dar nu e un curs universitar în faţa unor studenţi.

John Nash în interviu (29 mai 2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ani de studenţie

Port cu mine nostalgia
Anilor ce repede au trecut
Şi pentru ce a fost odată,
Oraşul în care am renăscut.

Faimă ar însemna numele tău,
Oraş drag cu-n parc Copou,
Aşezat pe şapte coline
Ca să te vedem mai bine.

Când la tine am ajuns,
Am crezut că trăiesc un vis,
Însă visul s-a transformat,
Într-un fapt de neimaginat.

Cănd sfioasă eu păşeam,
Pe al Sărăriei deal,
Un salut prietenos eu am primit,
Că aici voi fi binevenit.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Ganea (15 februarie 2023)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!

În zori

Într-o dimineaţă de decembrie
Undeva sus pe deal
Stau şi privesc peisajul
Cu cele şapte coline ale Iaşului,
Gândindu-mă la anii studenţiei
Când eram bine şi voioasă.
Acum ce văd aici, e numai suferinţă,
Şi nu ştiu de unde vine atâta suferinţă.
Oameni cu dureri mari şi trişti,
Stau şi aşteaptă mângâierea doctorilor,
Vindecarea cea miraculoasă
Cu speranţe pentru viitor.
Atât ne mai ţine în viaţă, speranţa.

poezie de Eugenia Calancea (11 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Însuşi şeful Mişcării Legionare, Corneliu Zelea Codreanu, omul care a umplut cu personalitatea sa viaţa politică modernă a ţării şi a aprins în suflete flacăra unui românism curat şi avântat, era un tânăr. El îşi începe activitatea politică fiind încă student, înfiinţează organizaţia sa în anul în care îşi ia doctoratul în ştiinţe politico-economice şi este asasinat când de-abia împlinea 39 de ani, deci când nu trecuse încă pragul maturităţii biologice.

Nicolae Roşca în Ce este Frăţia de Cruce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu fumez

Uneori plictisit de viaţă
dau o fugă până la moartea din colţ;
tipa aceea cu dinţii îngălbeniţi de tutun
si cu degetele descărnate
de atâta tras la coasă.
,, Un pistol si un glonte!"- comand scurt
aruncându-i în poala mantalei
arginţii încă necheltuiţi ai vieţii.
Mă priveşte dispreţuitoare si îmi întinde
un pix si un caiet studenţesc...
Mă resemnez si plec bodogănind, în timp ce aud piatra lunecând pe oţelul cenusiu:
Fâşşş-fâş-fâş!
Mă întorc brusc din drum si îi întind pachetul nedesfăcut.
,, Ia bre si tu o ţigară...
Esti de treabă până la urmă!"
Din găvanele albastre i se rostogolesc lacrimi...
,, Nu voi veni înainte să termini pachetul",
îmi şopteşte dusă pe gânduri.
Pun ţigările în buzunar şi plec zâmbind.
,, Săraca, a îmbătrânit rău... a uitat că eu nu fumez".

[...] Citeşte tot

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ceea ce îmi doresc este să plantez sămânţa posibilităţii de a face teatru în mii de feluri. Teatrul nu este genul care îmi place mie şi pe care-l fac eu, ci este deschis şi vast precum viaţa! A merge pe Broadway sau a face un film nu este o crimă, nu sunt purist! Dimpotrivă, îmi face o mare bucurie să văd că studenţi de-ai mei ajung celebri şi că fac altceva decât mă aşteptam şi mă surprind şi pe mine. Bucuria pe care o am este că au început cu mine. Şi că pe acea sămânţă le-am sădit-o eu, am şi eu mica mea vanitate.

Andrei Şerban în interviu (octombrie 2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu eram studenţi

la teatru deşi interpretam
roluri pe scena
vieţii
ne-am cunoscut şi nu prea
erai frumoasă eram idolul
tuturor scheciurilor ră
suflate de toate vedetele
te uitai după bărbaţi bruneţi
care miroseau a trans
piraţie
eu eram supra
omul
lui nietzsche cu ochii albaştri
n-am fost studenţi la teatru
dar nici în filme nu am jucat
ne lipsea ceva să ne apropiem
păşeai sfios (?!) aproape frumos
eu umblam pe cărări şi a
gitam trena de mătase
aşa ne-am cunoscut şi nu prea

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Costică

Eram la mare, într-un bar,
Afară, pe terasă;
Mă răcoream la un pahar
Cu doamna mea de-acasă

Când, brusc, privirea-mi s-a oprit
La ultima măsuţă,
Pe-un individ nebărbierit,
În mână c-o sticluţă.

Era Costică, un amic
Ce-l ştiu din studenţie,
Şi pare ultimul calic
Ce vântul îl adie.

- Îl ştii? –mă-ntreabă ea, pe loc-
- Îl ştiu, e-un om cu carte.
- Mai spune-mi, că nu-l ştiu deloc,
Şi-arată... mai aparte.

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa părintească privea spre dealurile împădurite din faţă, după cortina cărora îmbiau: pădurea însăşi a Cătămăreştilor, gârla pădurii şi iazul cu insula din mijloc, unde în tovărăşia fratelui, cititor al lui Robinson, desfăşurau războiul împotriva broaştelor, urmat de răsunătoare victorii, de care studentul de la Berlin îşi va aminti cu nevindecată melancolie. Aici şi-n aceşti ani binecuvântaţi ai copilăriei se încheagă iniţierea poetului nu numai în farmecele naturii şi-n tainele firii: (Mama-i ştia atâtea poveşti, pe câte fuse/Torsese în viaţă... /Deci ea l-au învăţat/Să tâlcuiască semne ş-a păsărilor spuse/Şi murmura cuminte a râului curat), dar şi-n puritatea originară a vieţii de ţară, a cărei complexă cunoaştere copilul o soarbe de timpuriu şi de la izvor. O şezătoare, în miez de iarnă, cu fete stând pe ţolul aşternut în jurul focului, întreţinut de vreascuri, şi dărăcind lână ( Când crivăţul cu iarna din nord vine în spate), îl ţine treaz până ce jarul cu mirajele lui incandescente şi basmele de pe tărâmul celălalt îl strămută în împărăţia viselor, la pieptul mamei, ce, surâzând, îl veghează...

Perpessicius în M. Eminescu- Opere alese
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa (măsurarea ei)

Unii şi-o măsoară-n ani,
Alţii şi-o măsoară-n bani;
Unii prin cât bagă-n gură
Suc, mâncare, băutură,

Munţi de carne, de friptane,
Ce-au băgat în burdihane,
Mări de ţuică, vin şi bere,
Pentru burdihan plăcere.

Alţii, fi'nţe subumane,
Doar prin număr de cucoane
Ce-au trecut prin al lor pat,
Le-au "avut" şi le-au lăsat.

Eu, privind la manuscrise,
Mi-o măsor în lucruri scrise:
În pamflete şi satire
Ce le-am pus în viersuire,

[...] Citeşte tot

pamflet de George Budoi din Viaţa şi Moartea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (4 iulie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt junghiul între coastele mele

voi nu vedeţi cum stropii de ploaie sunt coloraţi diferit
nici a(i)uriul din visuri treze înnodate la colţuri
voi n-aţi păţit să desfaceţi o cutie de coca-cola şi
să găsiţi în ea Brifcor
nu v-aţi deşteptat la şapte dimineaţa direct îmbrăcaţi în pionier, matricola prinsă cu capse, gulerul ridicat şi mânecile suflecate
iar fetele cu sarafanul scurtat prin cordonul prins la mişto
cei care zic despre binele care era pe vremea lui ceauşescu
nostalgiază propria lor cea dintâi tinereţe
eu am ajuns deja la a 13 a, un fel de ecou înfundat de la muzica
unei bătăi cu perne pe ritmuri fox, la căminul studenţesc unde
n-am fost niciodată student, ci doar în vizită, ca şi prin viaţă
voi nu vedeţi cum vata de zahăr se-adună pe degetul arătător
spre Soare norii personalizaţi fugind cu tinereţile noastre-n cârcă
nici n-aţi păţit să desfaceţi o cutie de gloanţe şi să găsiţi în ea
nasturii care încheie umbra de trup: săruturi intacte, nesăvârşite
sau caramele la 18 lei chilu
cât de frumoase sunt amintirile, chiar şi cele dureroase, voi n-aţi văzut
când nălucile mută viitorul la trecut, când junghiul între coaste tu eşti
când plouă dinspre tine spre cer, spre anii rămaşi nerămaşi

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!