Citate despre tezaur și viață, pagina 2
Voi face din Linz capitala culturii mondiale. Voi aduce aici cele mai frumoase tezaure ale Europei, astfel că vienezii, care sunt niște nerecunoscători, vor avea impresia că trăiesc într-un oraș părăsit.
Adolf Hitler în conversație cu Karl Kershner (martie 1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvânt de tânăr
Ne-am născut în ev de aur
și străbunii ne-au lăsat
țara cel mai scump tezaur
pentru care au luptat.
Țara noastră e o casă,
unde toți am învățat
că muncind, viața-i frumoasă,
traiul mai îmbelșugat.
S-au jertfit mii de eroi
ca de pace s-avem parte.
Astăzi suntem la rând noi,
s-o păstrăm pe mai departe.
Noi vrem pace-n lumea-ntreagă;
Nu vrem arme, nici război.
Vrem oricine să-nțeleagă:
Pacea lumii - iubim noi.
[...] Citește tot
poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei,Dorohoi, 2017 (1970)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la tezaur și viață, dar cu o relevanță mică.
Antiteze
Cu cât e mai sărman,
Al minții tezaur,
Se-mbracă, mai avan,
Tot trupul, cu aur...
Când sufletu e ban,
Și viața e teatru,
E, idolul merțan,
Mai partu x patru...
Mai dârz dă năvală,
Un dor de mărire,
Și-s munte de fală,
Morminte-n cimitire...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stampă de toamnă
A venit toamna, cu copaci desfrunziți
Păsările se duc ca niște copii nedoriți.
Ploaia și vijelia și-au ieșit din țâțâni
Miroase-a zăpadă timpurie la stâni.
Parcurile au degradeuri de-aramă și aur
Frunzele zornăie ca niște monede-n tezaur.
Le scutură vântul și cad la pământ...
Felinarele din ce în ce mai palide sunt.
Amurgul e mov ca oul de Paște
Bacovia sudează țigări printre sfintele moaște.
Bunici zgribuliți, cu copiii de mână
Merg iarăși la școală ce demon îi mână?
Prichindeii se vor rușina cu ei într-o zi
Și, fără să se uite-n urmă, îi vor părăsi.
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (3 septembrie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate
Poate am trăi mai cu folos,
Țelul de ne-ar fi doar fericirea,
Și avutul cel mai valoros,
De pe lume, de ne-ar fi iubirea...
Viața noastră poate-ar înflori,
De-am putea răpune lăcomia,
Și tezaur luminos ne-ar fi,
In această lume, omenia,
Zilnic dacă nu ne-am implica,
În cumplit răzbel pentru putere,
Și-n străfund de suflet de-am avea,
Dărnicia, maximă avere...
Poate am muri mai liniștiți,
Lumea asta dac-ar fi mai bună,
Dac-am fi cu toții mai cinstiți,
Hărnicia de ne-ar fi cunună...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maseuza
Amurg în zăbale,
fuior, se prăvale,
pe acorduri de Bach,
în chilia mea de monah,
și-un trup de femeie,
zeie,
mă descheie,
pentru masaj...
Ea e prințesă,
eu îi sunt paj,
iar trupul mi-i gaj,
ca un câine în lesă.
Mă simt protejat,
adulat. Fermecat!
Mâinile sale de aur
și sânii săi de tezaur
ard ondulat, pe trupu-mi
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia rămâne ultima speranță (Motto. Poetul este ultima speranță. Mircea Eliade)
Poezia este ultima speranță.
Pentru acela care mai crede în eul său.
Și nu a uitat,
Cine a fost marele Orfeu.
Căci cînd a ieșit din infern,
Trecând printre morminte.
El a scris primul vers,
Cu cele mai frumoase cuvinte.
Și cu glas melodios,
La harpa lui de aur,
A făcut din poezie un cântec
Și din muzică un tezaur.
Mii de ani de atunci au trecut,
Dar poezia rămâne ultima speranță,
Pentru acel care iubește viața mult
Și nu are inima de faianță.
poezie de Vladimir Potlog (12 martie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voința...
Bate fierul cât e cald
Să scoți clipa de smarald,
Bate-l tactic și cu forță
Să poti duce-a vieții torță,
Fie-ți cerul nicovală
Iar scânteia chibzuială
Și ciocanul libertate
Bate fierul, bate, bate....
Bate fierul cât e roșu'
Fără să-ți cânte cocoșu',
Hodine-te în culise
Fi ferice printre vise,
Ține cu dinții de el,
De fierul care-ți este țel,
Un tezaur de dreptate,
Bate fierul, bate, bate!...
Nădușeala dă răzbire,
Bate fierul... cu iubire!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (1 octombrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineți decorate cu raze
trăiesc dimineți decorate cu raze
le așez optimistă pe al vieții șirag
mi-au dăruit suave lumini pentru fraze
în casa universului să mai trec un prag.
un veac spiritual să mai trăiesc
alături de prieteni cu suflet de aur
alături de poeții pe care-i iubesc
cu slove mirene mi-au creat tezaur.
să slăvesc mereu steaua mea norocoasă
lumini creatoare îmi așează pe frunte
mă scoate din necaz nicicând nu mă lasă
să mă rătăcesc hoinărind pe munte.
fără steaua mea nici nu aș putea
să cânt în versuri liniștea, dragostea.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca pentru noi toți, nu doar pentru breasla actorilor, pentru noi, toți românii, doamna Stela Popescu a fost ca un tezaur în aur. Valoarea acestei imense actrițe, acestui imens om era, de fapt valoarea teatrului. Este un fenomen unic, intens, o lecție, un model de viață. Ne făcea și pe noi să părem importanți.
citat din Valentina Fătu (2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geniu floare rară
Născut din doină și din dor
El a făcut să înflorească
În suflet bun de cald popor,
Eterna slovă strămoșească.
Primind în dar făclia rară
A stihului cu sacră vervă,
Fior de dor ne împresoară
Căci poartă a neamului său sevă.
Cu un condei muiat în aur,
Pătruns de dragoste de țară,
El ne-a lăsat un scump tezaur
Clădit cu drag odinioară.
În Panteonul cu poeții
Cei mari ai lumii-are lăcașul
Și bardul ce de-a lungul vieții,
A ilustrat în verb sălașul
Din Univers ca o lumină
Ce ține trează melodia,
Plecând din lira sa creștină,
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Gențiana Groza (10 ianuarie 2024)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Armonii în lumină
pe mine mă veghează un înger blond
mă mângâie pe creștet cu raze de soare
simt căldura lui ca o floare pe rond
tandru se ondulează pe-a vântului suflare.
sunt și entuziastă și plină de mirare
când îmi glăsuiește cu slove de aur
cu el nu simt amarul, stări de întristare
armonii în lumină strâng sublim tezaur.
îmi spune că viața este un dar divin
împreună petrecem ore de încântare
depănam amintiri la un pahar de vin
mirabila prietenie-i o binecuvântare.
revelații în lumină din ceruri revin
și ziua și noaptea trăiesc o fremătare.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Largi percepții de măsură
căile bătrâneții cu greu le parcurg
timpul mi-a pus poverile în spate
secunde de extaz ce repede se scurg
cerșesc de la viață scumpa sănătate.
cu soarta mea am strâns sublim tezaur
amintiri diamantine despre cerul generos
mi-am sculptat destinul pe un filon de aur
largi percepții de măsură au avânt pios.
azi închin iubirii romantismul verde
conjug sentimente cu splendide astre
Dumnezeul vieții vreau să mă dezmierde
să cearnă peste mine luminile măiastre.
zboruri printre curcubeie nu se vor mai pierde
ci vor urma drumuri spre zările albastre.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În armonii plenare
trăiesc pe o frecvență cu lumina astrală
în zona de cunoaștere găsesc numai iubire
un lac plin cu nuferi, o grădină florală
cu ochi de copil mirări port în privire.
mereu mă las cuprinsă de miracolul vieții
de peisaje cu codrii care îmbracă munți
vântul se joacă-n arborii cu zorii dimineții
secunde plenare suav mângâie frunți.
natura îmi crează în suflet un tezaur
de splendori pe care le port cu mândrie
sunt copilul vieții am crescut un faur
din ample admirații compun o simfonie.
gust din seva infinitului cu arome de laur
mă-nclin în fața gliei - leagăn de armonie.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Năluciri
Frunze-aruncate de vânturi în scrum
Năluci în spirale înalte de fum
Cioburi de oase scrâșnind a durere
Drumuri stelare oprite-n tăcere.
Iată clepsidra! Întoarce-o o dată.
Curge nisipul din mare și iată
Munți se ridică și-atârnă de ceruri
Viața o văd prin înguste creneluri.
Roibii cei suri în copite de aur
Tropotă lung asfințind un tezaur
Toamna îngroapă iar pașii în luturi
Fulgii vor fi pene de îngeri, sau fluturi?
Înc-un oftat, clipe pictate pe vânt
Cântul lui Pan, naiul oprind un cuvânt
Două chemări, viscol în inimi și foc
Cât de perfid e-al vieții ultimul joc.
poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Refugii interzise
Încotro azi omenire
Încotro dar te îndrepți
Căutând spre fericire
Chiar cu pașii tăi răzleți
Încotro dar te avânți
În refugii interzise
Nu mai vrei oamenii sfinți
Și te scalzi doar în eclipse
Unde duce drumul tău
Drumul ce l-ai apucat
Părăsind pe Dumnezeu
Și izvorul Lui curat
Dumnezeu a rânduit
Pentru om căsătoria
Un trai scump neprihănit
Să-nflorească omenia
[...] Citește tot
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Închinare
Ștefan, al Moldovei soare,
Ștefan, glie roditoare,
Sol din cer, sabie dreaptă,
Ștefan, minte înțeleaptă,
Spaima ghearelor păgâne
Ce se cred pe tot stăpâne;
La hotar, ne-ntârziat
Un castel ai ridicat
Cu creneluri argintate,
Turnuri bine ferecate
Și străjeri neînfricați
În războaie încercați.
Inimă nespus de mare,
În dreptate-ncrezătoare,
Dumnezeu nouă te-a dat
Să-i fii păcii împărat;
Bob de rouă din colindă
A strămoșilor oglindă,
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Gențiana Groza din Irundel și Irundica (2008)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Unde-ai plecat, Românie?!
Unde-ai plecat, Românie?!
Te caut de-o viață, cu ochiul meu mut,
Trecutul mocnește sub glie
și pare că totu-i pierdut.
Unde se află urmașii,
acestui popor daco-get?
Popor mai străvechi ca incașii,
ce suflă pierdut și incert.
Unde să caut, să îl regăsesc
al tău interior de tezaur?
El, azi, e pierdut în lumesc
și tace, ascuns, într-un corp de centaur.
poezie de Liviu Reti (12 iunie 2020)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec trecut
Ți-ai prins în palme pletele de aur
Și fir cu fir le-ai pieptănat, agale,
Le-ai destrămat, le-ai strâns ca pe-un tezaur,
Iar soarele, oprindu-se în cale,
Și-a aruncat un buchețel de raze
Ce și-a pierdut lucirea sidefată
Și-a poposit--căutător de oaze--
Ca să-ți sărute chipul de agată.
Iar tu, tremurătoare, împletit-ai
Cu razele aprinse-a ta cosiță
Și-n focul lor, furată, învelit-ai
Aurul tot, făcându-l cununiță.
Și-atâta tot! Ai râs, apoi, și iară
Te-ai afundat în visurile-n care
Ți s-a topit a vieții primăvară,
Crăiță dulce cu petale-amare!
[...] Citește tot
poezie clasică de Nicolae Martinescu din revista "Marea noastră" (1928)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbe în fapte...
Frumoaso te întoarce cu brațele spre mine
Și gându-ți deasemeni să fie înspre bine;
Ești mult, mult mai frumoasă decât pot eu contura
Și mult, mult năzuiește inima-mi să stea cu-a ta;
Trupul să ți-l învelesc cu desfătări diverse
Indifferent că-i luna, chiar soare sau averse;
Țin totuși să te-asigur de zâmbet să n-ai lipsă
Căci te iubesc tot timpul și după-apocalipsă;
Nimic n-o să-mi lipsească, nimic n-o să m-atragă
De-am fi un cerc prin lume, să-mi fi iubită dragă;
Tu ești izvorul rece și al pâinii coptul miez,
Somnul lin al nopții ești și al suflului meu crez;
Floarea vieții din folclor, un tezaur ești, un cult,
Știu că fapta pune preț ceea ce contează mult,
[...] Citește tot
poezie de Vasile Zamolxeanu (21 august 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre tezaur și viață, adresa este: