Citate despre superlative și învățători, pagina 2
Amiază rurală
E cald
Și lacul pare o hartă de noroi...
E harta unei țări după război,
În care - dezgustat de-atâta murdărie -
S-a sinucis și ultimul broscoi,
Un biet școlar cu nota 3 la geografie...
Pe malul lacului,
Un bou,
O vacă,
Un vițel
Și-un taur
Recită Testamentul nou
Și poezia veche, din clasele primare:
"Viitor de aur
Țara noastră are!..."
Iar pe șoseaua comunală,
Cârciumarul,
Învățătorul,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Strofe pentru faptele diverse (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Atunci când citim, o altă persoană gândește pentru noi: noi nu facem decât să-i repetăm procesul mental. Cand învață să scrie, ucenicul trece cu a sa pană peste ce a subliniat învățătorul: așadar, când citim, cea mai mare parte a lucrării gândirii este deja făcută pentru noi. Din această cauză, simțim o ușurare atunci când citim o carte, după ce am fost ocupați cu gândurile noastre. În citit, de fapt, mintea noastră este locul de joacă al gândurilor altcuiva. Așa se face că cineva care își petrece întreaga zi citind, și prin relaxare își devotează timpul liber într-un fel negânditor, își pierde repetat capacitatea de a gândi, la fel cum omul care mereu călărește uită să meargă pe jos.
Arthur Schopenhauer în Eseuri și aforisme
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel mai bun doctor din toate timpurile a fost Timpul. Cel mai bun învățător din toate timpurile a fost Timpul. Cel mai bun judecător din toate timpurile a fost Timpul. Cel mai generos față de om a fost, este și va fi Timpul. Omul beneficiază de Timp pe gratis. Timpul niciodată nu iartă și nimeni încă nu l-a amăgit. Doar Timpul într-o fracțiune de secundă îți poate lua totul, chiar și viața.
citat din Tudor Gorgos (7 iunie 2017)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la superlative și învățători, dar cu o relevanță mică.
Îmi amintesc și acum cu emoție clipa în care am văzut pentru prima oară o hartă a țării. Știu că la început nu înțelegeam cum tot pământul țării despre care mi se spunea că este mare poate să încapă desenat pe hârtia aceea care acoperea mai puțin decât un perete. Apoi, când ni s-a explicat că șesurile sunt verzi și dealurile galbene, că munții sunt bruni și apele albastre, că orașul nostru este un punct roșu și hotarele sunt liniile acelea punctate de jur împrejur, am descoperit geografia ca pe un joc minunat, cel mai frumos dintre toate. Și pentru ca jocul să fie și mai frumos, și mai captivant, învățătoarea ne-a spus să privim harta cu atenție și să observăm că țara noastră are forma unui buchet de flori. Un buchet de flori așezat într-o vază: Marea Neagră.
Ana Blandiana în Buchetul de flori
Adăugat de MG (Ματθαιο`
Comentează! | Votează! | Copiază!
Popa și învățătorul din satul Verești, ultimul însărcinat cu educația copiilor, celălalt îndrumând religia credincioșilor, propovăduiau asemenea povești supranaturale, cu atât mai vârtos cu cât le credeau din toată inima. Amândoi afirmau, "întemeiați pe dovezi" că vârcolacii bântuie prin țară, ca vampirii, numiți strigoi pentru că strigă, se adapă cu sânge omenesc, că stafiile rătăcesc printre ruine și devin răufăcătoare dacă uiți să le aduci seară de seară băutură și mâncare. Există ielele, babele cărora se cuvine să te păzești să le ieși în cale marțea și vinerea, cele mai rele zile de peste săptămână. Ia pătrundeți în adâncul pădurilor din comitat, păduri fermecate, în care se ascund balauri, dragoni uriași ale căror fălci se cască până-n nori, sau zmei cu aripi nemăsurate, care răpesc fecioare de viță împărătească, ba și pe cele de neam prost, dacă-s chipeșe. Iată destui monștri cumpliți, pare-se și care-i geniul cel bun pe care li-l opune închipuirea poporului? Nimeni altul decât șarpele casei, ce trăiește prietenos în fundul vetrei casei și căruia țăannul îi cumpără puterea binefăcătoare, hrănindu-l cu fruntea laptelui.
Jules Verne în Castelul din Carpați
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintiri dintr-o frunză de mesteacăn
diminețile în care
cerul era adânc
și toate în jur fremătau
brazii gărgărițele
iarba vrăbiile
câinele rex
avioanele zburau înspre mozambic
o țară îndepărtată cu palmieri
prietenii mă strigau din fața blocului
să ies la joacă
mâncam înghețată de vanilie
cea mai bună din lume
tovarășa învățătoare mă lăuda
în fiecare zi
țin minte cum am desenat
un buchet de lăcrămioare
perfect
seara mirosea a liliac și bujori
[...] Citește tot
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare către bunicul meu, învățătorul Marin Păunescu
"Tu să te ții de carte, măi băiete" (M.P.)
N-am apucat, iubite tată-mare,
Să-ți scriu, altundeva și altcândva
Deși, probabil, tot ce-am scris în viață,
Este răspunsul meu pe adresa ta.
Te rog să-mi ierți această tutuială,
Dar a mă mai preface este greu
Și-atunci când m-adresez cu "tu" înseamnă
Că te tratez ca și pe Dumnezeu.
Învățătorul meu cel mai de seamă
Ai fost și ești și cred c-ai să rămâi,
Tot ce-am aflat în viață de la tine
E și acum temeiul meu dintâi.
Și după viața ta de dascăl tragic,
Nici pensie nu ai avut în sat,
Pe patul morții te-a găsit scrisoarea
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Rugă pentru părinți (a două ediție, adăugită) (ianuarie 1998)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Primii ani de școală
Să ne-amintim de primii ani de școală...
Erau copii, dar anii au trecut,
Să ne-amintim de doamna învățătoare
Ce ne-a iubit, pe toți atât de mult
În clasa I priveam cu ochii-n lacrimi
Părrinții, cum spre casă au plecat
Dar mângâierea doamnei noastre, parcă,
Putere și curaj ne-a insuflat.
Ne aștepta pe bănci câte-o bomboană
Și-o jucărie de la cei mai mari
Și mai erau primele cărți de școală...
Priveam tăcuți, cu ochii vioi și mari.
Zile-au trecut, una și încă una
Precum o mamă ne-a apropiat
În juru-i. Nu știam ce e furtuna
Și să sperăm în viață ne-a-nvățat.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să mă-nsor? Să nu mă-nsor?
Moșke Fafer, cam în vârstă
Și c-o faimă oarecare,
Nici bigot, nici apicoirăș,
Și-a pus gând să se însoare.
Și fiind om cu angarale,
Nici puține și nici multe,
S-a gândit c-ar fi cu cale
Și c-un Rav să se consulte.
Și s-a dus la rabi Sloimke,
Tadicul din Sărărie,
Venerat de toți evreii
Din întreaga Românie.
- Rabi dragă, viu la tine
Ca la un învățător,
Ca să-mi spui, la vârsta asta
Mai se cade să mă-nsor?
[...] Citește tot
poezie satirică de Ion Pribeagu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un coș plin cu pâine proaspătă
Profetul Mohamed a zis:
"Nu există tovarăș mai bun
pe acest drum decât faptele tale. Ele îți vor fi
prietenii cei mai buni sau, dacă ești crud și egoist,
faptele tale vor fi șerpi veninoși
trăind în groapa ta."
Dar spune-mi,
poți desfășura o muncă de calitate fără a avea un învățător?
Poți măcar ști ce înseamnă așa ceva în lipsa
unui Maestru? Gândește-te că pentru a trăi, chiar modest,
e nevoie de o minimă instruire.
Mai întâi vine cunoașterea,
apoi, îndeplinirea muncii propriu-zise. Mult mai târziu,
poate după ce vei murit, va crește ceva
din ceea ce ai făcut.
Caută ajutor și îndrumare
în oricare ar fi meseria pe care o înveți. Caută un învățător
[...] Citește tot
poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prima mea învățătoare
-Știți voi, cine mi-a fost oare
Prima mea învățătoare?
Vă spun sincer, a fost ea-
Scumpa bunicuță a mea!
Ea m-a învățat prima dată
Să rostesc o poezie.
,, Vine rața de la baltă''
Și cu,, Moșul de la vie''.
Și tot când eram micuță
Îmi povestea despre Guguță.
Cum încăpeau sub cușma lui
Toți copiii satului.
De la ea am auzit
De cuvintele de aur.
Căci sunt de neprețuit
Pe pământ-ele-s tezaur!
[...] Citește tot
poezie de Natalia Mazilu Miron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În 8 iunie, la ivirea zorilor, alți doi membri ai expediției britanice din 1924, George Leigh Mallory și Andrew Irvine, au plecat din tabăra cea mai de sus spre vârf. Mallory, al cărui nume este strâns legat de Everest, a fost omul din spatele primelor trei expediții. În timpul unei conferințe în Statele Unite, a fost întrebat de un ziarist agasant de ce vrea să urce pe Everest. "Pentru că e acolo", a fost răspunsul mușcător și faimos pe care i l-a dat. În 1924, Mallory avea treizeci și opt de ani, lucra ca învățător, era căsătorit și avea trei copii mici. Era produsul păturii de sus a societății britanice, dar totodată și un estet și un idealist cu pronunțate sensibilități romantice. Datorită grației lui atletice, farmecului și frumuseții sale extraordinare, acesta s-a numărat printre favoriții lui Lytton Strachery și ai grupului Bloomsbury (Din grupul Bloomsbury, înființat în prima jumătate a secolului XX, făceau parte scriitori, intelectuali, filozofi și artiști englezi, printre care Lytton Strachery, Virginia Woolf, John Maynard Keynes și E. M. Forster. - N. tr.). Când stătea în corturi, sus pe Everest, Mallory și tovarășii lui citeau cu voce tare din Hamlet și Regele Lear.
Jon Krakauer în În aerul rarefiat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul XXIV
Nici pasul vorba și nici vorba pasul
nu ni-l slăbea; vorbind, mergeam grăbiți
așa ca-mpins de vânturi bune vasul.
Iar morții-n jur, din nou părând muriți,
văzându-mă că-s viu, trăgeau mirare
de mine-acum prin ochii lor scobiți.
Iar eu, urmând pornita cuvântare:
"Din cauza celuilalt e mersul lui
mai lin de cum i-ar fi de-altfel, îmi pare.
Dar unde-o fi Picarda știi să-mi spui?
și-n câtă gloată-n juru-ne s-adună
vrun vrednic de văzut nici unul nu-i?"
"O, sora mea, frumoasă ea și bună,
nu știu ce-a fost mai mult; se veselește
în nalt Olimp purtând a ei cunună!"
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să înveți să scrii
Ce-i atâta taverturtă?!
Nu sunt mari filozofii
Să înveți cu luare-aminte,
Tu, copile ca să scrii.
E-o poveste... E o lume
Fermecată. Doar să vrei
Poarta să-i deschizi... Să intri
Și să iei din vraja ei.
Și dacă ma gândesc mai bine
Știu: alfabetu-i principal
Căci este-o pepinieră
Pentru cel mai bun școlar.
Aici nu-s fructe, nici legume,
Însă cu ele ne hrănim,
Literatura-n profunzime
Vom învăța să o iubim.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cele șapte bătălii de pe Golgota
Să cânte strunele-ncordate!
Fanfarele să sune greu!
Din piepturile-nflăcărate
a fiilor lui Dumnezeu.
Să crească imnuri ne-ntrerupte,
o slavă fără de hotar
a celor șapte grele lupte
ce-au frânt Infernul pe Clavar!
I. Lanțurile
Era o zi scăldată-n soare.
Pe deal, prin pietre și butuci,
între ostași cu coif și zale,
treceau trei oameni sub trei cruci.
Trei osândiți, spre trei morminte.
Dar fiecare c-un destin.
Și sângele curgea fierbinte,
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O cursă nedreaptă
Diferențele dintre noi par a fi atât de evidente, doar pentru că ne limităm la a percepe doar câteva elemente: potență financiară, popularitate, aspect fizic. Atât timp cât vom folosi aceste elemente drept repere în cursa pentru viața ideală', vor exista învingători și învinși. O cursă nedreaptă, în care marea majoritate a concurenților pleacă deja cu minim un handicap.
Furați de ritmul mereu alert al acestei curse nebune după succes', pierdem din vedere un lucru esențial: faptul că viața se întâmplă acum.
Poate ai auzit deja despre Conștiință', Sine' și multe alte nume ce au fost date acestei părți fundamentale din noi. Dar ce legătură are asta cu momentul prezent, și de ce este promovat ca fiind cel mai important lucru de către cei ce au servit de-a lungul vremii drept învățători?
Motivul este surprinzător de simplu, putând să-l intuiești de unul singur dacă pui pauză alergăturii pentru câteva secunde. O poți face chiar acum, parcurgând aceste rânduri - ascultă foșnetul din jur, mulțimea de sunete ce se îmbină surprinzător de armonios, având în vedere cât sunt de diferite; privește cât de multe culori împodobesc ceea ce tu numești realitate', unele reci, altele calde, unele pronunțate, altele fade, pierzându-se unele-n altele, pentru a da naștere unui tablou neprețuit, al cărui autor nu poate fi numit; simte cum aerul îți mângâie nările cu o atingere ca de cașmir, insuflând viață plămânilor și astfel animându-ți corpul.
Acum revino aici, la tine.
Poți spune oare tu, cu siguranță, că cel ce parcurge aceste rânduri, s-a născut, și va muri?
Poți spune oare tu, cu siguranță, că cel ce își reflectă chipul în râul cu apă clară al acestor cuvinte, e condamnat la judecată?
Și în final, privește-l pe acesta direct în față.
Oare pe chipul său, nu se-mpletesc aceleași culori ca cele pe care le-ai privit și mai devreme?
Oare în corpul său, nu se joacă aceleași sunete pe care le-ai ascultat și mai devreme?
Oare acei curenți ușori de aer pe care i-ai simțit, pun vreo condiție? Nu se dăruiesc ei oare, oricui are nevoie, indiferent de nume, limbă sau trecut? Și dacă ei fac asta, tu de ce nu le-ai urma exemplul?
Vezi tu, prieten drag, alergătura aceea nebună, ce acum pare a fi departe, de parc-ar fi pe Lună, e doar imaginație - propria noastră creație. Ea nu există aici, unde nu ne putem întrece, pentru că pașii noștri merg la unison; unde nu putem țipa mai tare unii decât alții, pentru că împărtășim cu toții același glas; și unde, nu mai există învingători și învinși, ci doar obiective îndeplinite, sau încă nu.
[...] Citește tot
poezie de Alexandru Pop
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel mai bun învățător al tău este ultima ta greșeală.
citat din Antonio Curnetta
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre superlative și învățători, adresa este: