timp şi vecini

Taina nopţii

În lumina lunii doarme
Casa dragii mele,
I-au cuprins pridvorul tainic
Ramuri de zorele.

Dulci chemări nelămurite
Tremură departe.
Draga mea a dat sfioasă
Crengile-ntr-o parte.

Şi pridvorul parc-aşteaptă,
Oaspele grădinii,
Dar mă bate luna-n faţă
Şi mă ştiu vecinii...

– Lună albă, lună mută,
Lună călătoare,
Cum te-aş smulge de pe ceruri

[...] Citeşte tot

George Topîrceanu în Poezii, Ed. Tineretului - 1961
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

curţi învecinate -
bogat şi sărac privind
aceeaşi lună

haiku de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vecinul tău poartă haine curate şi frumoase în zilele de sâmbătă, este evreu. Dacă vecinii tăi îşi curăţă casele în zilele de vineri şi aprind candelele mai devreme decât se obişnuieşte, ei sunt evrei. Dacă ei mănâncă pâine nedospită şi îşi încep mesele din Săptămâna Mare cu lăptuci şi ieburi amare, atunci sunt evrei. Dacă îi vezi rugându-se cu faţa la un zid, balansându-se înainte şi înapoi, sunt evrei. Dacă în zilele de sâmbătă vecinii tăi nu aprind focul, ei sunt evrei.

citat clasic din Thomas de Torquemada
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Panorama dansului orei

Toate secundele invidiază primele

Fiecare oră zâmbeşte-n diasporă,
fiecare om e trist după un rom,
fiecare capră este un spleen
fiindcă râde de la un vecin

parodie de Constantin Ardeleanu, după Ion Bănuţă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scara timpului...

Vecinul meu de la etajul şapte,
are o maşină de găurit liniştea.
Vecina mea de la nouă,
are un amant care întreabă zilnic unde este scara de incendiu.

Toţi vecinii mei, au câte o unealtă
cu care trebăluiesc câte ceva
în folos propriu şi în durerea altora.

Vecinele: blonde, brunete, roşcate, chele,
au amanţi..
unele doar în vis,
altele..
în pat, pe masa de bucătărie, în baie sau în balcon.

Şi ele şi ei, adică vecini mei, sunt normali,
numai eu sunt nebunul din bloc,
de pe scara îndoită de timp şi de ger.

poezie de Alex Daniel din Lumea nebunilor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbare

Soaţa poate fi făloasă
Că, în zilele chenzinei,
Nu mai vin băut acasă –
Mă aduc acum... vecinii.

epigramă de Eugen Pop din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minciuna are picioare scurte

Le măsurai, de data asta,
Picioarele, cam timp de-o lună,
Şi, comparând-o cu nevasta,
Vecina mea e o... minciună!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invidiosului. Lui Zoil

M-aş vrea bogat şi mare, trei zile cel puţin...
Nu să trăiesc mai bine, să scap de un vecin.
În două zile vede, anume, că nu-i vis
Şi-n ziua următoare, se spânzură, precis.

epigramă de Marţial din Din epigramiştii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui septuagenar

Se plâng vecine şi vecini,
Că eşti cu ochii pe "găini"!
Şi culmea...'n anii tăi adânci
Nici n-ai cu ce să le mănânci!

epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătoriile în pământul românesc încep abia de la sfârşitul veacului al XIV-lea. O observaţie preliminară: de ce înainte de 1389 nu-s călători cari să fi străbătut ţara noastră şi să fi lăsat o descriere a acestei ţări? N-ar fi o pagubă esenţială dacă n-am cunoaşte unele din scrisele călătorilor din veacul al XVII-lea şi al XVIII-lea, pe când, dacă am avea pentru anii 1350, ori pentru o dată din secolul al XIII-lea, lucruri privitoare la noi, ele ar fi de un folos extraordinar, dat fiind că primele documente privitoare la Ţara Românească, scrise în limba latină şi mai târziu în slavonă, sub influenţa vecinilor de dincolo de Dunăre, bulgari şi sârbi, dar mai ales sârbi, sunt abia de prin anii 1370, iar, în ce priveşte Moldova, documentele, afară de anume legături cu străinătatea, sunt încă mai recente.

începutul de la Istoria românilor prin călători de Nicolae Iorga (1921)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capriciu

În fiecare seară
Strâng de prin vecini
Toate scaunele disponibile
Şi le citese versuri.

Scaunele sunt foarte receptive
La poezie,
Dacă ştii cum să le aşezi.

De aceea
Eu mă emoţionez,
Şi timp de câteva ore
Le povestesc
Ce frumos a murit sufletul meu
Peste zi.

Întâlnirile noastre
Sunt de obicei sobre,
Fără entuziasme
De prisos.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azvârlitul pe fereastră a devenit un sport naţional care ameninţă să devanseze celelalte discipline în care românul excelează de ani buni: aflatul în treaba, datul cu părerea, grija pentru capra vecinului şi bârfa neostoită.

Radu Paraschivescu în Ghidul nesimţitului, Nesimţitul la Bloc
Adăugat de Călin Ciprian Cugerean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu e nimic precum moartea. Moartea este cel mai bun lucru care se poate întâmpla în viaţă; dar cei mai mulţi oameni mor atât de târziu şi le ia atâta nemilos timp să moară. Dumnezeu ştie, vecinii lor nu-i văd niciodată ridicându-se dintre morţi.

citat celebru din William Blake
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire furată...

Îndrăgostită-i a mea vecină,
De fostul, altei vecine,
A râvnit, mulţi ani de zile,
Visând cu premeditare
La iubiri năbădăioase,
Acum este ca o floare,
Ce se ascunde de lumină
Ziua în amiaza mare.

parodie de Valeria Mahok (12 ianuarie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărata barieră care-i separă pe evrei de vecinii lor nu e nici politică, nici juridică. Ea e religioasă sau, mai precis, psihoreligioasă. Evreul va rămâne diferit atâta timp cât va fi, chiar cu numele, de religia iudaică. El nu se poate integra cu adevărat, să devină ca ceilalţi, decât convertindu-se.

Josy Eisenberg în O istorie a evreilor, Emanciparea: o revoluţie evreiască (1993)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Madam Pisica

Madam Pisica, strămătuşa
Motanului de la fereastră
Încearcă de trei veacuri uşa.
Dar n-o primim în casa noastră.

Madam Pisica are vicii
şi a scandalizat vecinii.
Se scapă-n florile grădinii
şi toarce: veni, vidi, vici...

Trufie, lăcomie, rut.
Încolo, nu face nimica.
Latina ei e de-mprumut.
Aceasta e Madam Pisica.

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Holteiul

Singur cuc, nu mai dormea
După ora cinii,
Dar acu, de cânt cu ea,
Nu mai dorm vecinii!

epigramă de Dimitrie Jega din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci ceilalţi, nemaiavând încotro şovăi, diata rămase bună făcută. Baba muri chiar în acea zi, şi nurorile, despletite, o boceau de vuia satul. Apoi, peste două zile, o îngropară cu cinste mare, şi toate femeile din sat şi de prin meleagurile vecine vorbeau despre soacra cu trei nurori şi ziceau: "Ferice de dânsa c-a murit, că ştiu că are cine-o boci!"

Ion Creangă în Soacra cu trei nurori
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada motanului

Motan m-aş fi dorit să fiu
cu coada-n sus, cu blana-n dungi,
cu gheare şi musteţe lungi,
c-un ochi verzui şi-un ochi căprui.

La ora când târâş-grăpiş
zăpada nopţii se adună
eu, cocoţat pe-acoperiş,
să urlu a pustiu la lună.

Şi-atuncea, şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine
şi să mă-njure surd, de Domnul,
că le-am stricat, urlând, tot somnul.

De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul: Argotice (1955)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada motanului

Motan m-aş fi dorit să fiu
cu coada-n sus, cu blana-n dungi,
cu gheare şi musteţe lungi,
c-un ochi verzui şi-un ochi căprui.

La ora când târâş-grăpiş
zăpada nopţii se adună
eu, cocoţat pe-acoperiş,
să urlu a pustiu la lună.

Şi-atuncea, şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine
şi să mă-njure surd, de Domnul,
că le-am stricat, urlând, tot somnul.

De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul, nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu (11 august 1955)
Adăugat de Superproverb
Comentează! | Votează! | Copiază!