Citate despre suflet și toleranță, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la suflet și toleranță, dar cu o relevanță mică.
Sufletul maselor nu este accesibil decât pentru ceea ce este întreg și puternic. La fel cum femeia este puțin impresionată de raționamentele abstracte, cum ea încearcă o nedefinită aspirație sentimentală către o poziție neștirbită și cum se supune celui puternic, dominându-l în schimb pe cel slab, masele preferă să venereze pe stăpân și se simt mai în siguranță neadmițând pe nimeni altcineva în preajma lor, decât prin toleranță liberală. Toleranța le dă senzația de abandon, ele nu mai au ce face. Când se exercită asupra lor un nerușinat terorism intelectual, când se dispune de libertatea umană: toate acestea le scapă complet și ele nu presimt nimic din toată rătăcirea doctrinară. Ele nu văd decât manifestările exterioare, voite de o forță determinată și de brutalitate, cărora li se supun întotdeauna.
Adolf Hitler în Mein Kampf, volumul I (1997)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce doresc eu tuturor este ce îmi doresc și mie, să se reverse permanent dorul real de Tatăl în sufletele noastre. Dorul și iubirea aceasta "paranormală" de Tatăl din nevăzut ne face să acoperim propria dreptate cu dragoste! Iar înțelegerea acestei dragoste aduce după sine toleranța desăvârșită, numită de creștini smerenie. Acestea nu se dobândesc într-o singură zi sau contra cost la inițieri, ci este nevoie, de cele mai multe ori, chiar de o viață întreagă.
citat din Doru Bem
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Manifest
Nu sunt îngăduitor cu cei care ne fură,
nu mă las târât în compromisuri,
sunt cel care vă declară iubirea
și nu știe să mintă.
Voi conaționalii mei cinstiți
sunteți vigoarea acestui neam milenar,
steaua călăuzitoare-n viitor,
vertebrele susținerii coloanei infinitului nostru.
Nimeni nu ne știe interesele ca noi,
lumina o primim de la soare,
soarele nostru e ca un măr de aur
din care încolțește sufletul acestui popor
și lasă mai departe urme-n istorie.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cele mai frecvente deficiențe întâlnite în cadrul relaților interumane se rezumă la incapacitatea individului de a se adapta corespunzător unei societăți care solicită compromisuri, săvârșite în vederea conviețuirii armonioase. Pentru acești rebeli ai vremurilor, orice formă de toleranță constituie o dovadă clară de regres. În rândul experiențelor neplăcute, numim întâlnirea cu acei oameni care doresc să primească toată agoniseala unui suflet, fără a oferi nimic în schimb.
Andreea Palasescu (15 august 2017)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cele mai frecvente deficiențe, întâlnite în cadrul relațiilor interumane se rezumă la incapacitatea individului de a se adapta corespunzător unei societăti care solicită compromisuri, săvârșite în vederea conviețuirii armonioase. Pentru acești rebeli ai vremurilor orice formă de toleranță constituie o dovadă clară de regres. În rândul experiențelor neplăcute, numim întâlnirea cu acei oameni care doresc să primească toată agoniseala unui suflet, fără a oferi nimic in schimb...
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt punctul cel mai îndepărtat din ochii tăi
dintr-o mâhnire în alta
pare să se facă primăvară
sufletele se scot pe sârme la soare
ușile îngăduinței sunt larg deschise
aerul miroase a iertare
bat clopotele florilor
se sapă încă șanțuri în pielea lucrurilor
se taie coardele păcatelor
vor crește altele și mai frumoase
nevoia de mântuire va fi și mai înfloritoare
văruiesc trunchiurile amintirilor cu
albe coroane de lumină
venită să ne trezească la adevăr
șterg geamurile în dosul cărora
s-a mai petrecut o iubire
așternuturi scuturate petale de cireș
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Priveam pașii tăi
Veneai din depărtare și te vedeam trist,
Tu care erai un mare umorist,
În gând marea și vântul se-adunau,
Printre stele cu luna desculță luminau,
Dar tu te-ai așezat în poala sufletului meu
Ș-adormi ușor în surâsul tău.
Ne plimbam pe malul mării
Și urmele de tălpi le lăsăm în spatele zării,
Voiam să-ți pun și eu o-ntrebare,
Dar tu ai venit să-ți ceri iertare.
Erai nedumerit că poate nu-ți dau crezare,
Iar eu priveam pașii tăi ieșind din mare.
Zâmbitor, îngăduitor te uitai la mine
Și urmele noastre îmi spuneau că e bine.
poezie de Eugenia Calancea (24 octombrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
L-am rugat să mă vindece de efemer. Să-mi cresteze pe suflet cu iubire, la apus de ianuarie veșted, aripi cernite amintirilor. Când se vor alipi genele viselor peste trupul gol, lumini și umbre își vor stinge pașii în cremenea zorilor. Siluete de fum și primăvară pierdută sub frigul gândurilor, fior de șoaptă molcomă, inimi locuite de freamăt și bunătate. Toate acestea și alte utopii, surghiunite de rațiuni oarbe, avea să le tină ferecate într-un grăunte de nisip. Oamenii vor călca pe lumina rumenă cu sete, dor și îngăduință. Pe urmă poate vor schiopăta fericire și zâmbet de soare pe tălpile ude. Cine știe?
Noi să ne fim. La țărm de viață, umăr langă umăr, privind înăltimi de văzduh albastru. La vânătoare de timp, răsărit de clipă și agonii. Când vom obosi de visare să ne odihnim sufletele îmbrățișate.
L-am rugat să-mi fie. Nu știu cum. Și dacă ne treceam într-o zi, ca doi străini în pulberea vremii, tot am fi rămas flămânzi de iubirea pe care n-am apucat să ne-o dăruim...
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu tine merg și-n cer, la Dumnezeu
Cu tine merg și-n cer, la Dumnezeu,
Să-mi dea îngăduință și putere,
Să ne iubim cu arșiță mereu,
Să nu mai sting a flăcării plăcere.
Cu tine urc și crestele de munți,
Cobor și-n peșteri doar pentru iubire,
Ne ancorăm cu mii și mii de punți
Pentru o dulce, scumpă amintire.
Cu tine sparg oglinzile splendorii
Să intru-n miezul visului dorit,
Cu tine prelungesc unghi la cocorii
Ce sufletul ni-l poartă-n infinit.
Cu tine merg, în sân, la Dumnezeu,
Să ne transpună-n visele de noapte,
Să crești frumos altoi în trupul meu
Să ai iubirea, rodul de aproape!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De v-am greșit, vă cer iertare
Nu m-am născut pe pajiști de speranță,
Dar din iubire mi-am creat morfina,
Cu care-am injectat nori de restanță,
Fiindcă știam că nu a mea e vina.
Mi-am croșetat pe suflet toleranță
Din voalurile viselor vândute,
Ca să nu uit că viața-i o balanță
În care azi și mâine sunt redute.
Dar uneori prin patimile vieții
Mi-am pus pe gânduri munți de răutate,
Și-n loc de trandafiri am luat scaieții,
Ca pe-un model, crezând că-mi fac dreptate.
Însă tot eu, mi-am dat apoi sentința,
Făcând din lacrimi sute de izvoare,
Și am făcut un pact cu umilința,
Deși simțeam că sufletul îmi moare.
[...] Citește tot
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prețul fericirii - Nevoia de revoltă I
Cercul s-a închis,
Soarele meu a rămas pe dinafară!
În bezna rotundă,
Încerc să palpez o iluzie ereditară
Cercurile pașilor mei,
Au făcut șanțuri cu mocirlă lipicioasă
Din lacrimi, suspine și abisuri.
Un glas a strigat că,
Speranța nu te lasă să mori!
Dar ea, se îngroapă odată cu mine.
Mâlul mi-a ajuns la glezne,
La genunchi,
La coapse... si tot urcă sau eu cobor,
Nu mai știu exact.
Caut, caut o ieșire ca o idee
Dar mă afund mai mult.
Nimeni un știe de ce suspin
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Petcu (2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-a scris...
S-a scris în cer, cu gură de blesteme,
Să plece iar la infinit, poeți
Și ne-a lăsat azi, Demiurgul, semne...
Rămân, trăind prin noi, atâtea vieții.
Nici n-a plouat. E secetă de lacrimi
Și parcă-i pandemie peste vieți...
De-un timp au prins poeții noștri aripi
Și s-au retras în infinit, asceți.
A plâns cuvântul... Jale și tăcere,
Căci moartea ca o boare a venit.
Poetul-nepereche, printre stele,
Ca o cometă-a vieții a pierit.
Au curs din noi metafore și verbe,
Am tot cinstit în scris poeți-amnar,
Dar zborul către îngeri, vis, ni-i pierde...
Rămâd decât în mediul virtual.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa-i de greu să ne iertăm câteodată. Pentru decizii luate în pripă și ființe vii, ascunse cu hotărâre în cuvinte simple, dincolo de conștient și conștiință. Pentru timp pierdut, dăruit din toată inima, fără resentimente, oamenilor săraci de esența reciprocității, săcătuiți de valori și educație. Toate acestea, în detrimentul celor care merită și n-au curaj să-și asume ferm acest miracol numit iubire. Pentru îmbrățișări sincere, calde, pline de îngăduință, păstrate în rama orgolilor, sub măști de suflet care șchiopătează. Pentru zâmbete nedăruite care mângâie, sărută pe obrajii rumeni, vindecă de neputințe și dependență.
Andreea Palasescu (14 decembrie 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis sau aieve
Gândul dus... doar tresar! Ce-i privirea sfioasă,
Silueta, pe aleea în penumbră, spre casă?
Cântec ritmic- de dans de sanda cu toc înalt-
Asortat în delir, la "deux pieces" elegant?
Totul pare aievea, într-o eră a mașinii,
Incapabilă încă, să străfulgere inimi.
Să mă închin, spre suavă, de înger făptură
Ce pășește plutind, se cufundă-natură?
Corpul, drept ca fuiorul, impecabil, înalt...
Mijloc strâns în taior, totuși larg, tolerant...
Pas de undă, în pendul, dinapoi înainte;
În avansul Eteric, ne oprit... Doamne sfinte...
Doar cobor cu privirea... Fusta liră, elixir,
Copiind lungă coapsă, acoladă în potir,
Glezne fine, prelungi, ce se înalță în gambe-
Ce fragile, ce drepte, ca picturile-n stambe-
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 aprilie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și bărbații știu să plângă
Când plâng cu lacrimi de femeie,
Devin cumva și mai bărbat,
Aprind în suflet o scânteie
Cu care iert orice păcat
Deschid spre ceruri porți, speranță,
În val de lacrimi mă scufund
Și mă botez cu toleranță,
Devin mai blând și mai profund
Ademenesc gânduri iertare,
În mângâiere mă transform,
Accept că viața mă mai doare,
N-am ce să fac... sunt doar un om
Și plâng... șiroaie curg în versuri,
În matca lor mă scald tăcut,
Găsind printre cuvinte sensuri,
Ce-n zâmbete nu am putut...
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rețetă pentru Anul Nou
Se-aleg douășpe luni cât mai frumoase,
Vreo trei, pudrate-n cetini de ninsoare
Și trei cu mielușei sub pomi în floare,
Trei calde, fără nori, pline de soare,
Iar restul, mai bogate și mănoase;
Se curăță de of, de-amărăciune,
De ură, de invidie, mândrie,
Și-n mod egal se-mpart, de-ajuns să fie
Pe-ntregul an, cu drag și bucurie,
În zile cât mai lungi și cât mai bune;
Se ia apoi pe rând și se prepară
Zi după zi, cu grijă, cu răbdare:
O parte, muncă plină de sudoare,
O parte de odihnă și visare
Și-o parte de umor extra-ilară;
Adăugați din plin și toleranță,
Baban, praf de bun simț, un polonic,
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața poate fi doar respirată
Mă-ntreb de viața e un laitmotiv
când mă trezesc zâmbind fără motiv
și navighez în trecut fără respirație
lipsită fiind de inspirație.
Observ primele schimbări fără patimi,
doar uneori cu ochii brăzdați de lacrimi...
În fața primelor transformări evidente,
ochii se predau privind noul portret
și gândurile în labirituri se pierd.
Se scurg anii cu iuțeală,
aș vrea să-i opresc dar reflectez
și până la urmă cedez.
Trec chiar și zilele întunecate,
printre râuri limpezi și zbuciumate
pecetea-nsângerată o lasă,
inima se reanimează, sufletul se clatină.
Câteodată viața-i ipocrită,
la masa verde joacă, nicicând adormită,
destinul pentru fiecare scrie,
ironică așteaptă reacțiile nostre,
[...] Citește tot
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apariții spectrale
Dincolo de perdeaua ponderabilă a toleranței,
soarele lasă locul nopții cufundată-n tăcere.
Transparențele timpului aruncă flashuri
ce-mi amintesc eventualități serafice
între suspinele unui trecut,
sfărâmate în schije de mortale esențe
și vesele mângâieri ale brizelor marine,
pierdute în delirante tăceri ale unui timp fără viitor.
Aparații spectrale sfâșie în ace de vanitate
ochii tăi acum corozivi,
îmbibați de stupoare animalică
și evaporă cuvintele de iubire și credință,
lăsând cântul de moarte a mă cuprinde.
Jucându-mă în vânt,
pe cale sunt de-a-mi pierde sufletul dar,
lumina străpunge apăsătoarea negură,
mă prinde de mână, cu forță mă trage,
lacrimi amare îmi spală păcatul,
mă-ntorc la credință, iubirea îmbrățișez.
Privesc doar înainte, speranța mă-nsoțește,
[...] Citește tot
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre suflete pierdute
Prinși sunteți voi în duh de rătăcire,
Și nu priviți la semne, deși sunt...
Din lume ați venit, sunteți pământ!
Și nici că vreți a vă lupta spre nemurire!
Ați rătăcit ca oile pierdute...
Pierduți sunt toți acei care nu văd,
Care refuză ocaziile avute
A nu le pierde... să iște iar prăpăd!
E scris oricine cade din Lumină,
Și nu stă alipit de ea...
A nu-și conștientiza din vină,
E calea de pierzare, ce moartea ți-o va da.
Binele îmbracă multe forme...
La fel și răul pe care nu-l distingi...
Depărtează-ți tradiții și dogme,
Și împlinește-n loc, Legea de-a Iubi!
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te rog nu-mi lua iubirea! Chiar de s-ar strivi sub greutatea orgoliilor mute toate rasăriturile, chiar de s-ar spune în șoaptă adevăruri închipuite. Nu vreau să-mi fie sfârșit lent și anevoios această lipsă a iubirii nemărginită. Să-mi rămână rugăciuni calde, înălțate din suflet păgân până la usile cerului și câteodată, cu îngăduință, pe gene de văzduh albastru să-mi reazăm visurile firave.
Te rog nu-mi lua iubirea! Ca nu cumva însetat de nevoi primordiale să rămân un biet hoinar în această tragică aglomerație. N-am vreme. Ia cu tine bogățiile, pizma, trufia și nemultumirile. Îngroapă-le cu înțelepciune departe unde n-ajung nici măcar gândurile nestăvilite. Altfel ne vor cotropi fară regret fiecare acces tardiv de bunătate.
Te rog nu-mi lua iubirea! Mai cu seamă când nu sunt vrednică de veșnicia ei în acest amalgam de ispite. Și dacă plâng și sunt furioasă iartă-mă! Poate din mila aceasta nemăsurată o să învăt la rându-mi meștesugul iertării, fără pic de reminescențe.
Te rog lasă-mi iubirea! Dacă vrei îți promit c-am s-o dăruiesc neoprit pentru vindecare. Până rămân pustie, săracă și fericită. Ne-am împărțit! Și noi știm, în lumina tainelor noastre că tocmai iubirea aceasta dăruită ne înalță până dincolo de efemer..
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre suflet și toleranță, adresa este: