Citate despre timp și trompetă, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la timp și trompetă, dar cu o relevanță mică.
De nu... comments
De nu ești astăzi trepăduș
Zicând mereu, "acuș, acuș",
De osanale, imnuri nu ridici,
Chiar de nu vrei, aicea pici.
Căci lumea nostră virtuală
Nu-ți cere har, ci socoteală
Câte "comments" ai pe net,
De faci "mai marilor" sonet.
Și iată, ajungi maratonist,
Dar ce păcat..., ghinionist,
Că de, nu prea ai dat destul
Să simtă netul că-i sătul,
Măcar s-ajungi semifondist,
Însă și-un aprig trompetist,
Un" papagal"cum te vor unii
De nu..., ajungi "sonata" lunii.
Noroc că mulți sunt "verticali"
Cu fruntea sus și radicali,
Ei zboară liberi ca și vântul
Păzind lumina și cuvântul.
pamflet de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cutia de conservă
E noapte!...
Trag de coadă istoria
și-mi răspunde cu strigătele înecaților: "Mâine, în nu știm ce inimi, se vor desfășura preliminariile campionatului mondial de singurătate...!"
apoi zornăit de chei și de taine,
și-n cele din urmă,
șerpoaica sângerează amănunte cu miros ațâțător.
În cerurile abia îndomesticite,
șuții de buzunare declamă marile poeme antice
și lumea aleargă pe clapele lumii, sub largile veșminte ale despărțirii, trăgând funiile de sisal ale fricii și trezind moartea din roadele ei..., moartea din roadele ei!...
Vocea mi-apare în public arzând:
"La colțul străzii, Omul de paie își pune inima la punct o cutie de conservă: «Departe cântă o prăpastie și nu-i găsesc nici o vină.» Eu, unul, zic să ne naștem când vom avea timp...!"
(Zvonul ușii trece grăbit pe deasupra elementelor cardinale.)
Strig zeii risipiți prin sufletul meu,
și-i înmulțesc, și-i desenez în aer,
închipuindu-mi-i tineri, abia spărgând găoacea:
atât de palizi, cu limbile împleticindu-se
[...] Citește tot
poezie de Ancelin Roseti din Împăierea lumii (2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jacob Goodpasture
Când a căzut Fort Sumter și a început războiul,
Am strigat din amarul sufletului:
"O, glorioasă republică, până aici ți-a fost!"
Când mi-au îngropat fiul soldat
În sunet de trompete și tobe,
Mi s-a frânt inima sub greutatea
Celor optzeci de ani și am strigat:
"Oh, fecior care ai murit pentru o cauză nedreaptă,
Luptând pentru lichidarea Libertății!"
Am ajuns aici sub iarbă.
Și acum, de la temelia timpului, văd:
De trei ori treizeci de milioane de suflete unite
Întru iubire pentru adevăr,
Crezând și așteptând nașterea
Unei Frumuseți noi,
Izvorând din Fraternitate și Înțelepciune.
Eu, fiind acum spirit, pot să văd Sosirea Lui Isus
Înainte ca voi să o puteți vedea.
Oricum, voi, specie de vulturi aurii întemeindu-vă cuibul mereu mai sus,
Rotindu-vă mereu mai sus, urmărind lumina soarelui
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
O baladă modernă a morții cerșetorului de sub pod
noaptea înainta tot mai hotărât peste umbrele orașului
frigul atacase violent totul deasupra asfaltului crăpat de timp
în cârciuma din gang fumul de țigară se întinsese gros, ca un nor alburiu,
deasupra puținilor clienți rămași
vocile tari și răgușite umpleau aerul călduț,
plin de un miros greu de transpirație
la o masă șubredă, un cerșetor își calcula, ușor amețit, gurile de vodcă rămase în pahar
și asculta cu atenție o poveste porcoasă spusă lângă el
care nu se mai sfârșea
cerșetorul termină ultima sorbitură
după care cerși de la o masă vecină cinșpe mii pentru încă o vodcă ieftină
despre care lumea spune că e făcută în camera din spatele barului
din fecale macerate de om
o bău cu sete la tejgea în picioare, într-o înghițitură prelungă
se închise la toți nasturii paltonului său ros până la căptușeală
își aprinse o țigară
[...] Citește tot
poezie de Adrian Crețu din Orice om este un cântec fără rimă (2012)
Adăugat de cretumadrian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Circul
într-un oraș populat cu iluzii
din lăuntrul ființei mele,
în intersecții de cuvinte
ochii poposesc pe circul din stradă,
cu saltimbanci visători
bufoni răsfățați
acrobați la trapez
ei urcă spre cer
să afle la pieptul fecioarelor
epopeea sânilor sărutați
decolteul anunță pruncii
zămisliți în nopți cu foc
iubirea ascunde tăcerea
așternuturilor pătate
trompeta trubadurilor
însoțește dansul balerinei
în căutarea aripilor
prizonier clepsidrei
timpul este mut
aruncă pe jar amintiri
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Formula apei
Hai noi doi și o
noapte
e formula apei
pe care ți-am adus-o în căușul palmei
setea trecută când îți era ora crăpată de somn
au picurat pumnii până la patul din mijlocul lacului
o cărare de vise concentrice anonime
în centrul lor au crescut plante de înaltă tensiune
iar pisicile în formă de bicicletă
și-au răsucit cozile în procesiune
într-o ruletă la înălțimea soarelui ce și-a scos peruca
albastră
carul mare a cântat pe tavan la trompetă
despre formula apei
Iar noi am ascultat liniștea cum a recitat din fereastră
prăfuite sonete
hai
noi doi și o noapte
e apa reformulată în sete
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În așteptarea microbuzului - viitorului meu
Pe banca de lângă liceu așteptam,
Cu ochii-n soare eu stăteam
Și inimii îi mulțumeam pentru iubirea ce-o primeam.
Era aer curat și-mi aminteam
De clipele frumoase ale adolescenței mele.
Mi-aminteam de anii de liceu- frumoși
În care lumea toată îmi zâmbea.
Un aer de lumină vie
Un zâmbet cald mă cuprindea
Și inimii îi tot șoptea că dragostea mea
Se va transforma în sute de cărți.
Ei îmi zâmbeau, profa la fel
Era un aer prietenesc
Fața mi se lumina
Și ochii lor parcă vorbeau
Ca un caiet deschis, ca o carte cunoscută.
Un alt vis împlinit și o altă iubire
Pentru a preda, ce-o credeam doar o idee.
[...] Citește tot
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prea mult zgomot!
Se duse vremea poeziei pure,
Poeții dau cu cremă pe concepte
Și țipă-n vers mistreții din pădure
Să sperie metafore-nțelepte.
Se laudă un spirit de bodegă,
Singurătatea șchioapă, centripetă,
De-acuma, doar durerea ni-i colegă,
Privighetoarea moare sub trompetă!
Poeții de-azi, flămânzi de nemurire,
Pun, dinadins, muștar pe epitete,
Jupoaie versul clasic, în neștire,
Și, din șoriciul lui, comandă ghete.
Ei nu presimt că stau pe buza gropii,
Că lira e flașnetă-n tristă robă,
Că, fără rimă-n versuri, cântă popii
Iar surzii bat aiurea într-o tobă!
[...] Citește tot
poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A trăi o dată pe lună
Nimeni nu a aflat ce-i aia fericirea adevărată
dacă nu a apucat să trăiască măcar o dată pe lună.
E un sentiment înălțător, lunatic chiar, selenar (de ce nu?)
să cazi în gol de la înălțimea infinitului.
O dată pe lună, o dată pe lună,
atunci când nopțile de vară-s reci și viața-i bună.
Te plimbi încolo și încoace,
ești stăpânul universului
și chiar atunci când totul tace
peste tot
poți asculta cântecele trompetelor
care se ridică în urma ta.
A trăi o dată pe lună,
nu e nimic mai frumos decât să plutești în derivă,
gravitația să te legene în puf ca pe-un copil privilegiat,
iar căderea...
căderea, acel act final mimat printr-o eschivă,
este cea mai umană senzație din câte există,
de-aceea fericirea vine o dată pe lună
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rutină
să te lovești bezmetic ca fluturii de lună
fără niciun scop prinși în efectul de pendulă
ca insectele din capcana luminii de bec
viața noastră avea un singur anotimp
și o singură noapte și nimeni nu știa de ce
apoi ne-am plictisit să mai întrebăm
așa că ne turnam vin în borcane de sticlă
și povesteam
ce am fi vrut să ni se fi întâmplat
mai toți am fost prinți apoi milițieni șoferi
oameni fără noroc jinduind noroc
doar fiul tatălui meu nu am fost
tatăl meu a avut o fântână
era cea mai adâncă și limpede din sat
până într-o zi când a venit un străin
i-a dat doi lei
și a plecat cu fântâna în spate până sus la deal
tatei i s-a părut că străinul e de pe altă planetă
mai știa și că pe Marte nu e apă neam
[...] Citește tot
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubitei mele Lesbia
Să ne-oferim, Lesbia, iubirii-amândoi,
Deși-înțelepții zilei nu sunt de-acord cu noi.
Nu-i condamna. Stelele nopții se sting spre-apus
Pentru-a se-aprinde iarăși în est, acolo sus.
Dar când se va stinge plăpânda-ne lumină,
Vom adormi pe veci în noaptea ce-o sa vină.
De-am trăi cu toți în dragoste anume,
Nici săbii și nici lanțuri n-ar mai fi pe lume;
Nici tobe și trompete să ne-ncurce somnul,
Lăsând în pace-n pat pe doamna și pe domnul.
Dar proști sunt mulți, stingând mereu a lor lumină
Ei merg cerșind dureri spre noaptea ce-o să vină.
Când moartea va sosi și-mi va curma festinul,
Prieteni lângă dric să nu-mi plângă destinul.
Vreau doar bogații în iubiri să-mi fie-aproape
Și în parfumul care-am fost să mă îngroape.
Iar tu, Lesbia, să-mi stingi ultima lumină,
Spre-a intra regește în noaptea ce-o să vină.
poezie de Thomas Campion, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vin și tristețe (I)
E-un lucru bun acela că ori de câte ori stau într-un colț al tavernei
sorbindu-mi grappa, pederastul este-acolo, așa cum sunt și copiii
cu țipetele lor sau omul fără slujbă,
sau fetele frumoase care trec pe trotuar toți frângând
spiralele fumului meu de țigară. "Așa merg treburile, copile,
ți-o spun de-a dreptul, eu lucrez în Lucento".
Însă vocea aceea, vocea aceea amară a bătrânului
(patruzeci și ceva de ani, poate?) cu care-am dat mâna
într-o noapte rece, pentru ca apoi să plecăm împreună
pe drumul către casa mea, acea tonalitate de trompetă veche
n-o voi uita niciodată, nici măcar în ceasul morții.
N-a pomenit nimic de vin, dar îmi vorbea atunci
pentru ca eram suferind și fumam pipă.
"În fumătorii de pipă," a declarat el, tremurând un pic,
"poți avea întotdeauna încredere!" Am dat abrobator din cap.
"M-am întors și-am găsit fetele mai prietenoase, mai sănătoase,
cu rochiile mai scurte iar asta după luni lungi de foamete
și, pentru că prospețimea lor mă îmbătase,
[...] Citește tot
poezie de Cesare Pavese, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul XIX
"O, Simon Mage,-o, bieții tăi ciraci!
Voi sfinte bunuri ce se cad unite
cu sufletele bune, voi rapaci
le vindeți, pe-aur și pe-arginți votrite!
De voi acum trompeta mea să sune,
fiindc-al treilea sac pe voi vă-nghite!"
Acu-n vecinul loc de-amărăciune
urcați eram pe-a stâncii acea parte
ce-i punctul cel mai nalt peste genune.
Supremă minte! O, câte-arăți tu arte
și-n cer și pe pământ și-aici afund
și cât de drept a ta putere-mparte!
Văzui c-avea și-n coaste și pe fund
murdara stâncă găuri, pe-o măsură
la fel de largi și-având gârlici rotund.
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Infernul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luminile din ferestre mureau încet
la spectacolul de sfârșit de an
unde cardinalul are pălărie roz
și degete subțiri pline de inele grele
la orgă cântau două contese îndelung apretate
la trompetă cântam doar eu
și pentru asta îmi dădeau
în fiecare zi o masă caldă
și mă bucuram și mai veneam
cel mai greu îmi era
să urmăresc pompierul de serviciu
care pedala tot timpul prin fața altarului
pe deja binecunoscuta
bicicletă roz
cu două dungi subțiri
și fără ghidon
ca un făcut
luminile din ferestrele orașului
mureau încet mureau de frig
[...] Citește tot
poezie de Petre Ioan Crețu din Recviem pentru o roată bolnavă mintal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Morminte reci
Când Abraham Lincoln a fost îngropat, a uitat de militanții copperhead și
de asasin... în țărână, în mormintele reci.
Iar Ulysses Grant a pierdut toate gândurile despre escroci și Wall Street,
banii gheață și garanțiile au devenit cenușă... în țărână, în mormintele reci.
Trupul Pocahontasei, suplu mesteacăn, dulce măceașă-n noiembrie, banană de
prerie-n mai se mai miră, își mai amintește ea ceva?... în țărână, în mormintele reci.
Privește strada plină de oameni cumpărând haine sau alimente,
aplaudând un erou sau aruncând conféti și suflând în trompete...
spuneți-mi dacă îndrăgostiții sunt păgubași... spuneți-mi, dacă poate-avea
cineva mai mult decât au îndrăgostiții... în țărână, în mormintele reci.
NB.
* Abraham Lincoln a fost asasinat de actorul J. W. Booth în seara zilei de Vinerea Mare,
14 august 1865, în loja unui teatru din Washington.
[...] Citește tot
poezie de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire, iartă-mă
În orașe nu mai plouă
de trei ori pe săptămână,
nu am jucării stricate
și iarna parcă se amână.
Pietonii plâng pe stradă,
zânele frumoase curg,
iar trompete de paradă
pierd fanfara din amurg.
Clopotele cer zadarnic
trilurile de ciocârlii.
sunt un singuratic darnic,
aș da tot dar tu nu vii.
Mi-e pusă umbra într-un plic,
dar te-ai ascuns fără adresă,
al meu suspin nu îl despic
și nu am să-l ascund în presă.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ultimul cântec marinăresc
"Iar marea n-a mai fost." Apocalipsa, 21-1
Astfel a vorbit Domnul în Bolta de deasupra Heruvimilor
Adresându-se Îngerilor și Sufletelor, conform cu rangul lor:
"Iată! Pământul, acel plin de rele mușuroi,
A dispărut în fumul Judecății de Apoi.
Ca să se împlinească spusa Mea, secăm și apa mărilor?"
Cântau cu glas puternic sufletele marinarilor voioși:
"Ciumate fie uraganele care ne-au biciuit spinarea!
Oricum, între noi luptele s-au dat și încheiat demult;
Fiindcă-n abisul mărilor Atotputernicul ne-a văzut,
Ne lăsăm baracudei oasele, iar Domnul poate seca marea."
Atunci a luat cuvântul sufletul lui Iuda, trădătorul lui Isus:
"Doamne,-ai uitat promisiunea de-ndurare?
Cum că o dată pe an am încuviințarea să merg
Și să mă răcoresc de-arșița iadului pe-un aisberg?
Fără mare,-unde-ar fi ziua clemenței Tale?"(1)
[...] Citește tot
poezie celebră de Rudyard Kipling, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Somn
Noaptea nu cântă, noaptea nu strigă
Coboară o linște care intrigă
Când mergi să te culci, parcă treci niște porți
Calculează din vreme ai norocului sorți
Parcă pleci la o luptă, oare știi că te-ntorci
Plin, peste câmpul cu cadavre de morți
Se aude oftatul unui cal ce nechează
E mintea lucidă-visezi- ori e trează...?!
Ești încă viu... te gândești c-ai scăpat
Probabil destinul râzând te-a uitat
Probabil că-n lumea de fum și hârtoape
Roata s-a-nvârtit pentru încă o noapte
Dar ce te ucide, ce te doboară
Nu e armura sau rana ușoară
Ci ca o lamă de fulger e gândul
Că n-ai cum să-ți afli nici locul, nici rândul
[...] Citește tot
poezie de Ion Nedelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elijah Browning
Eram în mulțimea copiilor
Care dansau la poalele muntelui.
A suflat o briză dinspre est și i-a măturat ca pe niște frunze
Dincolo de versanți...
Totul s-a schimbat.
Aici erau lumini zburătoare și luni magice, și se auzeau muzici nepământeane.
A căzut peste noi un nor.
Când s-a ridicat, totul era schimbat.
Acum eram printre mulțimi aflate în conflict.
Apoi o figură din aur strălucitor, și cineva cu o trompetă,
Și încă cineva purtând sceptru au stat în fața mea,
M-au luat în râs, au dansat rigadoon și pe urmă au dispărut...
Iarăși s-a schimbat totul.
Ieșind dintr-un lan de maci,
O femeie și-a dezgolit sânii și și-a ridicat gura întredeschisă spre mine.
Am sărutat-o.
Gustul buzelor ei era sărat.
M-am prăbușit extenuat.
M-am ridicat și m-am înălțat mai sus, dar o ceață ca aceea însoțind un iceberg
Mi-a acoperit pașii.
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trompete
Sub sălcii tăiate unde copiii bruni se joacă
Și frunzele se izgonesc, s-aud trompete. Fior de mortuar.
Steaguri stacojii se prăvălesc din doliul de arțar
Lângă secară călăreți pe câmp, mori goale, se dezbracă.
Sau ciobanii cântă noaptea și cerbii pășesc în agonie
În al lor cerc de foc, tristețea codrului morbid
Dansând se ridică de pe-un negru zid;
Steaguri stacojii, râset, trompete, nebunie.
Comentarii
"Trompete" este a 32-a poezie din volumul "Poezii", care a fost întocmit de Trakl în aprilie 1913. Trakl a scris o versiune anterioară a poemului în septembrie / octombrie 1912 pe care l-a trimis-o lui Erhard Buschbeck spre publicarea în ziarul "Chemarea", cu remarca "Sper că poemul nu iese prea mult din cadrul războinic al numărului "marțial" al "Chemării".
"Chemarea" a fost un jurnal publicat de Erhard Buschbeck între anii 1911-1913, care, în 1912, a dat naștere "disponibilității generale de război" și a participat la incantațiile expresioniste ale unei reînnoiri vitale a societății, ca de exemplu într-unul dintre textele lui Robert Müller.
Interesant este angajamentul implicit al lui Trakl, conform căruia nu își clasifică textul ca "războinic", ci, după cum este cazul, "potrivit". Această observație arată că el a respectat contextul textelor și că a ținut cont și de "valoarea de piață" a textelor sale - după cum reiese din corespondența sa cu editura Kurt Wolff pentru prima sa colecție de poezii din aprilie / mai 1913.
Potrivit acestei idei este, în primul rând, motivul principal al "trompetelor", care au în versiunea originală și în mod clar legătură cu tactul marțial (militar).
Cu toate acestea, în versiunile ulterioare, această referire este reluată în imaginea "călărețului", care formulează conținutul imaginii mai generale și se deschide până în zona medievală a lui Trakl, prezentă frecvent ca un trecut difuz.
Aceasta corespunde, de asemenea, schimbului între"alb", ca atribut al "copiilor" și "maro".
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre timp și trompetă, adresa este: