Citate despre suflet și trădare, pagina 2
Guzganul P. - șambelan pe viață la toți regii, capabil l-am văzut să-și iscodească propriul fiu, pe viteazul meu curtean L. - cumnățelul, de pot să spun așa. Al sufletului meu idol, radioasa O. - și mult iubita mea domniță, a pactizat cu ei. Mă simt trădat, a câta oară?! Pe R. și G. - falși camarazi, i-au pus să mă spioneze; mă cred lunatic, dar așa mi-e la-ndemână să-l dovedesc pe fratricid.
Dan Costinaș în Hamlet. 13 telegrame, T3 (2016)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întuneric
Și aripi s-au frânt, bătute de crivățul rece
Apus... era totul apus!
Non sens, cu abateri și erori de sistem
Când totul părea drept
Labirintul mi-a năucit universul.
Nu mai puteam să zbor... zboară tu pentru mine, am spus!
Eu nu mai eram frumoasă!
Vulturul îmi furase sufletul în întuneric.
Era devorat de minciună, trădare...
Erai de neiertat!
Am spus... pleacă tu, vreau să mor în liniște.
poezie de Alexandra Budecan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Tristă țară
Azi bate tristețea la ușă,
În cer se aude un psalm,
Vin morții s-aducă cenușă
Și suflete arse-n napalm.
Ei nu știu să aibă vreo vină
Și încâ așteptă răspuns,
Căci nu au odihnă în tină,
Nu știu cum moartea i-a ajuns.
Se-ntoarce la locul de crimă,
Flori albe aducând rânjind,
Călăul cu ochi de jivină,
De ipocrizie sticlind.
Tu bate-i Doamne pe nemernici,
În veci la cap fără mohor,
Funeste neamuri de netrebnici,
Ce au trădat acest popor!
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet singur
Știi că nu mai ai strălucire
pentru c-ai rămas fără iubire,
deși ai mințit și ai rănit
sufletul tău singur s-a vestejit.
Visul tău rătăcește-n noapte,
deși cauți clipe calde,
ochii tăi s-au înecat în sange
și viața ușor se stinge.
Totul e trist și înghețat
pentru că tu-n viață ai trădat
și peste tine uneori cad petale,
că se mai scutură cate-o floare.
Îngerii să te pedepsească,
nimeni să nu te iubească,
știu c-ai să strigi rugător
c-ai fost rănit în al tău amor.
În noapte gândul tău nu vrea s-adoarmă,
cred că plânge a ei dramă,
că ea seară de seară scrie
timpul bun n-o să mai vie.
[...] Citește tot
poezie de Eugenia Calancea (9 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Otrava minciunii
urcam
treptele iertării
am alunecat
de jos vedeam
zâmbetul șarpelui
îndoiala
arsura trădării
cupa cu venin
torentul
minciunii
sufletul mort
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre iubire
Întotdeauna,
iubirea fără trădare
și fără minciună,
aduce alinare
când suntem împreună.
Iubirea fără suferință,
fără dezamăgiri,
sădește în noi credință,
că dobândim împliniri.
Iubirea adevărată
înseamnă fericire.
Când este nepătată
are dăinuire.
Când trupul nu cuvântă,
de suflet se desparte,
Iubirea este sfântă
și dincolo de moarte.
poezie de Dumitru Delcă (6 iulie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu iubirea sau trădarea ne aduc suferință, ci superficialitatea relațiilor noastre. Oamenii parcă au uitat că și sufletele trebuie să se atingă, nu numai corpurile.
citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind de la mama
Ninge cu lumină caldă
O zăpadă dulce, albă
Și sărutul ei cuminte
Nu trădează și nu minte...
Ninge iar pe ochii tăi -
Ce frumos ninge iubirea:
Un decembrie senin
Fulguiește lin uimirea...
Ninge, doamne, ninge iar
Șoapta mamei peste casă,
Ninge dorul ei amar -
O ninsoare prea frumoasă...
Ninge dulcele ei glas
Peste veacuri a rămas:
Un colind pentru nepoți
De la mama pentru toți...
[...] Citește tot
poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii
Adăugat de Victor Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duminica lui Simion Bărnuțiu
Duminică de țară, holde pline
furnalul verii clocotește-n jur
prea pui la suflet totul, și nu-i bine
mai trage-te la umbră de păduri
Respiră din adinc, miroase fînul
fă-ți timp pentru privighetori și maci
răcoarea să-ți purifice plămînul
să te ímbeți cu rouă, și să taci
Ți-au veștejit coroana de pe frunte
și anii ți-s din ce în ce mai sterpi
nii-i vinovat deloc întregul munte
că-n sînul lui s-au cuibărit și șerpi
Sărută gura zilei, bea-i lumina
trădării azi nu poți să-i dai răspuns
deși nu-i la vedere, rădăcina
pe tine te cinstește, și-i de-ajuns
Duminică de tară, seve grele
o toropeală dulce stinsă-n vin
ridică-ți ochii către zei și stele
și rabdă cu stoicism, mai e puțin!..
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lună ostilă
Cu toată puzderia de stele ce mă loveau în piept, ne mai văzând nimic,
m-am cufundat cu spatele în cerurile de odinioară.
Împotrivă-mi complotară toți zece regi ai toamnei.
Știu că îngerii și trădările iuțesc mereu căderea.
O frunză, un om.
Și pe orbita-ți, lună ostilă, sângele îmi clocotea.
Salvează-mă din gheara anilor nebuloși,
de oglinzile ce încă reflectă porturi și pagini din vremi demult apuse,
de mâinile-ncleștate-n amintiri anoste.
Fugi.
Ne îngroapă în vântul cel ostil.
Doar că sufletului meu îi cam place să iasă din canon.
poezie clasică de Rafael Alberti din Despre îngeri (1929), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorul rătăcit (sonet)
DORUL RĂTĂCIT
(sonet dedicat dorului)
Se rătăcește doru-n pribegie,
Când sentimentele pe lacrimi se scurg,
Iar Soarele se ascunde în amurg,
Căutând iubirea prin veșnicie.
De iubire arde dorul ca pe rug
În sufletul condamnat la sclavie,
Că trădarea ce-a lăsat anarhie,
Distruge inimi cu-al sorții tăvălug.
Privesc iubirea ostatică în zori,
Cu așteptări de dor încărunțite
Și înghețate de-ai dragostei fiori.
Iar sentimentele nefericite
Se-aud suspinând în viscol de ninsori,
Cu dorul în speranțe troienite.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu din Sonete afective (13 mai 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A doua zi
Cu câte-o floare, câte-o damă,
Cu câte-un foc ori un absint,
Te mai distrezi din timp în timp,
Jucându-ți rolul într-o dramă.
Pe frig, în verde irizează
Absintu-un suflet afumat.
Iar florile ce i le-ai dat
În iarnă, dulce-l parfumează.
Apoi sărutu-l nu-ți mai place,
Doar a durat un anotimp.
Și vin trădări, și trece-un timp,
Și-amorul singur se desface.
Arzi flori, scrisori, și vine rândul
Să-ți dai și ție însuți foc.
Rămâi - când scapi, când ai noroc -
Doar cu sughițul, cu absintul.
[...] Citește tot
poezie clasică de Charles Cros din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Aceasta sunt eu...
mă privesc în oglindă
și mă redescopăr; eu...
chiar dacă anii au trecut
sufletul încă zburdă,
de parcă refuză zborul timpului,
rămânând în sfera adolescenței;
un suflet pur, inocent,
la fel ca al unui copil...
de aceea ochii mă trădează:
în ei licăre lumina
ascunsă adânc în suflet;
lumina a mii și mii de stele,
un întreg Univers...
poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul care trădează un suflet curat ce brațele și le-a deschis imediat pentru a-l primi în viața sa, nu numai că va regreta, dar și obstacole va întâmpina, multe lucruri nu i se vor lega și dorințe nu i se vor materializa.
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Tot cu mine
Tac, înnot în abis
În al nopții vis.
Mă freamăt ca pe un câmp,
În al nopții gând.
Fericind pe cei ce care,
Lângă mine au luptat
Încolțind fără teroare,
Sufletul ce m-a trădat.
Doar o lacrimă și gata
Îmi doresc să vărs acum,
Una singură e soarta
Fără prafuri și tutun.
poezie de Izabela Geamănu (5 februarie 2009)
Adăugat de Izabela Geamănu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trădarea
S-a dus o dragoste... și alta a venit,
I-am auzit bătaia-n poartă,
Dar inima n-a deslușit
Că visarea-mi era moartă.
Apoi, a ei trădare
Niciodată n- am să o uit,
Am suferit și am iubit
În străfundul firii;
Nu pot să uit trădarea iubirii.
Visul amintirilor permise
Mă-ntristează-n suflet
Și-n adâncul firii,
Dar cu acestea toate
Nu voi uita întreagă viața mea,
Unica iubire, cu luciri de stea.
poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2015), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întoarce înc-o dată
Întoarce înc-o dată spre mine fața ta.
Dă-mi înc-o dată mâna, s-o strâng în mâna mea
Ș-apoi rămâi cu bine! Tu vezi că eu nu plâng?
Ce vrei? Așa trec toate și stelele se sting.
Pe drumul vieții mele amar, întunecos,
Un scurt moment lucit-a surâsul tău duios.
Eu nu știam atuncea că multe vieți sunt,
Ce nu le-i scris să aibă vre-un bine pe pământ.
Tu nu erai de vină și tu nu m-ai trădat.
O tainică putere pe tine te-a purtat
Și chinurile mele, tot răul ce-ai făcut,
În cartea soartei scrise erau, când te-ai născut.
Mă duc de unde nimeni nu poate reveni!
Mă duc și-n astă lume nu ne-om mai întâlni.
Nu mă uita cu totul! Moartea-i atât de grea
Când știi că niciun suflet nu plânge-n urma ta!
poezie clasică de Matilda Cugler-Poni (1876)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfânta lașitate românească
Să loviți în mine
Când împart cu ștabii
Două Bucovine,
Două Basarabii.
Dacă pace-nseamnă
Liniște impusă -
Plânsul meu cântați-l
Doar în limba rusă!
Datorită ție stăm în umbră,
Nu mai pot valorile să crească,
Stăm de-un veac cu mâinile în șolduri -
Sfântă lașitate românească!
Și de-atâta chin și de durere,
Nu mai pot nici mamele să nască,
Nu primim nimic, dar ni se cere -
Sfântă lașitate românească!
Trădători cu sufletul de slugă,
Ce-au ajuns la viața boierească,
Au venit la sânul tău să sugă -
Sfântă lașitate românească!
[...] Citește tot
poezie clasică de Damian Ureche (1981)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna dușmană
Ignorând coliziunea stelelor cu pieptul meu,
Mi-am scufundat umerii în cerurile altor timpuri, trecute.
Zece regi ai toamnei s-au răzvrătit împotriva mea.
Întotdeauna trădările și îngerii grăbesc căderile.
O frunză. Un om.
Sângele meu a fost mistuit de flăcări pe orbita ta,
Lună dușmană.
Eliberează-mă de ani și de circumstanțele lor tulburi,
De oglinzile destăinuind rochii și pagini dispărute,
De mâinile imprimate în abisul amintirilor.
Fugi.
Ele ne înmomântează în vântul dușman.
Și mi se pare că sufletul meu a uitat toate rânduielile.
poezie clasică de Rafael Alberti din Despre îngeri (1929), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marele Sfat al înțelepților defuncți și vii s-a ocupat de soarta celor o mie de miriade de suflete. Toți acei războinici, dintre care mai mulți - au fost rostite și nume - avuseseră câte patru sau chiar mai multe suflete, toți acei războinici aproape indestructibili fuseseră uciși acum prin trădare. Trebuia oare așteptat ca sufletele lor să se întrupeze iarăși și să-și reverse răzbunarea sângeroasă asupra ucigașilor și a urmașilor lor?
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre suflet și trădare, adresa este: