Citate despre suflet și viscol, pagina 2
Nașterea Domnului și a Creștinătății
NAȘTEREA DOMNULUI ȘI A CREȘTINĂTĂȚII
Când vezi că vine iarna cu viscol și ninsoare
Iar viața din natură o trece-n hibernare,
Fii om bun și omenos la sfântă sărbătoare,
A Nașterii lui Hristos și-a lumii creștinare!
Când obicei te-ndeamnă la veselie mare,
Din cornul abundenței dă și celui ce n-are,
De întâlnești prin viața scurtă și trecătoare,
Destin nefast la oameni supuși la îndurare!
Și străduiește-te să faci din fiecare zi
Trăirea ideală, neștiind cât îți va fi
Pe cale, firul vieții cu visul nemuririi!
În rugăciuni cinstește praznicul veșnicirii!
Tradiția revine în anotimp de iarnă,
Cu destine umane, uitarea o să cearnă
Țărâna pe morminte sau cenușa în urnă,
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din Tradiții creștine și ritualuri românești (2008)
Adăugat de Maria Filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bacoviană
Privește iubito cum plouă
În munți, printre brazi, pe poteci
Cu boabe și struguri de rouă
Iar mâinile noastre sunt reci
De-o mie de ani plouă-ntruna
Și mările nu s-au umplut
Iar viforul curge ca runa
Prin suflete de împrumut
Și gem cimitire de apă
Iar ploaia ne-nchide prin case
Să nu vedem noaptea cum sapă
Pământul din care ies oase
Privește iubito cum plouă
Ca-n moarte cu somnul de veci
Să nu ne mai plângem, că nouă
De ploaie, ni-s mâinile reci!
poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
E iarnă peste tine, Țară!
Secole de suferință
Au nins peste fiii tăi
Viscole de neființă
Ție ți-au tot fost călăi.
Au urlat nopțile reci
Peste câmpurile tale
Umbrele-n haite flămânde
Ți-au nesocotit hotare.
REFREN:
Ți-au plâns munții, apele
Sub troienele străine
Ți-au plâns fiice, maicile
Cu grei bulgări de suspine.
Dunărea a strâns în suflet
Lacrimile unui neam,
Iar Carpații ți-au fost scutul
Dinainte de Traian.
[...] Citește tot
cântec interpretat de Fuego, versuri de Adrian Artene (1 decembrie 2018)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Înfrângerea poate, ca și victoria,
Să zdruncine sufletul ca să-i arate splendoarea.
Când marele stejar se clatină în vifor
Ramurile sorb o nouă frumusețe, iar trunchiul
Dezvoltă rădăcini mai puternice în partea bătută de vânt.
Numai sufletul care a cunoscut o durere puternică
Poate trăi un mare extaz. Durerea îi poate da sufletului
Mai multă putere de a se bucura.
poezie de Edwin Markham
Adăugat de L. Iuliana
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune
Rătăcitor, cu ochii tulburi,
Cu trupul istovit de cale,
Eu cad neputincios, stăpâne,
În fața strălucirii tale.
În drum mi se desfac prăpăstii,
Și-n negură se-mbracă zarea,
Eu în genunchi spre tine caut:
Părinte,-orânduie-mi cărarea!
În pieptul zbuciumat de doruri
Eu simt ispitele cum sapă,
Cum vor să-mi tulbure izvorul
Din care sufletul s-adapă.
Din valul lumii lor mă smulge
Și cu povața ta-nțeleaptă,
În veci spre cei rămași în urmă,
Tu, Doamne, văzul meu îndreaptă.
Dezleagă minții mele taina
Și legea farmecelor firii,
[...] Citește tot
rugăciune de Octavian Goga
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești crăiasa iernilor nebune
Ești crăiasa iernilor nebune,
Îmbrăcată-n alb de catifea
Și-n cuvinte care nu pot spune,
Taina dulce-a fulgilor de nea.
Ești crăiasă clipelor de gheață,
Rostuind în suflete tăceri
Și doar crivățul te mai răsfață,
Învelindu-te în mângâieri.
Ești crăiasa stelelor pufoase,
Rătăcite-n cetini de argint,
Și-n cuvinte-adânci gălăgioase
Pus-n buzele ce veșnic mint
Ești crăiasa viscolului, care,
Spulberă speranțe-n asfințit
Și-n omătul... ca o întrebare
Peste-o inimă de-ndrăgostit.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste de iarnă
Presară iarna lacrimi dalbe peste pământul înghețat,
Acoperă cu flori de gheață ferestrele și-ntregul sat.
Pe dealuri ea așterne neaua cu străluciri ca de mărgea,
Copacii îi îmbracă-ndată în mantie de catifea.
Iar vântul intră-n jocul iernii și viscolește fulgii toți,
Cu veselie îi adună pe toți copiii pe la porți.
Ei vântul îl aleargă-n vale și fulgii-i prind din zborul lor,
Apoi se tăvălesc râzând, pe-al iernii drag și alb covor.
Iar iarna se înveselește și-n jocul lor cu drag se prinde,
Din ceruri cerne iar ninsoare, ce lumea-ntreagă o cuprinde.
Din râsul pruncilor ea face pentru văzduhuri zurgălăi,
Ce-n nopțile de vifor pline suna-vor vesel peste văi.
În jocul iernii intră seara ca o măicuță obosită,
Ea liniștește copilașii și-n case-ndată îi trimite...
Iar iarna ca s-o pedepsească trimite crivățul hapsân,
I-acoperă pe boltă luna cu norii ei ce-aduc furtuni.
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Munteanu (8 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum te vreau
Unghiile au rămas în carne
căutând litere-
rădăcini telurice de suflet.
Dacă te vreau ploaie,
literele vor iubi,
pipăind aerul cu trupurile.
Dacă te vreau viscol,
am să mă așez la umbra
semnului de întrebare
cu obrazul mușcat de cerneală.
poezie de Alina Cristiana Sandu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Către contra
Eu copilul din flori al zăpezii
cu sufletul de viscol plin
frate de vers cu Arghezi
îmi încep testamentul cu amin
Cu sufletul de viscol plin
și-n gând cu flori de gheață
mai trag de dușcă o oală cu venin
și-mi vine iarăși chef de viață
În gând cu flori de gheață
frate de vers de-o poezie cu Arghezi
scol Psalmii dis-de-dimineață
eu copilul din flori al zăpezii
Cu sufletul de viscol plin
primăverii tale mă închin
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (15 iunie 1995)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-ai dus...
Te-ai dus... dar sufletul meu știe:
Nu-i despărțire pentru noi.
Știu, umbra mea o să se-ație
Pe orice drum vom fi noi doi.
Eu casă-ți sunt, îți sunt și cale,
Duci chipul meu pe unde treci.
Pătrund în gândurile tale
Și alta n-are loc în veci.
Orice privire de femeie
Ar întâlni privirea ta,
Tot ochii mei or să scânteie
Și-n față pururi îți vor sta.
Oricâte voci să te-mpresoare,
Tot vocea mea vei auzi,
Voi fi în crengi dezmierdătoare
Și-n ochii nopților târzii.
Cândva, acasă, într-o seară,
Ai să te-ntorci, să-ți amintești;
Voi fi și fumul de țigară
Și raza stelei din ferești.
[...] Citește tot
poezie celebră de Silva Kaputikian, traducere de Maria Banuș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Impresie de iarnă
Roua înghețată își lasă amprenta
peste suflete,
c-un oftat
peste gerul creionat
de fluturi albi,
rătăciți sau poate, chiar...
Îndrăgostiți.
De umbra plină de promoroacă,
a brazilor cristalizați,
de viscolul întunecat
și de-un dor blestemat...
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la suflet și viscol, dar cu o relevanță mică.
Toamnă-ntre noi
În inima ta e răcoare,
S-așterne a toamnă-ntre noi;
Mă tem să mă-ntreb "de ce oare?"...
De ce mi-e în suflet noroi?
Secunda inertă mă doare;
Mă doare privind înapoi
Iubirea-i o rază de soare
Ce nu mai răzbate prin ploi.
Prin minte mi-e vifor de șoapte,
Pe uliță hurui-un dric,
Iubirea, doar miere și lapte,
Se urcă să șadă un pic.
Întinde în grabă o mână
Să ții acest dar efemer! -
O mână pe soartă stăpână,
Căci dricul se urcă la cer...
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (10 octombrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu sunt un fulg de zăpadă
Îmi ninge în suflet, iubite,
privește zăpada pe ramuri,
se pierde în viscol tăcerea
și-ngheață lumina la geamuri.
Prin noapte trec ca o umbră,
eu sunt vânzătoarea de vânt,
în seara furtunii cu stele:
" Iubite, mai știi cine sunt?"
Ascultă colindul din zare,
pe stradă iar trece-un tramvai,
întind o mână spre tine:
"Iubite, te-aștept la un ceai!"
..............................................................
În mine se-ascund zăpezi numărate
și ninge, iar stele vin să mă vadă,
în noaptea aceasta te rog să m-aștepți:
"Iubite, eu sunt un fulg de zăpadă!"
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu inima mea curată
Cu inima mea curată, zi de zi te caut, Doamne.
Prin viscole, ploi și zloată, Te caut și-n veri și-n toamne.
Lucruri multe am a-ți spune, ce-n inimă le-am sechestrat.
Nu le-am împărtășit la lume, în suflet le-am ferecat.
Când o fi și-o fi să fie, în fața Ta fruntea să plec,
am să rup acea frânghie și inima mi-o dezleg.
Tot ce-am greșit pe pământ, Ție îți mărturisesc.
Ascultând al Tău cuvânt, păcatele îmi ispășesc.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întroieniți
Ninge încetișor în tâmplele noastre,
Pe buclele mari se așează ani fulguiți,
Lucește în noi frigul din nopți albastre,
În nămeți de regrete stăm întroieniți.
Viscole suflă prin suflete degerate,
Priviri șuierânde scrutează troiene,
Ne spunem doar cuvinte înserate,
Veșnic întroieniți în trăiri tolstoiene.
Suntem ca niște copaci desfrunziți,
Cu crengile sterpe de vânt răvășite,
Viscoliți în destine și puțin putreziți,
Întroieniți în remușcări nesfârșite.
poezie de Paul Aelenei din Cristalele Iernii (2019)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
In Memoriam "Bacovia"
E ploaie, e viscol
și singură sunt
în nări simt și acum
miros de pământ
Bacovia iar
îmi șoptește-un cuvânt
să scriu în memoria-i
doar un cânt
îmi amintesc de el
când e vânt
îmi amintesc de el
și când plâng
zâmbesc amar,
cu lacrimi
vrând, nevrând
unde ești tu poet
cu suflet plăpând
cuvintele tale
încă mai plâng
și mai strigă versuri
[...] Citește tot
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când toamna aurie
Când toamna aurie
Își arată zâmbetul,
O dulce nostalgie
Îmi inundă sufletul.
Frunzele în dansul lor
Își cântă despărțirea,
Iar crenguțele de măr
Rămân cu amintirea.
Au ruginit frunzele-n vii,
Curând în horă vor zburda.
Peste ogoarele pustii,
Zile și nopți vor colinda.
Va juca cu ele vântul
Până iarna le-învelește.
Chiar când doarme-întreg pământul,
Vântul tot nu odihnește.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisori din camera de alături
Nu pot să scriu decât despre tine,
Cu mâna ta. Este un fel de-a te pastra
Înaintea ochilor, pe imensul cadru de zăpadă,
Ca un perete pe care schiază
Gândurile noastre de iarnă.
Din fuga trenului ai zărit
Prin nămeți un vânător.
A apărut întâi pușca întinsă - Tocmai ochea
Un fulg de zăpadă.
O bubuitură și toata iarna
S-a năruit din cer, îngropându-l în zăpadă.
Copacii parcă plecaseră și ei
Să hăituiască Bărăganul
("Bărăgan" - loc unde viscolește,
Așa se traduce, din cumană.
Nu, nu-s cuman, coman,
Dar așa mi-a tradus prietenul turc, Iusuf.)
Iată-ne, așadar pierduți în deșertul alb,
Pe care, de fapt, l-ai și provocat.
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
O fată tânără pe patul morții
Ca robul ce cântă amar în robie,
Cu lanțul de brațe, un aer duios,
Ca râul ce geme de rea vijelie,
Pe patu-mi de moarte eu cânt dureros.
Un crin se usucă și-n laturi s-abate
Când ziua e rece și cerul în nori,
Când soarele-l arde, când vântul îl bate,
Când grindina cade torente pe flori;
Așa făr' de veste pe zilele mele
O soartă amară amar a bătut,
Și astfel ca crinul de viscole rele,
Pe patu-mi de moarte deodat-am căzut.
Abia-n primăvară cu zilele mele
Plăpândă ca roua abia am ajuns,
Atuncea când cântă prin flori filomele,
O crudă durere adânc m-a pătruns.
[...] Citește tot
poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adio-ți spun...
Adio-ți spun, acum când lacrima mă doare
Și mă întorc în lumea din care am venit,
Pe aripi de iubire am vrut să urc spre soare,
Dar raze de dispreț m-au ars, m-au pârjolit!
Adio-ți spun, acum când ard în patimi
Și frigul peste suflet e-un viscol nesfârșit,
Iar ploaia în torent îmi varsă lacrimi
Și mor și te iubesc, deși m-ai amăgit!
Adio-ți spun și-ascund dorul în șoapte,
Pe alei de suflet pustii de atâta neiubit.
Mă duc spre lumea-n care se mai poate;
Să speri în vise care-aicea s-au sfârșit!
Adio-ți spun și plec, o clipă nu mai stau,
Prea mult mă doare aproape să te știu,
Te rog numai să uiți cât încă nu-i târziu,
Că am sa te iubesc oriunde o sa fiu!
poezie de Dorina Omota (4 septembrie 2014)
Adăugat de Dorina Omota
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre suflet și viscol, adresa este: