telefonul mobil şi viaţă

Fără grabă

(s-a ridicat de jos
în lateral
ameţit
în dosul privirii avea încă urme de
sânge)

l-au dus la spital
o asistentă grasă cu un celular care era pe silenţios
dar lumina şi vibra enervant în buzunarul halatului mai
alb decât dosul cojilor de ouă sparte de paşte
adevărat a înviat îi răsună în urechile încă vii
copiii îl aşteptau probabil acasă
cel mic la tabletă
cel mare probabil la un televizor oarecare
dintr-o cameră oricare
sora grasă cu un celular enervant de luminos pentru
buzunarul ce-l înghiţise
îi puse o mască de oxigen pe faţă
respira munţi şi păsări
încercă să zâmbească dar se pierdu în regrete

[...] Citeşte tot

poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: În plus, nu i-am dat doar maşina, ci şi celularul meu, acesta definitiv.
Diana: Telefonul? Care telefon?!
Traian: Al meu, doar ţi-am spus. Nu ţi l-a arătat?
Diana: Nu. Nu-i bine ceea ce faci; maşina şi telefonul sunt lucruri de valoare, nu se împrumută.
Traian: Te rog, Diana! Maşina şi telefonul?! Eu mi-aş da şi viaţa pentru Luci, i-aş pune totul la dispoziţie, iar tu faci gălăgie pentru nişte obiecte, chipurile, de valoare?
Diana: Dar nu înţelegi că nu-ţi poţi permite să fii atât de atent cu el?
Traian: Nu, nu înţeleg! Luci nu ştie că eu sunt tatăl lui; de fapt, nimeni nu ştie asta, cu excepţia a câtorva persoane; le putem număra pe degete... Te rog, nu-mi răpi şi plăcerea de a-i oferi câteva lucruri, de a-i pune la dispoziţie tot ceea ce-i este necesar; atât îţi cer! În schimbul a ce? A nimic! Nu vreau decât să ştiu că lui îi este bine; crezi că-i prea mult?! Am acceptat tăcerea, am acceptat să tăinuiesc ceva ce... Şi crede-mă, mi-e foarte greu! Nu-mi cere şi să-l ignor! Nu sunt dispus să mai accept. Ce vre, i de fapt? Vrei să vorbesc în public despre toate astea? Acum? În acest moment?
Diana: Nici gând!
Traian: Atunci, nu insista! Deja am făcut prea multe compromisuri, doar pentru tine. Ce-am obţinut în schimb? Nimic. Măcar o fărâmă din atenţia ta? Nici gând! Am prea multe pretenţii, nu-i aşa?
Diana: Nu...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noua generaţie

Noi suntem gereraţia cu telefonul în mână,
Noi suntem dezamăgirea, regretul,
Generaţia rebelă,
Născută şi scufundată
În bucuria posibilităţilor nesfârşite.
Suntem generaţia copy-paste,
Generaţia "Mami, tati, vreau aia!"
Generaţia "Bătrânii comunişti ne limitează!"
Generaţia care nu face nimic pentru propriul ei viitor,
Generaţia pentru care o alta generaţie a luptat, s-a rupt în fâşii.
Generaţia care nu învaţă, nu ascultă, nu respectă.
Adevărul este acesta:
Suntem generaţia "Mami, tati, când veniţi acasă?"
Din Italia, Spania, Germania,
Generaţia "Mami, tati, vreau să fim o familie!"
Generaţia sinucigaşilor, a depresivilor
CARE NU ÎŞI PERMIT O VIAŢĂ NORMALĂ.
Generaţia agresată în familie,
Generaţia îndură bullying în şcoală
Generaţia "Buni, am luat 9,60 în teză!"

[...] Citeşte tot

poezie de Roxana Yukki
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care îşi doreşte cu adevărat un lucru găseşte o cale, cel care nu, găseşte o scuză. E important să înţelegi că lipsa de concret şi specific te va face să ajungi la 80 de ani orbecăind ca la 16. Să ştii ce vrei este prima condiţie pentru a obţine. Nu te poţi plânge că nu eşti împlinit dacă nu ştii ce te împlineşte şi nu faci eforturi concrete pentru a atinge ceea ce te împlineşte. Este o muncă de căutare, o muncă interioară, însă e important, dacă nu poţi să fii concret, decis şi specific să închizi telefonul mobil, să scoţi internetul din funcţiune, să te duci în vârf de munte singur şi să te gândeşti până iese fum din creier ce vrei cu adevărat. Orice ezitare, orice exprimare vagă, orice ambiguitate se va transforma în muncă de 10 ori mai multă şi mai grea, suferinţă fără sens, lipsa de înţelegere a ta, a vieţii şi a motivelor pentru care an după an în continuare rătăceşti. Cu definirea a ceea ce vrei începe totul. Desenează, cântă, dansează, scrie, mimează, fă orice e nevoie ca să exprimi în mod autentic ceea ce se află în tine.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pregătind prânzul la disputa universaliilor asistată de copilul-poem-la-o-vată-pe-băţ-înainte-de- îmblânzirea-lui-bουκεφάλα

şirul de demoni care descind pe strada republicii poate fi învins
după următoare reţetă a doctorului faust
se scoate
TOATĂ
mizeria
LUMII
de la subsolul blocului 350
nimeni nu este acasă
la poale de ceahlău
sadoveanu paşte oile în porneală
& nu cere
niciun sfanţ
niciun pişcot de la zaharia sângeorzan
plecat-au toţi să facă
de unele de altele brânză & urdă
sadoveanu dacă e să-l pomenim postmodern
scrie
nimeni nu mai citeşte
în direct
biblia

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!