Citate despre tipografie și viață, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la tipografie și viață, dar cu o relevanță mică.
Actorul de azi, actorul adevărat, nu se mulțumește să informeze pe spectator așa cum tipograful informează pe cititor. Actorul îl face pe spectator să trăiască, ba chiar să joace la rândul lui acțiunile jucate pe scenă. Nu este actor deplin acela care n-a obținut de la spectator ca, întors acasă, singur în odaie, să nu mimeze, să nu imite, să nu recite, tare sau în gând, cele făcute și spuse de actorul care îl fascinase.
D.I. Suchianu în Vedetele filmului de odinioară
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urare de Anul Nou
Să nu mă dezmint, prieteni, mă gândesc să vă colind
Și nu vreau să închei anul, cum mă știți, mereu jelind.
Vreau să hohotesc ca proasta, să m-audă-un mapamond,
Să mă prindă miezul nopții-mbrățișată cu un blond.
Și mai vreau să fiu silfidă, să îmbrac al meu deux-pieces
Uite-așa, pocnind din dește. Și să am mare succes.
Să întineresc deodată, ca-n poveste și să strig:
-Nu-mi mai trebuie sarmale, îmi ajunge un covrig!
Să am bani, să nu mai chițăi, că o carte nu mai pot
Să o tipăresc, poeme la lumină să le scot.
Că așteaptă la grămadă, înjurând acest sistem
Și înjur și eu cu ele, că nu-mi pasă, nu mă tem.
Și-aș mai vrea să plec în Franța, la Paris, ce vis nebun!
Dar, eu vreau, acum, când vine Anul Nou, cam tot să spun,
Ce-mi doresc de-o veșnicie, chiar dacă nu se-mplinesc,
Ce-am visat, de-a lungul vieții, cu voi vreau să-mpărtășesc.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de schimb
leagănă-te, frunză de arțar
în amurgul toamnei când mă plimb.
timpului, un nemilos șperțar
te ofer ca pe un ultim schimb
pentr-o legătură de zețar,
pentr-un cântec, pentru-al vieții nimb.
leagănă-te, frunză de arțar,
în amurgul toamnei, când mă plimb.
lutul strânge cuibul de scorțar.
inima în piept e un corimb.
leagănă-te, frunză de arțar
și înșiră orele pe limb!
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin analogie cu pictorii impresioniști care au dezvoltat noi teorii despre lumină și culoare, Debussy a făcut același lucru în muzică. La fel ca și pictorii impresioniști sau poeții simboliști, a încercat să surprindă o impresie sau o stare sufletească trecătoare, și-a propus să sesizeze exact esența unui gând cu cât mai multă economie. Era incomparabil mai puțin interesat de forma clasică decât de sensibilitate. A fost de la bun început mai întâi un băiat, apoi un bărbat sensibil. Încă din anii copilăriei, avea gusturi aristocratice. La vestita patiserie Bourbonneaux, prietenii lui se delectau cu bomboanele cele mai ieftine, cele din care puteau cumpăra cât mai multe pentru câteva centime. Debussy alegea un sandviș mic, sau o mică "timbale aux macaronis" (macaroane în aluat), sau altă specialitate delicată de patiserie. Mai târziu, gusturile lui au rămas la fel de rafinate. Îi plăcea să se înconjure cu tipărituri și cărți fine. Era un gurmand cu un apetit considerabil pentru caviar. Se îmbrăca aproape ca un dandy, alegându-și cu grijă cravata, pălăria cu boruri largi. Știa exact ce dorește de la viață și a luat ce a vrut de la ea, ignorând restul.
Harold C. Schonberg în Viețile marilor compozitori (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada prețului cu colți de argint
Redactorii-șefi iubitori de cultură
Să-și vândă revistele încă sperau,
Adânc detestând a spinării curbură,
Scriau, corectau, tipăreau și ziceau:
- Veniți să citiți la chioșc de ziare
Articole, versuri, umor, ca și proză,
Ce zilnic susțin un tiraj ce nu-i mare,
Dar face să fie viața mai roză...
- Dar costă o groază, spunea difuzarea
Și banii sunt rari prin cultură pe-aici,
Mai bine (la alții așa crește vânzarea!)
Tipărim porcărele și goale pisici.
Redactorii, însă, sperau cu oftatul
C-o să investească-n cultură și statul.
- Priviți cum înghite pământ ca și cer,
E prețul uriaș în bancnotele noi,
[...] Citește tot
parodie de Corneliu Vasile din Epigrame și alte versuri umoristice, după Ștefan Augustin Doinaș (septembrie 1996)
Adăugat de Corneliu Vasile
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt un om liber
Sunt un om liber,
ceea ce eu gândesc singur,
ceea ce eu scriu singur,
noapte de noapte,
poate ajunge, ziua,
în mâinile voastre,
sub ochii voștri,
poate intra în lume,
poate intra
în istoria literaturii,
sub formă de libertate
care-și caută rostul.
Nici o libertate
n-are nici un rost
singură,
fără setea de ea,
fără nevoia de ea,
fără dorul de ea,
fără negația ei
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Antologia "Sunt un om liber" - 1989 (11 iulie 1989)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un zâmbet
Aș vrea să aduc zâmbetul
la cei care nu știu să zâmbească.
În viață cei mai buni oameni
sunt cei care îți dau un zâmbet.
Am citit zâmbetul tipărit pe fața ta,
apoi un foc brusc ți-a invadat fața,
colorând inima și întunecând durerea.
Zâmbetul ăla ți-a dat lumină inimii,
cu momente de viață frumoase
care reaapar deodată în memorie
și cu cât împrăștii mai multă lumină,
cu atât mai multă frumusețe găsești în lucrurile mici...
Dar întotdeauna să-ți amintești
să zâmbești așa în fiecare zi.
poezie de Eugenia Calancea (8 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furtunile sinelui și tragediile firii
ți-am fost infidel, iubito, în viața asta damnată
și de-atunci am conștiința dureroasă
dar am cunoscut în vârtelnița vieții
furtunile sinelui și tragediile firii
fidelii cunosc doar latura trivială a iubirii
acum trupul măcinat a isprăvit cu păcatul
a rămas doar floarea trupului stigmatizată
și sămânța unui regret și sufletul meu nostalgic
am în mine și raiul și iadul adamic, iubito
și memoria atâtor femei defuncte
am lecuit sufletul cu simțurile scabroase
și simțurile cu sufletul înaltul
am iubit cu ochii și văzul lumea asta damnată, iubito
eram luceafărul de noapte prăvălit din ceruri
nici moartea nu mă speria, schimbam doar curcubeul
dintr-o cameră sau un parfum și cerul de dimineață
sau un vers dintr-o poezie-elogiu demult uitată
din sanctuarul unui nebun poet, genial odată
voi femeile iubiți cu sufletul și doar cu sufletul
frumusețea ta îmi umple ochii de lacrimi într-o doară
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
a fost ultima postare pe această pagină
am obosit
m-am săturat să trăiesc în mizerie morală și materială
m-am săturat să mor în fiecare zi
m-am săturat să trăiesc de pe o zi pe alta cu un salariu mizer
m-am săturat să nu am bani să pot tipări cărțile
m-am săturat să am numai obligații și niciun drept
privesc în jur, privesc la oameni și mă cutremur
ce a mai rămas
nimic de spus, nimic de făcut
și lacrima este un cuvânt, spuneam într-un poem...
deci mă retrag
rămâneți cu bine
această lume mă obosește
voi sterge în fiecare zi o lacrimă(un poem) de pe aceasta pagină
nu mai postez, nu mai comentez
mulțumesc...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Priveam în gol
și vedeam lumea cu ochi goi cum goală era și ea
singurul lucru care o îmbrăca era culoarea banilor, noi sau vechi
și lumea se îngrămădea să o pipăie, să-i smulgă hainele
să se îmbete cu mirosurile ei
ciudat, dar numai în filme am văzut oameni cărți
în viața reală ei se strecoară prin canale ca să nu fie dovediți
ideea gulagului încă mai stăruie ca un abur dens
și oricine poate dispărea dintre ai săi cu tot cu literele sale
tipografiile scot mai mult postere
busturi impresionante, pulpe cabrate, fețe zâmbitoare
reclame la orice numai la carte nu
și cuvintele se ofilesc printre prescurtări
cmf? op... cpma? n... asta-i viața csf... ncsf...
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt un labirint liniștit. Cuvântul labirint îmi evocă o gravură, într-o carte cu copertă roșie, tipărită de editura Garnier, ce înfățișa un edificiu destul de vast, semănând cu un cilindru ori cu o tobă. Eram copil și priveam gravura cu oarecare mefiență, cu o anumită teamă, imaginându-mi că Minotaurul era acolo înăuntru. Labirintul este simbolul evident, inevitabil, al perplexității. Am fost toată viața perplex în fața universului, în fața problemei filozofice pe care o consider esențială: aceea a timpului și a identității. Dacă am reuși să rezolvăm această problemă am avea totul, dar ar fi mare păcat, pentru că asta ar însemna moartea metafizicii și a filozofiei.
citat din Jorge Luis Borges
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Boas, în cercetările lui de antropometrie publicate între 1909 și 1922, nu vorbea de indianizare, ci doar de americanizarea emigraților sau a celor numiți half blood, într-atât este de adevărat că fenomenul acesta îl constatase chiar și la indienii metisați. Chipurile alungite, emaciate și înnegrite de oboseală și de reziduuri metalice pe care Jung le văzuse defilând la ieșirea din uzină corespundeau probabil imaginii pe care psihanalistul însuși și-o făcuse despre indieni; dimpotrivă, indianul din America de Nord are fața mult mai lată decât a americanului actual. Asta nu înseamnă că teoriile lui Jung privind sufletul indian ce continuă să trăiască în americanul de astăzi nu-și găsesc o confirmare - singura, de altminteri, pe care o cunosc - într-un document destul de derutant, odinioară accesibil într-un singur exemplar la Koninklijke Bibliotheek din Haga și astăzi definitiv dispărut: De samenzweering van den zielen der Indianen (Conspirația sufletelor indienilor); Vertaald uit het Spaansch in het Nederlandsch door Samuel van Haeren (Traducere din spaniolă în olandeză de S. v. H.), tipărit în 1918 sau puțin mai înainte de Drukkerij Shemoth, 's-Gravenhage (Tipografia Shemoth, Haga).
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mișu (exasperat): Trebuie să fie tipografia... Nu mai pot, Nina!... Simt că-mi cedează frânele...
Nina (se aruncă asupra lui): Mișule! Desfrânează-te și tu puțin! Lasă telefonul să sune! Suntem tineri și plini de elan! Dă-l dracului de ziar! (Se întinde peste el.) Muncim pe brânci! Ne spetim pentru a spori miliardele unor milionari de carton... Așa nu se mai poate... Avem și noi dreptul la puțină viață personală... (Îl sărută.)
Mișu: Te iubesc, iubito... (O sărută.)
Nina (îl imită, plină de dragoste): "Te iubesc, iubito!"... Scumpule! Te rog frumos! Fără pleonasme...
Mișu (drăgălaș): De ce mă întrerupi?
Nina (oficială): Corectura intră tot în obligațiile mele de serviciu...
replici din piesa de teatru Bun de tipar, scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Misterioșii hazari
Abia înaintez, un pas, doi, un elefant de puf,
Viața e lentă cu inexistenții,
Luna nici nu există. O rochie ce nu rezistă.
Fotografiile din creier s-au șters.
În dantele răposatei, șoriceii au adormit fericiți.
Cuțitele de argint așteaptă în scrin mâini puternice.
Orice întrebare miroase a mosc și a liliac.
Opera privighetorii nu a fost tipărită.
Copile, tu nu ești veșnic, dar ocolești întrebarea.
Plânsul este muzical și matematic.
Oricare drum se va termina într-o prăpastie plină cu flori.
Destul ne-ai jignit, mătușă moarte, e timpul să pleci.
Când toți plâng, cine mai este sincer?
Hai, îmi spuse fata de la intrare,
Fugim în desiș, va trebui să te sărut.
Așa mi-a porunci Stăpânul.
Despre hazari, nimic.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Catargul
Catargul colorat cu vise înflorește pe ochiul crud al mării.
Neam prins catarg pe suflet, gigantic, cât o mare,
al vieții fără moarte ceși lasă în urmă un gând.
Din cremene și rouă neam tipărit sub soare
un descântec de lumină, verde și rotund.
Neam prins izvorul ierbii de vârful unei aripi,
puterea unei pietre ce nea pătruns în os.
Ne hrănim din vânt, din păsări și din greieri,
din coardă de vioară, dintrun nuc umbros.
Neam prins zăpezi pe umeri și munți de stele în șoapte,
fiecare zi, ploi de flăcări vii.
Tulpini de anemone cu gust de mere coapte,
buza unei note, puterea de a fi.
Neam prins înaltul și adâncul, romburi și pătrate,
geometrii de vise, timpul care geme.
Imperii ce răsfață drumuri neumblate
[...] Citește tot
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parcurs
ziua care începe
în dreptul paginii proaspăt tipărite
face înconjurul meu... mâna asta de culori
umplută cu fluturi hormonali speriați vii
ignor sentimentul flatării
acea împingere perfidă din realitate
asemenea unor mici invazii
susceptibile să vindece
păstrez emoțiile în palmă
domestic mă întreb
dacă nu am lăsat
ușa descuiată
ceva pe foc
vreo lumină stinsă
acopăr problematica feminină
cu rochie amplă-n semiobscuritate
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parada muștelor
M-aș ofili în toate sertarele durerii
unde ard cromatic visele-n galbenul amar-mortal;
iar eu, literă fără casă
îmi beau crematoriul pe la marți și jumătate...
Mă tem de Septembrie
o doamnă trecută de vârstă a treia
mi-a zis mai de mult că m-am născut pentru a mă urî oamenii înalți...
Mă iubește furtuna manuscriselor roșii
atât de tare încât îmi pune arta la picioare,
dar Dumnezeu poate nu a vrut să mă iubească poemul...
A vrut să mor...
Să mor cu bricheta în mână, să nu-mi aprind aplauzele.
A vrut să fiu cenușă de poet acum două vieți,
Iar azi, uite-mă verighetă de damă...
Doar un cadavru de zăpadă
mai dă târcoale-n fantezii amnezice
[...] Citește tot
poezie de Tiana Badea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De picoteală
Îmi spuneai că e frig dacă deschizi fereastra înainte de ora doisprezece,
râdeai,
mă luai în răspăr, ești un vrăjitor, așa e, doar tu ai baghetele magice aurite și mâna de doisprezece tăciuni
ora aceea, doisprezece,
prefaci teama în cupa aceea de vin pe care n-o înțelegeam niciodată,
în Levant strugurii se coc mai repede decât aici,
așa cum se coace floarea de vișin primăvara și se face la urmă acrișoară apoi parfum,
cu frunzele vii de așezat într-o carte proaspăt tipărită, prostia rămâne necumpărată de nimeni,
nu se cumpără nu se vinde,
în și din prostie, doar cărțile singuraticilor răzbat...
sfârâiau pe undeva melcii, ar fi cerut să se iște, să se împrimăvăreze odată ierburile și animalele
către Levant, se mănâncă de vie carnea și în sânge multă carne de oaie și miel qui prodest
oile și mieii se taie vinerea
iar în ol pregătesc coca pentru plăcinte cu ierburi străbătute încă de seve
qui prodest
nu mai vrem legături
e felul lor de a se lega de ierburile care cresc pe lângă pietrele altfel prea văduve
și de animalele singuratice, de turmele care încă le rămân.
[...] Citește tot
poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călătoria dumnealui hatmanului Costandin Paladi la Feredeile borsăcului
Părintele-acel vecinic, acel fără de moarte și tare,
Cel milostiv și puternic, fără de asemănare,
Acel ce din nimicnicime, din bezna cea-ntunecată,
Au zidit în șasă zile lume-această minunată,
După ce-au făcut pre soare, ce din chentru luminează,
Luna, planitile toate ce-mpregiuru-i se rotează,
Și stelile cele multe, acele nenumărate
Ce-mpodobesc cu lumină al tronului tău cetate
Și toate câte pământul poartă pe a sa rătungime,
Plante și vietăți încă, nesfârșită feliurime,
Apoi, s-arate mai bine puterea sa acea mare,
Au plăzmuit și pre omul dup-a sa asemănare.
Priviind ziditoriul însă la al omului natură,
Că la tot feliul de patimi îi supus preste măsură,
Care ș-acea scurtă viiață ce îi este hotărâtă,
Prin mii de dureri cumplite i-o fac foarte amărâtă,
Și prin vaite, suspinuri, lăcrămări fără-ncetare,
Vadeaua vieții cea scurtă i-o scurtează și mai tare,
Milă au cuprins Monarhul fulgerilor fioroasă
[...] Citește tot
poezie de Daniil Scavinschi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Către Silvia, Secretar General în retragere
(la prima suflare)
"Încurajare"
când mă gândesc la ideea asta de încurajare
o simt cum mă trage dinspre Interior înspre Exterior.
Este un îndemn de a ieși din tine însuți.
De a te scoate din minți cumva.
Câte minți? De ce "minți"?
Curaj. De exemplu când vezi un politician vorbind la televizor
să crezi pentru o clipă că el e de fapt un prinț din poveste
visător, curat, iubitor, pur, sincer, credul, îndrăgostit
dar blestemat de o vrăjitoare
și transformat în spurcăciunea care gâlgâie acum pe ecran.
Iată curajul.
Să patinezi adică pe fundul prăpastiei întunecate
pavate cu muci de copii. Copilule.
Copilotule al meu.
Rătăcitor.
[...] Citește tot
poezie de Șerban Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre tipografie și viață, adresa este: