timp şi zborul spaţial

La mulţi ani!

De ziua ta ţi-aş dărui o viaţă,
De-ar fi posibil însăşi viaţa mea,
Suflet de vis cu zâmbetul pe faţă,
Zeiţă-Lună şi Zeiţă-Stea!

Şi-aş vrea să fiu din viaţa ta măcar
Un soare ce durează o secundă,
Privirea ta şi zâmbetul tău rar
Să mă topească şi să mă pătrundă...

Să pot măcar s-apuc să strig şi eu
Că ştiu ce-nseamnă toată fericirea,
Căci m-a pătruns o clipă Dumnezeu,
Cu zâmbetu-i de foc şi cu privirea.

Mă simt etern căci m-am atins de tine,
Zâmbind şi moartea o voi îndura,
Chiar dacă pentru totdeauna ţine,
Cât amintirea-ţi nu poate dura.

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi visăm la ceea ce citeam în copilărie în romanele science fiction; Jules Verne, care ne îndemna să zburăm spre Lună, belgianul Tintin zbura spre Lună; imaginaţia noastră s-a dezvoltat în acea vreme, iar eu am fost moştenitorul acelei imaginaţii dezvoltate. Cosmonautica îmbracă însă un aspect mult mai vast, cu multe conotaţii teoretice, care s-au transpus în practică prin zborurile efective ale omului; s-a început cu aviaţia (probabil vă amintiţi de pionerii aviaţiei româneşti; Traian Vuia care în 1906 s-a ridicat de la Pământ; Aurel Vlaicu, care a construit avioane pe teritoriul României; Henri Coandă, recunoscut ca pionerul aviaţiei cu reacţie în 1910, a construit un avion al cărui motor mergea pe principiul reactive). De la teoria aeronautică aplicată în aviaţie până la teoria aplicată în zborul rachetei este o oarecare distanţă. Unul dintre pionerii tehnicii rachetei este rusul Constantin Ţiolkovski, care a descoperit principiul de bază al deplasării rachetei şi transilvăneanul Hermann Oberth, considerat şi părintele navigaţiei spaţiale.

citat din Dumitru Prunariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec

printr-un nor galactic su
focat de singurătate
aproape un veac
de poezie
cu sfere tele
portate dintr-un uni
vers cu rima astro
logică
un pumn de stele lus
truite impudic
de frigul u
man (!?) plierea spaţiului
şi zborul navelor
spaţiale picioare dumne
zeieşti

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totuşi, Nistor nu plecă fără a-i saluta şi pe părinţii adolescentei, domnul şi doamna Cristescu, spunându-le şi dânşilor că s-ar putea să nu se mai vadă până la lansare. Soţii Cristescu tresăriră surprinşi la auzul acestei posibilităţi, venindu-le greu să creadă că nu-l vor mai vedea pe băiatul cel înalt mult timp din acel moment încolo; devenise un "obişnuit al casei"... Măcar de s-ar fi certat Adela cu el înainte de plecarea în misiune, sau măcar de n-ar fi fost dânşii de acord cu relaţia dintre fiica lor minoră şi acest tânăr geograf înalt; dar nici una dintre aceste două variante nu exprima realitatea... Pentru că realitatea suna astfel: băiatul de 2,18 m era astronaut şi va pleca peste vreo 10 zile într-o misiune spaţială de lungă durată, cel puţin pentru următorii 13 ani...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până în acel moment se pregătiseră doar, destul de bine, după cum susţineau toţi; iar momentul în care vor trece de la faza de "cadeţi" la cea de astronauţi nu era departe; de acel moment îi despărţeau doar douăsprezece zile, deci mai puţin de două săptămâni. Deocamdată era încă vineri, 15 iunie, zi ce semnifica sfârşit de an şcolar, chiar şi pentru Mihai. Pentru cei mai mulţi elevi urma perioada cea mai aşteptată, aceea a vacanţei de vară; pentru Mihai însă, ceea ce urma diferea complet de o vacanţă. De fapt, el oricum nu de vacanţă ar fi avut parte, doar îşi încheia studiile; şi-ar fi început activitatea în Institut. Iată însă că el îşi începea activitatea direct într-o misiune spaţială importantă, ca membru al echipajului, ba chiar ca şeful securităţii misiunii; deloc rău pentru un tânăr de aproape optsprezece ani...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sever: Domnişoara Laura Stancu, reclamanta... Dumneavoastră vreţi să vă reprezinte cineva în acuzare?
Lia: Nu.
Sever: Vă susţineţi în continuare declaraţia dată?
Lia: Da.
Sever: Bun. Deci, dacă reclamanta îşi susţine declaraţia şi nu-şi retrage acuzaţiile, putem începe ancheta. Deocamdată, eu voi prezida această şedinţă şi investigaţiile. Şi să începem prin a trece în revistă câteva amănunte cunoscute despre cele două părţi. Începem cu acuzatul, Lucian Enka. Din acest moment, îţi voi spune "cadet Enka". De acord?
Lucian: Da, domnule.
Sever: Deci, cadet Enka, în vârstă de 21 de ani, născut pe data de 29 februarie 2064, în Craiova; părinţii Diana şi Iulian Enka, ambii lucrează în Institut... Ai învăţat numai aici, în acest Institut, în fiecare an reuşind performanţa de a obţine media anuală 10... De-a lungul anilor, ai participat şi ai câştigat numeroase concursuri naţionale şi internaţionale, la matematică şi nu numai. Ai absolvit în urmă cu trei ani, cu media 10, devenind matematician. Proiectul tău de diplomă prezentat la examenul de licenţă a fost nava spaţială "Pacifis", pe care ai şi construit-o, împreună cu alţi doi colegi. Pe data de 28 mai a. c. ai fost numit de către Comisia pentru Zboruri Spaţiale a Institutului ca membru de bază al misiunii spre planeta Proxima, alături de cei doi colegi cu care ai realizat nava "Pacifis". Timp de o săptămnă ai întocmit subiecte de concurs pentru 10 candidaţi, printre care se număra şi domnişoara Stancu, iar la data oficializării misiunii ai fost numit în funcţia de comandant. Deocamdată însă, pentru că n-aţi plecat nicăieri, eşti considerat doar cadet. Ai vreo obiecţie la cele auzite?
Lucian: Nu.
Sever: Aceasta ar fi prima ta misiune spaţială; n-ai mai participat la nici una până acum?
Lucian: Nu, n-am mai participat; ar fi, într-adevăr, prima.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există un motiv bun pentru a dezvolta mai multe straturi de scopuri. Fără multe şi variate tipuri de scopuri, s-ar putea să cazi pradă aceluiaşi lucru care li s-a întâmplat primilor astronauti de pe Apollo. Unii dintre ei, după ce s-au întors de pe Lună, au avut grave probleme emoţionale. Motivul? După ce ai fost pe Lună, unde sa te mai duci? După mai mulţi ani de antrenament, vizualizare şi anticipare a zborului pe Lună, acel moment, glorios cum a fost, a trecut. Dintr-o dată, a părut că este vorba de un sfârşit, capătul muncii lor de o viaţă, şi depresia s-a instalat. Ca rezultat al acestei experienţe, astronauţii de mai târziu au fost instruiţi să aibă alte proiecte majore în lucru după încheierea misiunii lor spaţiale.

Jim Rohn în 7 Strategii pentru obţinerea bogăţiei şi fericirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinzi fermecate

La plecare ţi-ai lăsat oglinda pe scrin.
M-am uitat în ea doar într-o doară:
Nicio imagine interioară!
Sucitu-o-am, scuturatu-o-am:
Sticlă tăcută şi goală!
Atunci am aruncat-o în ogradă
Şi oglinda s-a spart în aşchii,
În zeci şi zeci de oglinzi fermecate.
Am luat un ciob şi m-am uitat:

Mă privea o jumătate de ochi balcaz,
Din care curgea o lacrimă dalbă,
Pe marginea pleoapei o muscă verde.
Am luat un alt ciob şi am privit:
Stârceau urechile lui Midas!
Am pus repede mâna la gură, nu cumva
Să mă vadă colegii mei binevoitori,
Că lui Apolo i l-am preferat pe Pan,
Auzindu-i fluierul din pădure.
De-acum eram curios să ştiu ce bucluc

[...] Citeşte tot

poezie clasică de George Meniuc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian nu se grăbea, dar se îndrepta spre colegii săi, spre locul în care cele două nave încă staţinau. Nuria merse alături de el; de cum zări navele, se observa că o cuprinsese teama. Lucian o privi încurajator, încercând să-i trasmită, fără cuvinte, că nu avea de ce să-i fie teamă. Se opriseră puţin. Nuria îşi dădu jos ochelarii primiţi de la comandant, privind uimită, când spre "Pacifis", când spre "Vulturul". Pentru ea navele spaţiale reprezentau ceva inedit, surprinzător. Pentru membrii echipajului, ea, prezenţa ei era ceva inedit, surprinzător, apropiindu-se, împreună cu comandantul lor. Lucian stătu pe loc, atâta timp cât consideră că i-ar trebui Nuriei pentru a se "acomoda" cu prezenţa celor două nave spaţiale, apoi porni din nou, spre colegii săi, în dreptul cărora se opri. Îi dădu drumul mâinii Nuriei, zâmbind, spre ea, blând, amabil, încurajator.

citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fantezii de noapte

lacrimi din stele se scurg în ploaie
lumini tresară atinse de umbre
pe cer nu e loc de structurile sumbre
astfel primesc noaptea lucidă în odaie.

pe pereţii casei sunt jocuri bizare
cu lumini fugite de bezne haine
în lumea asta sunt desfăşurări de taine
aspectele urâte trec prin estetizare.

astronauţi au poposit pe lună
strâng aspecte de viaţă din trupul ei
într-un fel curajos eu îi ignor pe zei
trăiesc fantezii de noapte nebună.

aspecte de viaţă picură din condei
din slove de laur îmi fac o cunună.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasa navă spaţială albastră pornise în cucerirea spaţiului infinit. De destul de mult timp nu mai putea fi zărită de pe Terra, nici cu ochiul liber, nici cu instrumente de specialitate performante, iar fiindcă se depărtase de sistemul solar foarte mult, nu se mai putea stabili nici măcar legătura audio sau video. Din navă, Terra nu mai putea fi zărită deloc, nici măcar ca un simplu punct micuţ şi galben, amestecat printre toate celelalte milioane sau miliarde de stele mici şi gălbui ale Universului, care înconjurau nava din toate părţile.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurele care mai zboară sunt navele ruseşti, câte trei oameni la bord şi numai în scopuri comerciale, fiind o sursă de venit pentru ei. Următorul echipaj uman va pleca peste vreo 2-3 ani. Americanii realizează în acelaşi regim zboruri pentru doritori, sau în regim de colaborare ştiinţifică cu anumite ţări. Zboară acum cu navete ruseşti, iar ruşii cu navete americane. Lansarea cosmonauţilor e o problemă din cauza penuriei de vehicule, care au defecte majore chiar din proiectare. A scăzut tehnologia, s-a redus şi numărul de zboruri extraatmosferice.

citat din Dumitru Prunariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul a început în 1977. Lucram la o fabrică de avioane lângă Braşov şi, ca orice tânăr, am plecat să-mi satisfac serviciul militar. Am plecat la Bacău şi comandantul unităţii de acolo a venit în sala de curs, ne-a povestit cum este implicată România în activităţi cosmice. Că din 1968 a aderat la un acord internaţional numit Intercosmos, în cadrul căruia dezvoltăm instituţii cosmice, pregătim specialişti şi, în sfârşit, pregătim un om să-l trimitem în spaţiul cosmic. Ne-a întrebat cine doreşte să participe la selecţia pentru candidaţi cosmonauţi. Cine intra în această competiţie beneficia de un examen medical complex. Aveam 24 de ani şi m-am gândit să văd cum stau cu sănătatea. Testele se făceau la Spitalul Militar din Bucureşti. În Capitală era şi soţia mea, studentă pe atunci. Şi am zis că, decât să stau o lună în unitatea militară să mă trezesc dimineaţa să fac marşul cu rucsacul în spinare, mai bine plec la Bucureşti să-mi văd soţia. Aveam un băiat şi urma să vină şi al doilea. Acelea au fost considerentele. Şi de acolo, iată-mă acum în faţa voastră, la 33 de ani după zborul făcut în spaţiul cosmic.

citat din Dumitru Prunariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un câmp minat, urcuşul ce duce înspre pisc

Un câmp minat, urcuşul ce duce înspre pisc.
Câţi temerari nu-ncearcă recordul să-l doboare
Măcar c-un pas, doar unul, mai sus, ţintind spre soare
Şi ignorând că-i doare entorsă, plex, menisc!

Chiar viaţa noastră însăşi e-un câmp minat, pe care
Îl tot parcurgem zilnic, sfidându-i orice risc,
Până-ntr-o zi o cruce,-un menhir sau obelisc
Marchează-un pisc, râvnitul, sau ditamai eroare.

De eşti, în lumea asta confuz-crepusculară,
Astronaut notoriu, năier sau alpinist,
Pe drumul ce te-nalţă şi care te coboară

Tu nu uita o clipă să fii şi bun genist.
Un câmp minat e viaţa în drum spre Everest,
Dar ce măreaţă-i clipa trăită fără rest!

sonet de Nicolae Mătcaş din Un câmp minat, urcuşul (2010)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

2086 / jurnal

simplitate la nivel de cunoaştere /eşti sângele tău tânăr care pluteşte prin vid / eşti într-un costum de cosmonaut /dronele survoleaza pământul/ nimic nu ne mai salvează sufletele / 2086 sau atunci când s-au implinit 100 de ani de când ai născut frica şi ai trăit cu ea de atunci/ acum corpul tău e un mecanism format din roţi şi bile iar ziua se încarcă cu electricitate

// simplitate la nivel de reglare al emoţiilor//

apeşi un buton pe touch screen şi nimic nu se întâmplă / asculţi cum plumbul îţi clocoteste în organe şi asta este tot ce poţi face ca să ajungi până în ziua de mâine cand vei privi din nou dronele strălucitoare survolând cerul ca nişte păsări speriate.

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pielea asta de oameni vii

era un accident de circulaţie a înroşirii prin sânge
un vaiet prelung ca de lup iritat cu o chitară smulsă blues
o lume indiferentă trecând printre necunoscuţi în timp ce ploaia rece o spăla de chip
un parc în care se vedea o umbră de copii jucându-se şi pocnindu-se
pe undeva era şi o uşă cluj jegoasă şi plină de abţibilduri cu un scârţâit mai rece decât gerul
un perete inscripţionat cu nume neinteresante de pictori şomeri răzbunându-se pe fabrica celor utili
în curtea casei mormane mototolite de ziare mincinoase supuse uitări
un vaiet prelung ca de lup iritat cu o chitară smulsă blues
oasele ni se iroseau în războiul lumii cu eternitatea
prin bodegi mulţi dintre noi cădeau pradă stelei 80
părul nostru mic era doar o umbră a pletelor rupte
ne scriam des versuri de despărţire prin coli de sertar
inventam poveşti în locul orelor de la politehnică
era un accident de circulaţie a înroşirii prin sânge
ciocnirea navelor spaţiale cu neputinţa unei tinereţi
se adunau procurori extratereştri pe lângă halbe
reconstruiau aici o lume ca lor în timp ce înlăcrimaţi ar fi vrut departe de aici
peste toţi creştea un nor de fum înecăcios de nicăieri
tuna şi ploua rece şi se scurgea pe noi pielea asta de oameni vii

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buzele tale au ceva din aroma merelor primordiale

pentru că trupul meu devine imponderabil când mă săruţi
aşa că nu-l mai judec pe adam că s-a lăsat pradă ispitei
cum poate şi dumnezeu s-a lăsat pradă poeziei
când a inventat femeia

ştiu sigur că dacă aş fi avut puterea lui
luna ar fi fost mult prea puţin să-ţi ofer în schimbul iubirii
poate că aş fi fost dispus să-mi negociez tot universul
dar eu am doar un om din zăpadă artificială drept minune
iar pentru el nu e valabilă nici măcar legea acţiunii şi reacţiunii
suferă de inerţie acută şi se lasă apăsat de gravitaţie

doar îngerii şi uneori cosmonauţii plutesc în modul acesta special
descoperit mai întâi de adam pe buzele evei
cu mult înainte de a hotărî newton că merele trebuie să cadă

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faptul că această planetă era atât de necunoscută avea o explicaţie. Şi anume: nimeni nu se încumetase până atunci să se aventureze într-o asemenea călătorie până la Proxima, care li se părea foarte periculoasă, datorită distanţei enorme dintre cele două planete. De asemenea, după cercetările făcute în ultimul timp, planeta Proxima li se părea un ţinut deloc prietenos şi total inaccesibil. Nimeni nu şi-ar fi putut imagina cum o navă spaţială avea să răzbată până la Proxima, acest lucru părându-li-se de domeniul fantasticului, un lucru practic irealizabil. Nici acum nu erau siguri că nava albastră va reuşi totuşi să străbată cu bine extrem de dificilul drum şi-şi dădeau seama cât de mult riscau. Dar îşi spuneau că trebuie măcar să încerce.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Domnul To Kuny se numeşte... Victor?! Zău?! Frumos nume! Dar de ce eşti sigur că acesta ar fi numele dânsului?
Lucian: Păi... Sunt foarte sigur! Vezi tu, săptămâna asta, mai exact luni, dar şi în alte zile, am fost la marele supercomputer şi am avut o "conversaţie" destul de interesantă cu acesta; bizară, dar deosebit de interesantă.
Lia: Tu şi supercomputerul Proximei?! Nu mai spune, se miră ea, amuzată. N-aş crede! Poate Mihăiţă, nu tu...
Lucian: Păi, da... Ţi se pare ciudat?! Tot ce se poate să fie ciudat. Pentru că şi mie mi s-a părut astfel, mai ales că mi-a plăcut. Mi-a plăcut să colaborez cu supercomputerul. A fost foarte interesant. Tocmai de aceea am întârziat destul de serios în compania lui, cu mult după miezul nopţii, aproape în fiecare zi, săptămâna trecută. La un moment dat însă, nu ţi-aş putea spune cum anume s-a întâmplat, pentru că nici mie nu mi-am explicat încă, însă, după cum ziceam, supercomputerul mi-a afişat acest mesaj: "Pe suprafaţa Proximei a sosit o navă spaţială de pe Terra, cu trei persoane la bord." Acesta era mesajul, deci, era clar că nu putea fi vorba despre nava noastră, "Pacifis". Mi-am dat imediat seama cine ar putea fi cele trei persoane în cauză. Cine altcineva, dacă nu cei trei membri ai familiei Kuny?! Asta era clar! Deci, supercomputerul a confirmat bănuielile mele, pentru că eu am susţinut de la bun început că ei trei nu sunt localnici. Oricum, mai departe, cu greu am reuşit să aflu şi alte lucruri legate de acest eveniment, de la supercomputer. Anume, data terestră la care acea navă a ajuns aici. Şi era vorba despre duminică, 4 februarie 2080. Însă supercomputerul nu a binevoit să-mi afişeze numele persoanelor de la bordul navei, în schimb mi-a confirmat faptul că la bordul ei se aflase o persoană cu iniţialele P. V., adică, după cum mi-am amintit mai târziu, Preda Victor, alias, actualmente, To Kuny. Şi singura informaţie utilă pe care am mai reuşit s-o aflu de la supercomputer a fost denumirea navei cu care au sosit cei trei aici, pe Proxima, anume "Vulturul"!

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sever: Cadet Ristea, în vârstă de aproape 18 ani, născut la data de 30 iulie 2067, în Craiova; părinţii Marilena şi Emilian Ristea, ambii angajaţi ai Institutului. Ai învăţat mereu aici, în Institut, deşi nu ţi-ai terminat încă studiile; vei absolvi de abia vineri, după susţinerea examenului de licenţă; am înţeles chiar că azi ai venit de la proba la mate... Îţi urăm mult succes!
Mihai: Mulţumesc, domnule.
Sever: În fişa ta mai figurează faptul că ai fost campion mondial la lupte, de genul artelor marţiale, până anul trecut inclusiv, la juniori, dar ai renunţat la cariera sportivă începând din acest an, când trebuia să treci la seniori. Proiectul de diplomă îl vei prezenta vineri, iar dacă vei promova, vei deveni informatician şi fizician; în plus, dacă vei pleca în această misiune, astronom şi astronaut. Ai obţinut dreptul de a deveni membru al echipajului în această misiune, în urma promovării concursului organizat în acest scop, concurs la care ai obţinut rezultatul final maxim. Examinatorul tău n-a fost acuzatul de acum?
Mihai: Nu. A fost geograful cel înalt...
Sever: Nistor Harris.
Mihai: Întocmai, el.
Sever: Deci, el te-a asistat... Să mai adăugăm că la data oficializării misiunii ai fost numit şeful securităţii. Cam atât. Ştii de ce te afli acum aici?
Mihai: Da, ştiu. A fost depusă o reclamaţie împotriva comandantului misiunii, Lucian Enka.
Sever: Aşa-i.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!