timp şi uitare

Vedeni

Ca ieri izvorul curge în amfora de lut,
Dar azi, pe malul apei, altarele Dianii
Se prăbuşe-n ciorchine de bozii, iar castanii
Podoaba şi-o dezbrăcă pe templul decăzut.

Ca ieri izvorul curge, dar unde mai sunt anii
Când satirul, glumeţul, şi faunul tăcut,
Veneau să-şi cânte-n trestii un dor necunoscut
Şi urmă de copită în crâng lăsau silvanii?

Poteca e pustie şi vremea depărtată
A zeilor din timpul cu visuri legendare —
Dar noaptea cel din urmă centaur, câteodată,

Din codri plini de freamăt ieşind nemuritor,
Cu două piepturi albe sub luciul lunii, pare
Un bust uitat de veacuri pe-un soclu mişcător.

poezie celebră de Ion Pillat
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unui mincinos

Adânc, sub lespezile reci,
Uitat de-al timpului fior,
Se odihneşte-aici pe veci
Un iscusit "inventator".

epitaf epigramatic de Jean Buhman din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şapte zile

Întineresc în fiecare noapte
Şi-mbătrânesc în fiecare zi
Dar ce folos? Că zilele sunt şapte
Iar noaptea numai una poate fi.

Te văd în vise, tânăr, tot mai rar
Şi tot mai rar oglinda o privesc,
Am degete şi suflet în zadar
Să număr am uitat şi să iubesc.

Iar când primesc în dar un vis cu tine
Mă-ntreb ce să-i mai cer lui Dumnezeu
Să te visez o viaţă? Sau mai bine
Să fii o săptămână doar al meu?

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-a uitat acasă... cei şapte ani de-acasă.

citat din Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimănui nu-i place să fie minţit, iar când vine vorba de persoana în care ai încredere, lumea din jurul tău se destramă. În timp, trădarea poate fi iertată, dar niciodată uitată.

Camelia Opriţa în Insomnii în alb-negru (februarie 2007)
Adăugat de Ileana Steliana Mandi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unicul 11

Căpitane... au trecut 16 ani
De când la Cer te-ai ridicat.
Ai devenit un Înger pentru fani
Şi niciodată nu vei fi uitat!

E un octombrie urât, rece,
Iar tu nouă mult ne lipseşti.
Durerea e mare, timpul trece
Şi din Cer acum ne păzeşti...

poezie de Alina-Georgiana Drosu (5 octombrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcatele timpului

Ne-ar trebui
O mie
De ani
Să ne iubim
Şi ce păcat
Ca timpul
Ne este
Prea duşman
Şi ce păcat
Că noi
Am şi uitat
Să fim
Şi ce păcat
Că-n veacul
Acesta
Nu te am.

poezie de Marius Robu din Drumul robilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când totul se pierde

Ceasul nu s-a oprit dar orele
nu se mai văd marcate
pe cadranul timpului
ce stă pe loc, în contemplare.

Perspectiva nu s-a pierdut
dar obiectele nu se mai văd
delimitate pe întinderea pură
a spaţiului - cel fără de nume.

Viaţa nu s-a sfârşit dar moartea
nu se mai vede la orizont
în aşteptarea fiinţei ce se revolta
cândva, undeva, în ţara uitării...

Totul este la locul său ca altădată
deşi totul nu mai înseamnă nimic
când se pierde în spaţiul fără de timp,
în timpul fără de spaţiu...

poezie de Elena Liliana Popescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

E posibil ca femeia care a umblat din pat în pat să-şi fi întâlnit sufletul pereche şi să-l fi uitat în atâţia ani cu gândul numai la bani.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nenorociţii de bărbaţi...

Nenorociţii de bărbaţi sunt ca rablele de-autobuze:
Tot stai, stai şi-aştepţi s-apară unul dintre ei,
Iar când, într-un târziu, se iveşte unul
Mai apar vreo doi sau trei.

Îi vezi cum îţi fac semne,
Cum te invită-n maşină să te conducă acasă,
Încerci să le-înţelegi adevăratele intenţii,
Dar nu prea ai timp, căci alte griji te-apasă.

Oricum, dacă-o dai în bară, nu mai poţi s-o dregi.
Îi ignori? O să fii uitată acolo ca-n azil orfanii –
În vreme ce autoturismele şi-autobuzele tot trec şi trec,
La fel minutele şi orele, şi zilele, şi anii.

poezie de Wendy Cope, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secrete

Secretele lăsate la marginea uitării
pe rafturi nevăzute, întinse peste timp,
mai vin câteodată, cu valurile mării,
pe plaje fără visuri şi fără anotimp.

Noi am uitat de ele, era o toamnă rece,
venită fără veste cu vântul de la nord,
când trenul resemnării întârzia să plece
în aşteptarea crudă a unui fals acord.

Departe la cazarmă fanfara militară
ne amintea întruna că trenu-ntârziat,
în clipa fără oră, se va urni din gară,
lăsându-ne în cuget o urmă de păcat.

Păcatul neiertării ce încă ne aduce
o altă amintire la margine de gând,
pe notele fanfarei, oprită la răscruce,
uitarea s-o înece în apa fără prund.

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De după lună
Iarăşi pândeşte noaptea
În prag de amurg
Va răspândi uitare
Dintr-un spasm tot mai adânc

tanka de David Boia (10 ianuarie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitarea este pericol şi iertare în acelaşi timp.

citat din Ernst Reinhold Hauschka
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenii din salon auzeau luna

prietenii mei din salonul patruzeci şi patru

auzeau, legaţi de pat, macarale uriaşe venind înspre ei,

mă rugau să mă dau la o parte

sau să le aduc o sacoşă cu pământ de pe lună

prietenii mei din salonul patruzeci şi patru

auzeau spermatozoizii urcând de-a lungul uretrei

şi femeile căzând gravide,

mai grele ca pietrele de moară

[...] Citeşte tot

poezie de Andrei Velea din Lumea e o pisică jigărită (2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preţ de o clipă, a uitat că timpul înseamnă bani!

aforism de Mihail Mataringa (11 februarie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unui vânător

Stingher, uitat în colţ retras,
De ani şi ani îl ţine huma;
Doar iepurii în care-a tras
Sunt fericiţi. Trăiesc şi-acuma!

epitaf epigramatic de Nicolae Badea din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gaudeamus

Zădarnic flaute cântă
În aste zile păgâne -
La vânt s-au dus aspiraţii,
Nimic nu rămâne...

În vânt şi uitare tot stând,
Cu zile grele, stăpâne -
Oricine, orice au trăit,
Nimic nu rămâne...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată că nici timpul în care trăieşti nu mai există cu adevărat, căci se pierde cu fiecare secundă, lăsând în urmă doar dâra argintie ce-alunecă la tâmplele încălzite de lacrimi. Timpul acela şi timpul acesta e putred, uitat în alte dimensiuni.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unui scriitor notoriu

Citind pe piatră anul
De când a decedat,
Exclam: Cum trece timpul
De când a fost uitat!

epitaf epigramatic de Eugeniu Petrovanu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec orele grăbite

Trec orele grăbite prin acele de ceas,
minutele agile le-ajung tacit din urmă,
secunda dintre ace, rămasă fără glas,
adună, în tăcere, speranţa ce se curmă.

Se simte neuitarea, ajunsă din trecut
cu vântul care-aduce, pe aripa sa rece,
înfiorarea toamnei şi dorul renăscut
cu ultima bătaie, a orei care trece.

Cad frunzele uscate în parcul adormit,
iar vântul le adună sub băncile uitate
pe-aleile brodate cu dale-n keramit,
de-o parte şi de alta urcând înspre cetate.

De sus, de pe terasă, aud un saxofon,
îşi urcă iar bemolii în sferele astrale
călare pe octava plecată din trombon
cu notele furate din partituri banale.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp (2020)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!