Citate despre testament și viață, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la testament și viață, dar cu o relevanță mică.
Vreau somnul liniștit
Am muncit din greu, o viață-ntreagă,
Ca să adun un ban și să vă cresc.
Să am de-un leac căci viața mi-e beteagă
Și cine știe? Un doctor să-mi plătesc.
Am muncit din greu, cu veșnica speranță
Să las în urma mea ce eu nu am avut,
Viață infantilă și nici adolescență,
Nici cui să îi spun tată! Căci nu l-am cunoscut.
Am muncit din greu să cresc două vlăstare,
Cu palmele-mi tocite și capul mai plecat,
Să nu-mi spună copii vorbe de indignare:
- Ce ai lăsat în urmă? Când eu voi fi plecat.
Am muncit din greu s-ajung un
oarecine,
N-am fost un pierde vară pe unde am lucrat,
Crezând că și nepoții se vor mândrii cu mine,
Cu multul sau puținul, în ani, ce-am adunat.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (2005)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
România, pământ sfânt
Dinozaurii din lume
Aduc peste noi năpasta.
Aurul vor să ni-l fure,
Și copiii, și nevasta.
Se vor stăpâni peste țara
Unde mama ne-a născut.
Vor să ia grâul, secara,
Chiar și apa de băut.
Acuma vor și pământul
Cuprins în arcul carpatin.
Pe român îl bate vântul,
În țara lui este străin.
Chiar dacă îl dați vânzării
Prin legea din parlament,
Nu vom da pământul țării
Că-i primit cu testament.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (15 ianuarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Testamentul Călătorului prin stele
Am privit viața prin fereastra sufletului
Către inima imensă a românescului dor,
Însoțit de iubire, Pe lângă plopii fără soț,
M-am înscris în vecia Luceafărului călător.
L-am dus pe malul mării, l-am urmărit în larg,
I-am înnoit privirea într-o Floare albastră,
A rămas să fie, în vecie, cinstită dumnezeire,
Călătorind prin stele cu iubirea noastră.
În clipa împlinirii-am simbolizat, în Parcul Copou,
Un tei cu miere sfântă de limbă strămoșească,
Unde și Ceahlăul, la-ndemnul de Poet,
Ar vrea testamentar din cer să ne privească!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bine și rău
Între nădejde tristă și-ndoială,
Te-am căutat prin bolta siderală.
Te-am căutat pe unde și neunde
Îți bănuiam făptura că se-ascunde.
Te căutam în tainica ta lipsă
Prin Testamente și Apocalipsă.
Să fi rămas un loc nemaiumblat
Pe unde nu te-am căutat?
Când socoteam că te-am găsit,
Se și-nălța în dreptul tău un zid.
Simțindu-te zvâcnind în rădăcini
Te mai simțeam în spice și-n tulpini.
Te-am și cântat pe corzi, și noi și sparte,
Și peste vieți și peste moarte.
Tu rămâneai mereu departe.
Auzul tău nu vrea s-audă
Cântec de nai, de cobză și-alăută?
Într-o-nserare, în sfârșit,
Mi se păruse că te-aș fi zărit
În mantia de aur a unui asfințit,
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fapt divers
La zoritul zorilor
nu știm ce contează mai puțin
stelele, treptele, sunetele, verdele
sau numai într-o anumită zi, contează numai
sângele, problemele, faptele, verbele
și asta...(cam) o jumătate de viață!
Apoi... spre Apus ești un pic surprins
de veritabilul adevăr șoptit în față,
despre jumătatea rămasă, nu-i timp să te vaiți
se-ntâmplă-n același Tărziu de ieri
când afli!
că sentimentele sunt condimentele
acestei vieți...
nu luptele, nu zdrențele, nu trădările,
nici testamentele, nici tratatele, nici castelele
(și te trec toate apele...)
poezie de Daniela Pârvu Dorin din Volum nou, Amprente (21 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privesc...
Privesc spre zarea îndepărtată,
Și aud cum liniștea se așterne.
Mă uit la omul care a fost odată,
Și văd prin versuri cum discerne.
Privesc des spre zorii dimineții,
Și aștept cu multă nerăbdare...
Poeziile sale sunt râurile vieții,
De unde mă adăp cu încântare.
Privesc spre locul care o să vină,
Și observ că, el este deja prezent.
În jurul său este numai lumină,
Luceafărul strălucește-n testament.
Privesc spre marea învolburată,
Prin care Eminescu ni se arată...
Constat că spiritul lui încă trăiește.
Azi, la 170 de ani, el ne zâmbește!
poezie de Ovidiu Kerekes (15 ianuarie 2020)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem de octombrie
douăsprezece lumânări din ceară neagră stinse pe pieptul meu,
șerpii gorgonelor sărutându-mi pleoapele obosite,
zeița nereidă Thetis murmurând incantații la mormântul lui Achille,
centaurul Hiron culegându-mi strugurii necopți,
numele iubitei...
pașii călăuzei rătăciți pe cărări blestemate,
chemarea catedralelor gothice înconjurate de sârma ghimpată,
brațele muezinilor răsturnând echilibrul firesc al tăcerilor lumii,
poeziile negre răsucind spada în trupul cuvântului pur,
numele iubitei...
vâslele argonauților înfipte în nisipul de aur al insulei lui Eete,
testamentul faraonului copil ucis de o toamnă lacomă de sângele tinereții,
măștile de carnaval ale sfinților părinți lăsate în confesionalul unui papă nebun,
haina de mireasă a Lucreziei de Borgia îmbrăcată de îngerul căzut al durerii,
numele iubitei...
jurământul fals din pridvorul vieții,
drumul către da,
[...] Citește tot
poezie de Eduard Dorneanu (3 octombrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Evelyn: Courtney și fratele tău mă ajută la pregătirile pentru nuntă.
Charlie: Este a cincea ta nuntă, mamă. Ce ajutor îți mai trebuie, în afară să îți reamintim numele mirelui?
Evelyn: Știi, l-aș scoate din testament dacă aș crede că există vreo șansă să trăiască mai mult decât mine.
replici din filmul serial Doi bărbați și jumătate
Adăugat de Ioana Niță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ancestrală
Cândva culegeam flori și frunze
așa se năstea în fiecare an ierbarul.
Acum rup sentimente,
le lipesc cu litere anapoda,
petice de hârtie mirosind a vechi,
scriu testamentul cu litere de tipar.
Vreau să am la nunta mea
de ieșire din viață,
fanfară și alămuri
să se scurgă seva copacilor din cale.
Am închis porțile percepției
cu rășină de brad,
să nu putrezească privirea
într-un ochi de baltă
lăsat în cale de ultima ploaie
de lacrimi.
Bocitoare mă trezesc la viață
mai am de trecut Stix-ul
dar încă nu am găsit în pământ,
moneda găurită
[...] Citește tot
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (mai 2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima dorință
S-au întalnit la Poșta Mare
La poștă-n Allenby firește
Și cum erau și buni prieteni,
Avram lui Smil îi povestește:
Remizier la Bursă, Bibkes,
Deștept și făr-asemănare,
Se pricepea să descifreze
Oricare ncurcături bancare.
Intai, credeam că e o glumă.
Pe urmă ne-am mai dumirit,
Dar nimeni nu putea să creadă
Că domnul Bibkes a murit.
Voinic și sănătos ca tunul,
Și cu pomete în obraz,
Un om de lume, plin de viață,
Și totdeauna plin de haz.
[...] Citește tot
poezie satirică de Ion Pribeagu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Testament în lucru
Din cutia mea poștală
Pică foi, facturi grămadă,
Niciodată n-a fost goală,
În ultima perioadă.
Și ca semn că-i toamnă iar,
Așteptând prima ninsoare
Peste ultimul frunzar,
Vântul suflă-n buzunare.
Galben și picat la față,
Răsucind un pix în mână,
Stau, încă de dimineață;
E sfârșit de săptămână
Și-nceput de vreme rea,
Căci am primit într-un plic,
Scadența la viața mea;
Stropii bat în geam: pic, pic!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am fost o dată-n viață pozitiv
Am fost o dată-n viață pozitiv,
Dar fost-am izolat și pedepsit.
Palinca-n beci mi s-a mucegăit,
Aș bea, dar are gust de fixativ.
Amantele, în grup, m-au părăsit
Și arborează steagul rogvaiv.
Am fost o dată-n viață pozitiv,
Dar fost-am izolat și pedepsit.
Doar soacra m-a-ntrebat, zâmbind parșiv,
Văzând probabil că am mai slăbit,
De taxele la popă le-am plătit,
De testament, de carduri... pe motiv
C-am fost odată-n viață pozitiv!
hipersonet de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alunecăm pe mochete obscene
vom muri
și nu vom ști
de toate câte s-au mai întâmplat
și-au tulburat
apele deja prea tulburate
a trăi
o mare nedreptate
o povară cruntă
ori o boală
da!
pledez cu ochii-nchiși
pentru pedeapsa capitală
de a trăi mai mult decât suporți
sunt morți
cei de care vag ne amintim
când se mai întâmplă să citim
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ger
Mor iar boschetarii de frig
Sub zodii inabil înjghebate
Din renunțări vinovate...
De Brahms marș funest? Or de Grieg?
Câinii flămânzi sar să muște
Aerul grav-stalactică
Haita e prea asmuțită
Crivăț gata să-i puște
Se covrigesc morți-n sicriu
Se sting lumânări de ftizie
Lângă o vatră și-o viață pustie
Testamente gracile se scriu
Degete-s lipite de clanță,
Pe țigle coșuri aiurează
Madona din icoană lăcrimează
Când i-oferim flori de gheață...
poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Josiah Tompkins
Am fost cunoscut de toată lumea și foarte mult iubit,
Bogat, conform standardelor recunoscute
În Spoon River, unde am trăit și muncit.
Aici eram acasă,
În pofida faptului că toți copii mei au plecat departe
Căci acesta este rostul vieții toți, mai puțin unul.
Băiatul cel mic a rămas acasă
Pentru a fi sprijinul meu la bătrânețe,
Și cosolarea mamei sale.
Apoi, eu am început sa devin tot neputincios, iar el tot mai puternic;
Și nu mai era de acord cu mine in privința afacerilor,
Și soția lui spunea că sunt o piedică pentru el;
Și și-a convins mama să fie de partea lui,
Și tot așa până când mi-au dat lovitura finală, încercând să mă mute
În casa unde copilărise ea, în Missouri.
Astfel o bună parte din averea mea s-a pierdut
Oricum, îmi făcusem testamentul chiar înainte să se fi întâmplat asta,
Așa ca n-a putut profita prea mult.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mulți ani!
De ziua ta ți-aș dărui o viață,
De-ar fi posibil însăși viața mea,
Suflet de vis cu zâmbetul pe față,
Zeiță-Lună și Zeiță-Stea!
Și-aș vrea să fiu din viața ta măcar
Un soare ce durează o secundă,
Privirea ta și zâmbetul tău rar
Să mă topească și să mă pătrundă...
Să pot măcar s-apuc să strig și eu
Că știu ce-nseamnă toată fericirea,
Căci m-a pătruns o clipă Dumnezeu,
Cu zâmbetu-i de foc și cu privirea.
Mă simt etern căci m-am atins de tine,
Zâmbind și moartea o voi îndura,
Chiar dacă pentru totdeauna ține,
Cât amintirea-ți nu poate dura.
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un fel de testament
întotdeauna vor fi primăveri
pe care unii nu le vom mai prinde
voi cei rămași
mângâiați mugurii cu mâinile
mângâiați iarba cu tălpile picioarelor
suflați puful păpădiilor
puneți cărăbușul să vă gâdile în căușul palmelor
lăsați buburuza să urce pe un vârf de deget
și apoi să zboare încotro vă va duce destinul
îmbrățișați pomii
și promiteți-le un aer mai curat
rămâneți în viață
să puteți privi macii
este neapărată nevoie
să priviți macii
dar de la distanță
altfel există pericolul să fie
contaminați...
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viață
Scrie Viață-a ta poveste
Înșiră anii pe hrisov
Lasă dorul să nareze
Clipele cele frumoase
Și cele mai dureroase
Căci scenariul e o dramă
Îmbinat cu episoade
De acțiune, comedie
Atunci când Viață, nu știai,
Rostul pe care-l ai.
Transpune tot ce a contat
Detalii ce te-au transformat
Lăcrimează dacă vrei
Viață, după anii tăi.
Mai stai un pic să spui povestea
Celor care vor urma
Să nu rămâi tu doar un nume
Cunoscut de nimenea
Chiar de n-ai fost prea măreață
Rămâne ca testament
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Ciuhoreanu
Adăugat de Mihaela Ciuhoreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Testamentul unui rege
Eu, Mihai întâiul, am trăit în dragoste de țară
Elena Mama mi-a vorbit de voi întâia oară
Un singur vis eu am avut întru eternitate
Să-mi port poporul în drumul lui spre libertate
Eram tânăr și România era într-o răscruce
Cu toată ființa mea eu am jurat pe cruce
Că țara am să pot să o salvez la greu
Doar cu credință în bunul Dumnezeu
Am fost forțat de comuniști să plec din țară
De refuzam îi ucideau pe tinerii de-afară
Am îndurat exilul, amarul și singurătatea
Departe de Voi și țara mea, am căutat dreptatea
N-am contenit de fel să vă iubesc
Doar pentru țară am putut să trăiesc
În fiecare clipă am stat și m-am gândit
Ce viitor avem de făurit
[...] Citește tot
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când...
când te sărut,
îți caut forma
și vreau
să-ți pipăi conținutul,
aș da pe tine tot avutul
și ți-aș închide filodorma.
chiar și
în miezul voluptății,
aș năuci
ca un nebun,
m-aș arunca
cu tine-n hău,
spre un nuștiu unde
nu știu cum...
un naufragiu
într-un ochi,
o lacrimă
cât Marea Mare
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre testament și viață, adresa este: