teroare şi viaţă

Majoritatea oamenilor sunt preocupaţi în mod obsesiv de necazurile lor personale, într-o societate terorizată de o violenţă explozivă, alimentată de mass-media şi sprijinită de o legislaţie incorectă. Ei nu au timp şi interes pentru viaţa politică şi, ceea ce este cel mai tragic, au fost şi sunt permanent condiţionaţi de francmasoni să creadă tot ce scrie în ziare.

citat din A. Ralph Epperson
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se naşte o nouă religie care va integra toate religiile anterioare care au disecat omenirea în musulmani, creştini, evrei. Religiile existente sunt folosite ca instrumente de teroare, ne-au spălat creierul, inoculându-ne că suntem diferiţi. Greşit, suntem toţi la fel, trăim aceleaşi experienţe! Faptul că avem diferite culori şi că ne închinăm la diverşi dumnezei nu ne face diferiţi!

citat din Carmen Harra
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

În juru-mi e-atâta lumină şi bine
E poate-oglindire a vremii ce vine
Dar oricât aş vrea viitoru-a pătrunde
Mai simt că privirii ceva i se-ascunde
Ia-mă cu Tine, Isuse, oriunde
Aşa cum în viaţă mi-ai pus bucurie
Şi vorbă şi faptă trimise sunt Ţie
Dar oricât mă văd urcând, tot urcând
Mă tulbură gândul vreodată căzînd
Rămâi lângă mine, Isuse, oricând

Nu victima vieţii cu-a ei desfătare
Nici victima morţii oricâtă teroare
Ci nume în palmele Tale săpat
Cu-atâta durere de cer câştigat
Cu Tine prin Har şi prin Cruce legat

Să-mi fie piciorul spre bine mergând
Şi viaţă misterul ce-n mine se-ascunde
Rămâi lângă mine, Isuse, oricând

[...] Citeşte tot

poezie de Benone Burtescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirat, îmi ascult propriile fraze: "Nimic să nu rămână nespus," îmi ziceam când i-am întâlnit prima dată pe torţionari faţă în faţă. "De ce să ţii buzele pecetluite ca un idiot? N-ai secrete. Lasă-i să ştie că lucrează cu carne şi sânge! Strigă-ţi teroarea, urlă când te doare! Ei trăiesc din tăcerile încăpăţânate: asta confirmă că fiecare suflet e un lacăt care trebuie spart cu răbdare. Deschide-te! Deschide-ţi inima!"

J.M. Coetzee în Aşteptându-i pe barbari
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, ocroteşte-i pe Români!

Noi în cel dintâi război
am ajuns prin moarte noi,
Doamne, ocroteşte-i pe Români,
am dat sânge şi sudoare
pentru România mare,
Doamne, ocroteşte-i pe Români!
Am dat viaţă şi soldaţi,
pentru-o patrie de fraţi,
am dat fapta, am dat zisa
de la Nistru pân-la Tisa.
Dar pe urmă-n patruzeci,
anul marii făr-delegi,
două fiare ne-au muşcat
Ultimatum şi Diktat.
Biata lume nu ştia
că-ntr-o zi la Moscova
au semnat un pact neghiob
Molotov şi Ribbentrop.
Iar fascismul mondial
ne-a luat parte din Ardeal,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zălog

Zugravii apocalipsei
Fiare vătămătoare
Impresari decadenţi
Trăiesc mascaţi printre rânduri
La paritate cu Antihrist
Împăratul groazei şi terorii
Aruncă praf în aştrii
Să întunece galaxia
Scot cele multe capete
Cu coarne din neant
Peste pământenii debusolaţi
Aşa din culori sumbre
Pictează conspirativ viitorul
Scriu subversiv alte versete
În variante diabolice
Răstălmăcind prorocia
Sfântului Ioan Teologul
Cât să întunece universul
Conştiinţei umane.

poezie de David Boia (7 iunie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce devii?

Imediat după născare
Omul ţipă-n disperare
E firav, neajutorat
Creşte de e protejat

Mai apoi joaca îi place
Toată ziua asta face
De-are linişte acasă
De nimica lui nu-i pasă

Şi-o să ajungă apoi major
Este el răspunzător?
Ce devine, omul oare?
Depinde de fiecare!

Unii vor şti doar de bani
Şi-asta-i face inumani
Chiar de au, nu-i îndeajuns
Când lăcomia i-a pătruns

[...] Citeşte tot

poezie de Ionel Popa (17 noiembrie 2015)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţe mirabile

sufletul meu romantic incurabil
îmbrăţişeaza lumea şi o cântă
freamătul iubirii în mod admirabil
viaţa în Paradis cu minuni mă încântă.

m rog la Dumnezeu să scoată din teroare
planeta noastră cu naturi divine
pacea în lume aş vrea să ia amploare
dragostea de oameni să circule în vine.

nu vreau să se mai nască furtuni şi tornade
clima să fie blândă în patru anotimpuri
doine şi romanţe pentru frumoase serenade
să se-nalţe la ceruri să bucure chipuri.

curcubeie pe boltă să formeze arcade
lumini armonioase să dăinuie în timpuri.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Disperările lui Dumnezeu

sunt blesteme în lume ca nişte limbi de foc
care pârjolesc vise, speranţe, iubiri
senzaţie halucinantă în tenebrosul joc
al morţii fără milă pusă pe cotropiri.

sunt tragedii şi drame aproape de noi
teroarea încolţeşte ca scaieţii în câmp
moartea pune bombe duce propriul război
zdrenţe de fericire -s suspendate în timp.

când demonii respiră se pornesc tornade
ridică în neant tot ce-ntâlnesc în cale
mi-e teamă tot mai des că raiul decade
prea plin de orgii de tenebre letale.

prozeliţii morţii fac cu viaţa rocade
aruncâdu-i splendoarea în sfere infernale.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puneţi flori pe tancuri...

Bat aripi de oţel în croncănit de pradă
Ghidate de irozii cu sânge de reptilă,
Cu tropot de bocanci şi tancuri pe zăpadă
Se-ntină pacea lumii în scrâşnet de şenilă...

Şi lupii hrăpăreţi pândesc să-ntindă gheara
Să pună stăpânire dincolo de hotare,
Prin gurile de tun şi-arată colţii fiara,
Cu flăcări de balaur împrăştie teroare.

Noi nu mai vrem război căci l-au trăit părinţii
Şi-au sângerat prin şanţuri sub gloanţe şi obuze,
Alţii-au căzut pe front muşcând pământ cu dinţii
Şi-aveau copii acasă... Mureau cu ei pe buze...

Şi-atât de greu a fost bocancul sub imperii!...
De-aceea pacea-i sfântă şi sfântă-i libertatea,
În creanga de măslin e timpul învierii
Şi doar Hristos mai poate să apere cetatea...

[...] Citeşte tot

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O minune

Fetiţa cea oarbă, pe trepte umbrite,
Spunând rugăciunea-n cuvinte şoptite.
Firavă-i dorinţa... Si-ar vrea ca să zboare,
Să vadă şi dânsa o rază de soare...

Veghind crucifixul, Iisus în tăcere,
Ar vrea să-i aducă măcar mângâiere.
O lacrimă curge sub pleoapa durerii...
Eternu-ar pleca, chiar din taina-nvierii...

Atunci El se smulge din cuie... Coboară,
Dând glas rugăminţii, în ora de seară.
Pe ochi o sărută şi-n treacăt îi spune:
- Micuţo, chiar astăzi trăieşti o minune!

Se-ntoarce apoi dar şi umbra-i dispare,
Când urcă domol, în a crucii teroare.
Copila zăreşte atunci prima dată,
Culorile lumii, sub crucea uitată...

poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O Dunăre albastră

O Dunăre albastră,
Tu... eşti mereu splendoare,
Eşti dulce alinare,
Din viaţa-mi ce-a trecut.

Eşti sâmbure de viaţă,
Eşti crudă desfătare,
Dar mi-ai răpit in taină
Tot ce-am iubit mai mult.

Mă întorc... mereu la tine,
Pe malurile- ţi stinse
Şi mă întreb de ce...
Nu te-ai oprit?

Mereu... tu curgi la vale,
Şi-mi duci zilele triste,
Te rog dă-mi alinare...
Că m-am îndrăgostit.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă condamn

Mă condamn pentru orice eroare
De care aud la tot pasul
Lumea îmi pune în cârcă impasul
Că viaţa mea devine o teroare
Şi-şi pierde legitatea lui, compasul

Nu mai sunt acelaşi care sunt
Nu mai sunt acelaşi care-am fost
Rostul meu e să fiu luat la rost
Pentru toate relele de pe pământ,
Asediat şi fără adăpost.

Sunt la fel ca voi un muritor
Abonat la trudă pentru-o pâine
De care am nevoie azi şi mâine,
De care nu mă pot lipsi în viitor
Ceea ce în fond cere şi-un câine

Nu mă întrebaţi că n-am răspuns
Cât vor putea nervii să-mi reziste

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasajul terorii, legat la ochi

Deodat' orice lumină se stinge.
Nodul din gât, gândurile cu putere mi le strânge.
Alerg... fug de greaua obscuritate ce mă copleşeşte,
dubiul se strecoară hoţeşte, învelit în astuţie...
Nici o stradă-n faţa mea, nici o soluţie.
Îmi curăţ ochii dar nu văd nimic...
Nu e momentul de-a vedea
dar inima şi trupul poftesc alchimic
firave raze se lumină sau o stea.
Sunt pelegrinul pierdut de zile într-un arid deşert,
ce ar muri doar pentru a simţi alert,
dulcea mângâiere a unei picături pe buzele-nsetate
ce la viaţă l-ar readuce fără doar şi poate.
E gestul ce-l face pe om clarvăzător sau orb,
înger cu aripi albe sau conducător acerb.
Acum însă e inutil... e doar întuneric,
în beznă sunt încătuşat ermetic.
Voiam să văd dar m-am legat la ochi,
nimeni acum nu-mi face de deochi.
Subit din fugă m-am oprit,

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melcul

Sunt supărat pe mine rău,
Chiar de n-a fost premeditat;
Am simţit scrâşnetul călcat
Prin iarba-naltă-n herăstrău.

Am zvâcnet surd în piept, durere
Şi să privesc sub talpă am frică,
Căci ştiu că lumea e mai mică
Din lipsa mea de prevedere.

Stau în genunchi, mai mult m-aplec
Şi-n mână prind un boţ de fiinţă
Chircită, necerând căinţă...
Fusese-o casă, un suflet melc...

Şi-acum am gând terorizat
De zile-ntregi, că-s un nedrept,
Doar un pretins că-s înţelept...
Călcând pe vieţi, fără vreun "dat".

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai crezut

Ai crezut că stai rezemată
De spatele pierderilor,
Constrînsă de promisiuni deşarte
Ai stabilit relaţii veninoase
Care se sprijină de tine
Realizînd defăimare şi stres.
Ai persecutat un părinte
Care s-a purtat iubindu-te.
Ca o leoică a stat în cuşcă
Ca să te apere, crezînd că eşti o fiică.
Acum cînd eşti înconjurată
Doar de cobre şi jivine
Realizezi ce prost ai cumpărat,
Ce lacrimi venin s-au strecurat în tine
Punîndu-le peste ceea ce te-a salvat.
Ai strecurat minciună şi durere
Vestind numai prostii.
Acum este timpul protestelor,
Al palmei pline de trecut.
Cum ai putut să crezi în veninoşi?

[...] Citeşte tot

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iluzia căldurii

Dacă nu m-aş mai trezi

n-aş mai putea face diferenţa

dintre ce-i real şi ce-i vis,

îmi zic, pierdută-n peisajele rurale,

într-un bus supraaglomerat,

cu drumul denivelat

dedesubt transmiţând vibraţii în fiecare fibră,

dacă nu m-aş trezi

într-o zi, printre pernele pufoase

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăsaţi-ne să plângem

Jos mâinile murdare, după durerea vie
Şi n-aşteptaţi din moarte, un mare capital,
Nu faceţi populism din altă grozăvie,
Şi nu ne mai prostiţi, căci gestul e fatal.
Lăsaţi-ne să plângem, atât ne-a mai rămas,
Să ne strigăm amarul pentru copiii-îngeri,
Voi cei de sus, ne credeţi o ţară de pripas
Şi ne supuneţi, iată, la chinuri şi constrângeri.
Gândiţi-vă la pruncii, suflări nevinovate,
Cum oameni fără suflet îi dau pentru comori,
Sunt rupţi de rădăcină şi aruncaţi departe,
Dar va veni scadenţa şi pentru răpitori.
Nimic nu-i ocroteşte de valul de teroare
Sunt biete păsărele prinse în laţul morţii,
De-acolo, niciodată nu vor putea să zboare,
Lăsând părinţii-n urmă, năpăstuiţi ai sorţii.
Vrem fapte şi nu vorbe rostite cu emfază
Ori maziliri de-o clipă, ce nu-s de ajutor,
Ne va împinge ura, de mai rostiţi o frază
Ca tot ce-am strâns în ani să fie percutor.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce, dacă nu dragostea

Ce, dacă nu dragostea,

când ajungi acasă înfrânt

după încă o zi printre animăluţele urbane,

ce altceva

atunci când totul e pierdut,

ai vreun mort

pe care nu ştii cum să îl plângi,

un om mare, puternic,

pe care îl iei în braţe şi ţi se preface în lacrimi,

ţi se scurge printre degete.

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Află ce iubeşti şi lasă iubirea aia să te ucidă

Noi toţi vom muri, absolut toţi. Ce circ!
Numai asta ar trebui să fie de-ajuns
pentru a fi iubire între noi, dar nu-i.
Suntem terorizaţi şi turtiţi de trivialităţi.
Ne mâncăm în noi înşine pentru nimicuri.

Da, toţi vom muri. Tu şi eu. Tu şi eu şi toţi ceilalţi.
Într-o zi va sosi, implacabil,
acel fatidic moment care ne va alunga de pe pământ.

CÂND vom muri nu e nici măcar cea mai importantă întrebare,
mai ales că odată mort nu vei mai fi pe aici încât să conteze
sau să te îngrijorezi de ceea ce-ai făcut sau n-ai făcut.

Nu, interesantă e întrebarea CUM vei muri.
De cancer? Infarct? Bubă neagră? Înecat cu un covrig?

Eu? Trag nădejde că nu mi se va deschide paraşuta.
Sau poate o prăbuşire cu avionul.
OK, nici chiar aşa, dar uneori când sunt în avion

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!