Citate despre suflet și vinovăție, pagina 2
În suflet simt...
Amprente? Unde-i crima, dragostea ori ura?
Pe ce curate buze pus-am gura?
Cu ce ființă ne-ntinată m-am
Legat? Și oare cărui sacru hram
Eu i-am adus vr-odată vătămare?
În suflet simt flori deschise-n vînt
Să vină pentru marea-mpreunare
Albinele către nectar zburînd.
poezie celebră de Mihai Beniuc din Lupta cu îngerul
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărțișor
Să vină primăvara!...
Cu mărțișor, ghiocei.
Cu fir roșu al dragostei mele
Să mă leg de tine
Cu fir alb, în puritatea sufletului tău să cresc
Să mă împletești în pieptul tău.
În alb-roșu să trăim pe al primăverii anotimp.
Să-ți sărut chipul, mâinile strânse de ale mele
Buzele dulci sub pomii înfloriți.
poezie de Alexandra Budecan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femei cu minți ascuțite
(replică la poezia "Femei cu trupul de ceară" de Lorin Cimponeriu)
Femei cu minți ascuțite
Umblă desculțe, se prind în hora de unire
Strigă și fluieră până dezbină
Femei cu dinții de cafea
Te strigă până ce moartea va afla că vă faceți vinovați
De furtul unor suflete înghețate,
Va risipi voalul desprins al întregii națiuni.
poezie de Ileana Nana Filip din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet lumina
Aș vrea să pot vindeca
Suflete strivite
Împărtășindu-le din sfânta taină-a vieții
Să pot aduce geană de sperantă
În palida splendoare-a dimineții...
Aș vrea să pot aduce-n dar
Lumină
Celor ce-n neguri bâjbâie orbește
Găsind oriunde și oricui
Umbră de vină
Purtându-se ca orice om... lumește...
Aș vrea să pot să darui
Mângâiere
Doar liniște si-n suflet impăcare
Zâmbet de-azur senin
Și armonie
Din gând curat trimit raze de soare...
poezie de Daniela Noghiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada sufletului între aripi
Pe-o creangă de-alun,
sufletul îmi pun;
pe-o creangă de os,
sufletul îmi cos;
pe-o creangă de brad,
sufletul îmi ard;
pe-o creangă de pin,
caut în destin.
Pe-o creangă de apă,
sufletul îmi scapă
și-alerg după el
tras printr-un inel
până ilumină
fructul din grădină,
curcubeu-n umăr,
soarele-ntr-un număr,
timpul ce se coace
printre dobitoace,
clipa-n altă clipă,
aripă-n aripă,
[...] Citește tot
poezie de Ion Pachia-Tatomirescu din volumul de versuri Zoria (7 iunie 1977)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorința orientată spre Dumnezeu e singura forță capabilă să facă sufletul să urce. Ori, mai degrabă, Dumnezeu este cel care vine să cuprindă sufletul și să îl înalțe, dar numai dorința îl silește pe Dumnezeu să coboare. El nu vine decât la cei care îi cer să vină; iar spre cei care cer des, îndelung, cu ardoare, el nu se poate împiedica să coboare.
Simone Weil în Forme de iubire implicită a lui Dumnezeu (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
CÂTE UN DUMNEZEU PE SEARĂ
Seara, femeile mai scutură
Câte-o pătură, câte un covor
Mai țin de coadă câte-o mătură
Mai țin în suflet câte-un pui de dor.
Seara, frunzele copacilor sunt
Obosite de-atâta lumină
Și se mai țin de un cotor în vânt
Și pică doar o dată, fără vină.
Seara, femeile sunt obosite
Și cad în păcate mereu
Vinovate, nebune, iubite
Femeile n-au doar un Dumnezeu.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geografie interioară
Din țara cea senină
A zilelor de ieri,
Din aburi și lumină
Și din parfum de meri
Spre țara ce-o să vină
A zilelor de mâine,
Din fructe dulci și coapte
Și din miros de pâine,
Se-află o cale-ntinsă
Albastră, argintie,
Ce mângâie cu coapsa-i
Rotundă și nurlie
Acea lumină blândă
A sufletului meu
Ce-ascunde în lăuntru-i
Iubiri, morți, Dumnezeu.[...]
poezie de Cristian Popp
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cireș aș fi
Sufletul meu e vinovat
Că n-a iubit cât a uitat
Și-a mers mai mult decât a stat
Și ce-a găsit n-a căutat.
Sufletul meu de n-ar mai fi
Când anotimpul mi-ar veni
Cu trupul tot aș înflori
Cireș aș fi de n-aș iubi.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Celor mici la suflet
Când ești mic la înălțime, nu e vina ta,
Este starea multor oameni, nu te întrista!
Însă când ești mic la suflet, tu ești vinovat,
Fi'ndcă asta-i răutate; ești de condamnat.
poezie de George Budoi din Bunătatea și răutatea (22 mai 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbucium și înșelare
Omule, câtă înșelare
Este zbuciumatu-ți umblet!
Fugi prin viață atât de tare
Să-apuci toate-ntr-un răsuflet
Încât viața timp nu are
Să ți se îmbibe-n suflet
Cu măreața ei splendoare!
O, de-ai căuta Lumina
Și-ai trăi cum ea te învață,
- Mai prezent în propria-ți viață-
Viața ta ar putea să fie
Far în noapte și făclie,
Cu lumină din Lumină
Fericită-n veșnicie.
Dar cu inima-ți haină
Zbuciumată pentru glie,
Viața scurtă o să-ți fie
Însă zbuciumu-o să-i țină
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din vicisitudinile vieții (7 iulie 2020)
Adăugat de Adelina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri despre tată
Privesc cu ochii-n lacrimi... nu e tata!
Aștept să vină să-mi deschidă poarta,
Dar lacătele-s vechi și rudinite
Și iarba necosită... N-am cuvinte!
În loc de bun venit, un doliu-n poartă...
în gânduri, o căsuță fermecată
Și o fântână... nucul și aleea
Și-n poarta casei mama mea, femeia,
Ce ne-a crescut și ne-a-nvățat să fim
Oameni cinstiți și simpli, să iubim,
Să nu ne pierdem sufletul... Iar eu,
Eu am rămas slujind lui Dumnezeu.
Oh, tată, parcă vad ca-ntâia oară
Cum alergam să îți sărim în poală...
Te-ai dus! La tâmple alb, la suflet prunc...
De toate-aminte, tată, îmi aduc.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Culoarea sufletului (Interogare de pictor)
- Culorile sunt calde și reci,
și nonculori...
Sufletele sunt reci și calde,
și pustii...
Fiecarui om
ar trebui să-i vină o culoare...
Oare ce culore ești tu?
- Eu sunt culoare colorată!
- Culoarea verde?!
este cea mai dragă culoare a ochilor
și a psihicului uman,
care calmează, odihneste...
Dar este o culoare rece!
Roșu?!
Este o culoare care te obosește.
Trezește în tine ură...
[...] Citește tot
poezie de Anna Panovici din Sfârșit de Autograf (6 august 2010)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Această consimțire o numim la propriu păcat, adică vina sufletului prin care acesta ne face pasibili de învinovățire, sau care este socotită răspunzătoare în fața lui Dumnezeu. Căci ce este oare această consimțire dacă nu disprețul față de Dumnezeu, o ofensă adusă Lui? Căci ofensa adusă lui Dumnezeu nu constă în vreo daună, ci în dispreț, deoarece El este puterea supremă pe care nicio daună n-o poate leza dar care pedepsește disprețul față de ea.
Pierre Abelard în Etica, III
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
În urma ta
ÎN URMA TA
În urma ta plouă cu lacrimi amare,
De dor și iubire, ce-n suflet mi-ai lăsat,
Și se revarsă pe-a speranței cărare,
Când te privesc venind în visul adorat.
Te cheamă inima, de tristețe ninsă,
Să-i fii oaspetele de odinioară,
Cât mai este mir în candelă aprinsă,
Pentru iubirea trăită prima oară.
Ca ieri te mai aștept, înaripat de dor,
Să mă-ncălzesc la soarele din privire,
Iubirii mele caste să-i fii protector,
În tainele ei să nu vină alt mire.
În urma ta suspină vechea lăută,
Ca jalea jurămintelor rătăcite
În iubire de sufletul tău cusută
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din De dragoste și dor (iunie 2014)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurătate
O să țipe sufletul în tine
Să-mi ceară să vin și să-l dezleg
Și-o să plângă marea pe ruine...
Eu, în calea ta, nu mai alerg!
Or să vină multe răsărituri,
Tot cu dragoste, dar fără noi!
Vei petrece multe asfințituri
Vrând să tot dai timpul înapoi!
S-or mări și ochii în orbite.
De atât amar și așteptat
Mâinile-ți vor tremura, iubite,
După mângâierea ce mi-ai luat.
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimic nu se compară cu sentimentul de vinovăție resimțit atunci când găsești loc în sufletul tău ca să iubești răul.
Colleen Hoover în Fără speranță
Adăugat de Cecilia Casiana Ivanov
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confuzia dintre adevăr și minciună își întinde ceața groasă în așa măsură încât tineretul debusolat nu mai știe cine sunt victimele și cine sunt călăii. Până la urmă cei care au suferit atât de mult, pentru adevăruri ce se doreau tăgăduite cu nerușinare și nu s-au plâns niciodată pentru câte li s-au făcut, sunt făcuți vinovați. Vinovați pentru ce? Vinovați că au existat și și-au permis să stea stavilă cu șira spinării neîncovoiată în fața răului nimicitor de suflete.
citat din Aspazia Oțel Petrescu (8 septembrie 1997)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Insomniac
De ce ești treaz în miez de noapte?
Ce gânduri mintea ți-o străbate?
Ce îți produce insomnie?
Și-ți umple sufletul de agonie?
Deși e liniște deplină,
Ecoul singurătății răsună,
O stare morbidă își face loc în tine,
Renunță! Nu te minți că va fi bine!
Dar oare a cui e vina?
Că ai început să fii precum Luna.
În orice noapte strălucești,
Dar ziua mereu te odihnești.
poezie de Cazacu Roxana Maria
Adăugat de roxanamariaj
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prutul nostru care izvorăște din lacrima noastră, Prutul care izvorăște din ochiul nostru a fost, este și va fi în veci apa dorului nostru, care ne-a unit și ne-a despărțit de atâtea ori, nu din vina noastră, nu din vina Dumneavoastră,
Se construiesc poduri spre stele.
Noi, românii, vrem să construim un pod peste Prut.
Podul de flori este un pod simbolic, de înfrățire sufletească.
Dacă nu vom avea fier, vom construi un pod din stejarii de la Miorcani și Pererita.
Grigore Vieru în Apa dorului nostru/ Gazeta de Botoșani, Podul de flori de la Prut (iunie 1991)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre suflet și vinovăție, adresa este: