Citate despre suflet și virginitate, pagina 2
Și umbla toată ziua, căutându-și locul cela unde-i erau visele de fată mare, dar nu-l găsea, și când nu poți găsi locul sfânt al sufletului tău, nu te poți găsi pe tine însuți, iar când nu te poți regăsi pe tine, nimic nu te mai poate bucura...
citat din romanul Frunze de dor de Ion Druță (1957)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șoapta dimineților risipite
așa cum ți-am promis înainte ca o stea să îți poarte numele și tristețea,
ți-am aruncat cenușa din urnă în apele oceanului purpuriu al durerii.
nu am știut cum și în ce fel să îți pomenesc numele acolo unde oamenii îl caută pe Dumnezeu,
am lăsat doar orga să îmi taie felii din suflet
răscolind amintirile.
privirile copiilor ce așteaptă să devină bărbați mi-au spălat părul de sângele tău
iar nerăbdarea fecioarelor ce își doresc mutilarea sufletească
m-au înălțat deasupra sentimentului culpabilității absolute.
rănit de spinii trandafirilor furați de pe mormintele mamelor fără copii
Iisus și-a rezemat suferința de umărul lui Philippe de Milly.
când va sosi toamna voi căuta cel mai înalt copac din pădurea nebună,
din el voi sculpta o cruce cu o mie de brațe și un singur Dumnezeu.
umbra ei îți va păstra numele până la sosirea cocorilor,
până atunci.
despre întunericul ce te-a închis într-o colivie de pământ
e prea târziu să îți vorbesc...
poezie de Eduard Dorneanu (25 august 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune către Maica Domnului
Prea Curată Maică, Pururea Fecioară,
Sufletul din mine nu-l lăsa să moară,
Ci revarsă, Sfântă, peste el, de sus,
Mila Ta cea mare, mila lui Iisus!...
Îngeri împrejuru-mi fă să se adune,
Să-mi arate calea către cele bune,
Să-mi îndrepte pașii pe cărarea milei,
La-nceputul nopții, la-nceputul zilei!...
Să gonească toate duhurile rele,
Ce pândesc în drumul viețuirii mele,
Bietului meu suflet să-i dea viață nouă,
Să răsfrângă cerul ca un bob de rouă!...
Frânt de umilințe, cu adânci suspine,
Sufletul la Tine vine să se-nchine:
Mila Ta din ceruri peste el coboară,
Maică Prea Curată, pururea Fecioară!
poezie de Vasile Militaru (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul este asemenea unui pahar. Dacă acesta nu este curățat pe dinăuntru, degeaba ne ostenim să-l spălăm pe dinafară, că nu va fi niciodată curat. Așa și creștinul: degeaba se străduiește să-și înfrâneze trupul, căci nu va fi niciodată curat și neprihănit, dacă nu-și va curăța și sufletul, adică dacă nu va dobândi castitatea și curăția inimii.
citat din Sfântul Ioan Casian
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără răspuns
Apăs clapele pianului cu felii de suflet,
îmbrac auzul cu sunete absolute
și-l caut pe Dumnezeu acolo unde inimile de copii
învață Tatăl nostru și se luminează,
cu nerăbdarea fecioarelor, să simtă totul.
M-am înălțat ca un arbore în pădurea virgină,
fără să știu ce-i securea.
Mi-am risipit diminețile pe câmp cu jertfe de flori,
până când doreau să fie răsplătite
și așteptam sub pelerina nuntirii,
rotind un joc de întrebări.
Trupul tău fraged
se înfășura în vânt,
fără răspuns.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (24 septembrie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am reușit să concretizez idealul universal al iubitului-prieten-părinte în sufletul Ei. Am izbutit s-o tulbur, dar am tulburat-o cu ea însăși, nu cu mine. Formele le avea, eu am fost numai conținutul. Unde sunt Eu în sufletul Ei? Dacă aș lăsa-o să spere, m-ar îndrăgi. Ce aș fi făcut eu în dragostea Ei? Ar trece din mine numai ce sufletul și trupul Ei ar putea apuca. Iar sufletul și trupul unei fecioare sunt micuțe, mărunte, neputincioase, mediocre, iremediabil mediocre.
Mircea Eliade în Isabel și apele diavolului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Unii bărbați asociază o femeie virgină cu iubirea vieții lor și pot considera virginitatea unul dintre argumentele pentru care ea îi este suflet pereche.
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântă crivățul de adormit nămeții
E așa de rece vârtejul ninsorii,
inima ei de fulgi îmi cade în palme
sticlește ca un rubin,
cade lichefiată,
argintată, sfioasă
ca sărutul virgin.
Mă zăresc deodată
clipă înghețată pe un soclu fin,
și iată-mă suflet într-un cerc de gheață.
Dedesupt oamenii împart pâine și vin.
Schimb moarte pe viață
am strigat din rărunchi -
nimeni nu m-aude...
Hrănesc cu lumină
crengile ude,
trosnesc copacii cu zăpezi în genunchi.
În pletele ceții
scânteiază nimfele nopții -
cântă crivățul
de adormit nămeții.
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Radu Mușat din Oglinda Literară - nr.163, Aprilie 2015 (ianuarie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
M-ai înșelat de atâtea ori,
înfigând în mine câte un pumnal de fiecare dată,
că am ajuns să atârn, câte o ciozvârtă din mine,
pe câte un cui din oricare măcelărie din oraș.
Doar așa am putut să-ți invadez garsoniera ta de la mansardă,
unde veneau bărbații ca să se-arunce-n gol,
Lăsându-mă mestecat fără să țip
de gura ta roșie precum ciulinii
călcați de tălpile fecioarelor secerătoare.
Bând coniac amestecat cu fum de țigară
din sufletul tău, potir de cristal de stâncă,
m-am poziționat în dreptul unui sân
de unde am început să-ți spionez, prin vârful sfârcului,
micul tău univers poluat de păcat și inconștiente cruzimi,
eu, bucățică de carne din sfânt trupul tău.
poezie de Vasi Cojocaru-Vulcan
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!
... eu, doamnele și... Ovidiu
Scriptura poeziei când vine să ne doară,
Noi n-o putem percepe, atinge sau vedea.
Ea ne pătrunde-n suflet, ca pruncul în Fecioară,
Iar noi semnăm cuminte cu numele sub ea.
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai cred copiii noștri într-o minune?
Veacul disperării perfid si mișel
renaște dumnezei cu pântec de-oțel,
eresuri străine poleite-n cuvinte
coboară-n suflet și-n minte.
Vopsiți in roșu, mânjiti pe brațe si dinți
pe stadioane hipioții dau concerte
in stranii ritualuri. Se numesc chiar sfinți,
cu aura lor strâmbă prelinsă peste plete.
Un bărbos guru de-apartament
și-a convins ciracii extaz si încântare ,
învațându-i că ar fi un instrument
divin, Mesia în chip de reincarnare.
Doamne, ispitele ne zguduie tăria,
căci veacul e-ntors spre alta menire!
E hipiotul un sfânt? E guru, Mesia?
Sunt ale lor fraze... mesaj de mântuire?
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dedicatio
ție, celui născut în iarnă
pentru mine din zăpezile trufașe
celui, care a uitat întâiul cuvânt
odată cu respirația mea, în fașă,
celui, care a amirosit urma
imaculatei ciute din pădurile
virgine, cu mesteceni argintii,
ție Manole de Ane,
zidite în ziduri de suflete,
Hrist, sărutând rochia Magdalenei
de răsărită, ție, Khayamul meu,
veșnic însetat de vinul și cuminecătura
trupului de inuită, ție,
celui care amiroși
lotușii galbeni ce-mi sărută de aproape
picioarele și zborul pe ape, ție,
licornul meu cu corn imperial
și nume de arhanghel în cuvinte
ție, îți închin zăpezile mele sfinte
și dorul meu mare de zăpadă,
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ciob
Cu mâinile însângerate,
strângând un ciob din inima ta,
îmi descopăr rana...
E caldă și încă virgină.
Durere sublimă!
M-ai încătușat cu zale sfințite,
vampirul din mine geme
și sufletul se zvârcolește neputincios.
Ia-ți ciobul înapoi. Nu-l vreau!
Departă de mine paharul ce mi-l oferi,
Sticla iubirii urlând de dureri
Sparge-o în cioburi tăioase și reci,
Dă-mi azi doar unul, mâine altul, în veci
Câte unul....
poezie de Andrada Ianosi
Adăugat de Mira Donescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îndrăgostitul Dragobete
Îndrăgostitul Dragobete
Îndrăgostitul Dragobete
Din legende vechi transpare
Cu dorul de-a săruta fete,
În tineri cu chip de Soare.
Vreme vitregă traversează
Prin troienele ninsorii,
Și năvalnicul dor revarsă
Pe inimi, vrăjind feciorii.
De dor, din ochii lui răsare
Iubirea-n flori de ghiocei,
Ce-n clopoței sună urare,
Pe-ale primăverii alei.
Cu brațe pline de petale
Și cu dragostea în suflet,
Fetelor mari le iese-n cale,
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu (24 februarie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ai fi cuceritorul...
nu îi jigni iubirea că-i o nescrisă vină
nu îi întoarce rana din suflet spre-napoi
nu cerceta-n privire conturu-i de virgină
nu trece ape tulburi către-un balans în doi
chiar de asupra-ți rece o palmă se apleacă
învinuindu-ți gestul și refuzând concret
să nu grăbești ieșirea stiloului din teacă
pe-un ton de Casanova taios și indiscret
iar de vei ști secretul gândirilor acide
păstrează strălucirea și scoate câte-un tril
spre-a cuceri odorul ca mai apoi a-nchide
volumul burlăciei într-un răgaz fertil
de-ai fi cuceritorul unui izvor de sete
te-ar îmbăta pudoarea în loc să te desfete
poezie de Ionuț Popa (10 octombrie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bucură-te, Marie
BUCURĂ-TE MARIE RUGĂCIUNE MAICII DOMNULUI
O, milostivă Fecioară, stăpână Născătoare de Dumnezeu, auzi-ne pe noi cei ce ne rugăm ție și arată mila ta poporului drept-credincios!
Roagă pe Fiul tău să ne izbăvească de tot răul!
Din izvorul tău cel nesecat, ceea ce ești de Dumnezeu menită, dăruiește-ne, izvorând pururea, curgerile harului tău mai presus de cuvânt!
Ca cea care ai născut mai presus de cuget pe Mântuitorul sufletelor noastre te slăvim, grăind, cu harul tău:
Bucură-te, Mărie, ceea ce ești lauda de obște și cinstită a neamului omenesc!
Că Ziditorul tuturor peste tine S-a pogorât vădit, ca o picătură, arătându-te izvor nemuritor, dumnezeiască Mireasă:
Bucura-te, apă izbăvitoare!
Bucură-te, tămăduitoare a tuturor bolilor!
Bucură-te, alungarea patimilor lumești!
Sfântă Fecioară, tămăduiește bolnavii ce gustă din izvorul tămăduirii!
Preacurată Maică, fă să curgă din izvorul cel dumnezeiesc, minunea cea adevărată cu torentul tămăduirii!
Pentru aceasta ne adăpăm cu totii din credința șuvoaielor îmbelșugate.
Din vapaia durerilor scoate pe cei ce aleargă la tine, tămăduindu-i cu apa din izvorul miraculos!
Născătoare de Dumnezeu Fecioară, izvorul cel nedeșertat al îndurărilor, noianul cel necurmat al iubirii de oameni, adâncul cel nemăsurat al bunătății, nădejdea și mântuirea tuturor creștinilor, la tine ridicăm ochii sufletelor și ai trupurilor noastre, către tine îtindem mâinile noastre cele slabe și din adâncul inimii strigăm ție: Caută spre noi dintru înălțimea ta cea sfântă!
Vezi credința și umilința sufletului nostru!
Ascultă rugăciunea noastră care o facem către tine din inima noastră!
Depărtează de la noi toate nevoile, toată răutatea și toată întristarea ce vin asupra noastră, întru această vremelnică viață și videcă toate bolile și neputințele noastre cele sufletești și trupești!
-Dăruiește-ne sănătate și ne izbăvește de veșnica muncă prin rugăciunile tale, ca să cântăm neîncetat:
[...] Citește tot
rugăciune de Maria Filipoiu din Poeme Maicii Domnului (15 august 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
am ochi în gropi studențești fardate
și buze sărutate cu limbi virgine
în sânge în secret sub ruj pământiu
din sufletul lumii lor ce-a rămas azi? o dischetă
cu apă micelară murdară în sac menajer
poezie de Dorina Ungureanu
Adăugat de +
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până s-or umple stelele de prunci
Zurliu și carnic și tocit în coate
Și alungat din rai pentru te miri
Ce mere cheltuite pe iubiri,
Mai trag și eu de soartă, cât se poate.
Dar nu mă fac nici lefegiu la zbiri,
Nici colportor de jocuri deșuchiate
Plătind tribut poetic pentru toate
Fecioarele fragile și subțiri.
La umbra lor găsindu-și adăpostul,
De fiecare dată când dă-n brânci
Plăpându-mi suflet nedesprins cu postul
Și condamnat la preaplăcute munci,
Mă simt în stare să tot fac pe prostul,
Până s-or umple stelele de prunci.
poezie clasică de George Țărnea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
... la începuturi fu cuvântul
fu șoapta tremurândă mai întâi
apoi au apărut și buze care cântă
și piatra care stă drept căpătâi
la începuturi fu desigur oul
primar, găina perindată mai târziu
și nu vopseaua fu la început- tabloul
și sufletul nu trupul era viu
la începuturi nu era văzduh nici ape
era nimic, nimic plutind în hău
și veșnicii nășteau și deveneau etape
și mai erai fecioară și mai eram flăcău
la începuturi...(nu mai are importanță
că tu ai fost din mine ori că eu )
a fost cuvântul devenit speranță
și care-ncă mai este Dumnezeu...
poezie de Iurie Osoianu (9 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când există sufletul
Suflă vânt de primăvară,
La urechea mea, șoptit,
Vocea lui chemând afară
Sufletul meu amorțit.
Rușinos ca fata mare,
Suflețelu-mi, încurcat,
Îi zâmbește și tresare
Feciorelnic, rușinat.
Vântule, măi vânticel,
Ce vrei tu de la ce n-am?
Suflete, măi suflețel,
Ce te miști precum un ram?
Vreți să dovediți că omul,
Primăvara când sosește,
Înverzește precum pomul,
Deci există când iubește.
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineață (3 martie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre suflet și virginitate, adresa este: