Citate despre timp și vânt, pagina 2
Înțelepciunea navighează cu vânt și timp.
citat din John Florio
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumuri
Cetate de veac, prăsilă de painjeni verzi
subt mușchi și scocuri. -
Pe turn între semnele ceasului, gânditor
timpul stă. O vrabie umblă pe-arătător.
Subt bolți de nicăiri nici un ecou.
Părul tău joacă în vântul
pe care 1-am întâlnit ieri în alt oraș
și care ne-a ajuns din nou.
poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Codrul frate cu românul
La ani cu valuri democrate
Și multe aranjări de ploi,
E evident că-mi este frate:
Ne bate vântul pe-amândoi.
epigramă de Vasile Darie din ziarul "Viața Buzăului" (4 noiembrie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Era una din acele zile de martie când soarele strălucea fierbinte și vântul adia cu răceală: când vara este în lumină și iarna se ascunde în umbră.
citat celebru din Charles Dickens
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel care așteaptă până când se liniștește vântul, nu va găsi niciodată timpul bun pentru semănat.
citat din Helen Hunt Jackson
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trei zile bătuseră vânturi sunătoare de la miazăzi, pământul se zbicise, și-n dumbrăvioara de la marginea satului, la malul Siretului, începuseră să înflorească galben cornii.
Mihail Sadoveanu în Un om necăjit
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
- timp
- Timpul este un vânt iute, întrucât fiecare oră aduce ceva nou... dar cine poate înțelege și măsura suflarea lui grăbită, misterul și căile sale?
definiție de Paracelsus
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă devreme
Lumina zilei către apus
ca o frunză tremură-n vânt.
Am prea multe de spus
și nici un cuvânt.
poezie clasică de Nicolae Dabija
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destine
Îi vezi, pe ploaie și pe vânt,
Și după zile fără pâine,
Cum dorm alături pe pământ
Doi vagabonzi: un om și-un câine.
epigramă de Victor Macarevici din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Octombrie
Lumină regăsită
în secunda clipei,
te respir
prin toamna cu ton ruginiu
într-o deplină armonie
învăț prea devreme
ce-nseamnă distanța
spre albul ninsorii
telurice semne divine
mi-e gândul un sunet
din cântecul rămas
pe acorduri vechi
în rezonanță cu depărtarea.
Octombrie, ești luna mea,
cu adieri de vânt neobișnuite
sfidând iubirea
timpului rece
adun albastre speranțe,
le ascund într-o filă de carte
în dimineți-mbrăcate
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
... stele cad că ninge Eminescu
și Luceferi plâng că plouă cu Mihai
printre zări se surpă Universuri
într-un curcubeu de luna mai...
sparge vântul poarta unui rai,
clar de lună scrie clar de versuri,
parcă iarăși plouă cu Mihai,
parcă plânge iar cu Eminescu...
poezie de Iurie Osoianu (17 iulie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Era o seară frumoasă. Noaptea ieșise să vâneze pe armăsarul ei negru, iar lunga coamă de nori a acestuia flutura în vânt. Am stat la fereastră privind luna. Există cu adevărat "un om din lună?"... Atunci când eram mic, mi se spunea că luna era un fruct și că atunci când devenea copt, era cules și dus departe, într-o grămadă de alte vechi luni pline, într-un mare birou, aflat la capătul lumii.
citat clasic din Heinrich Heine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața omului e ca un fir de nisip pe care îl călătorește vântul; între timpul și fragilitatea ei există instinctul divin în care omul trebuie să coincidă perfect cu ea; așa se naște omenia.
aforism de Ștefan Radu Mușat din Cafeaua fără ghicitoare (2011)
Adăugat de Florina Popescu - Blaju
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Unii cântă, alții beau
Unii cântă, alții beau,
Alții-aruncă zarurile,
Peste veacul obosit
Timpul s-a oprit.
Dacă fiecare din noi am visa
Măcar un vers într-o lună
Lumea aceasta de tinichea
Ar fi cu mult mai bună.
Fărâmițați-vă-ncet inima
Ca pe-o bucată de pâine
Și împărțiți-o cu altcineva,
Moartea vine ca mâine.
Unul dansează cu un cui înfipt în cap,
El e omul de tablă,
Poștașul și-a oprit bicicleta, mirat,
Jandarmul n-are nici o treabă.
[...] Citește tot
cântec interpretat de Cristian Buica, muzica de Cristian Buica, versuri de Ion Chichere din Folk (2009)
Adăugat de Cristian Buica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Testamentul cel mic al marelui Francois Villon
II
În anul zis în primul cânt,
de-i totul nins și e Crăciun,
iar lupii mestecă doar vânt
și omu-i doar la gheață bun-
îmi zic: poete, hai la drum!
să nu cumva să se întâmple,
din dragostea ce scoate fum,
să-ți iasă stele iar pe tâmple!
poezie clasică de Francois Villon (1456), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un vis ce fuge
Dintre toate câte sunt
în privire și-n cuvânt
au rămas, ca-ntr-o magie,
anii din copilărie,
zilele cu lună plină,
nopți cu soare în grădină,
nori pufoși, ploaie perlată,
amintiri de ciocolată,
clipele de zahăr ars
ce ți se lipeau de nas,
și mai știu un vis ce fuge
în papuci de turtă dulce...
Toate câte-au fost mai sunt
abur, ceață, fum și vânt.
Ceru-i tot acolo sus,
dar albastrul lui s-a scurs,
Poți să zbori, ca și atunci,
în papuci
de turte dulci?
poezie de Carmen Firan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă
Una câte una
petalele abia roz
ale arborelui din fața noastră
zboară odată cu suflul vântului
asemenea celor câteva zile fragile
care ne-au rămas.
Aș vrea să le culeg în poala mea,
să le păstrez în memorie
împreună cu mirosul tău,
dar vântul luptă
mai puternic decât mine.
Petalele abia roz
zboară printre degetele mele,
una câte una.
poezie de Elizabeth Grech (2018), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
În timpul vieții, să nu faci mai mult zgomot decât frunza ce cade toamna; cu ea se joacă o clipă vântul, care apoi o lasă să moară la poalele copacului în care s-a născut.
aforism celebru de Pitagora din Legile morale și politice
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tandrețe
Abia ieșite din muguri fragede mâini pipăie cerul,
Mângâie vântul, așa verzi cum sunt,
Și din înălțimi privesc spre pământ,
Spre locul amintirilor de tot felul;
Strânse în brațe de primele raze de soare,
Știu doar că au îmbătrânit într-un timp,
Când anii treceau în alt anotimp
Și secundele toate se schimbau într-o altă culoare;
Acum, iarăși tinere, își țin secolele-n spate,
Valsând cu aceeași grație, cum o făceau în trecut,
Chiar dacă brațele, de prea multe flori, le-au căzut
Pe coapsele ierburilor dulci și înalte!...
poezie de Alexandru Răduț din volumul de versuri Călători (2019)
Adăugat de Amalie Hauser
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gaudeamus
Zădarnic flaute cântă
În aste zile păgâne -
La vânt s-au dus aspirații,
Nimic nu rămâne...
În vânt și uitare tot stând,
Cu zile grele, stăpâne -
Oricine, orice au trăit,
Nimic nu rămâne...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre timp și vânt, adresa este: