tipografie şi viaţă

Actorul de azi, actorul adevărat, nu se mulţumeşte să informeze pe spectator aşa cum tipograful informează pe cititor. Actorul îl face pe spectator să trăiască, ba chiar să joace la rândul lui acţiunile jucate pe scenă. Nu este actor deplin acela care n-a obţinut de la spectator ca, întors acasă, singur în odaie, să nu mimeze, să nu imite, să nu recite, tare sau în gând, cele făcute şi spuse de actorul care îl fascinase.

D.I. Suchianu în Vedetele filmului de odinioară
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urare de Anul Nou

Să nu mă dezmint, prieteni, mă gândesc să vă colind
Şi nu vreau să închei anul, cum mă ştiţi, mereu jelind.
Vreau să hohotesc ca proasta, să m-audă-un mapamond,
Să mă prindă miezul nopţii-mbrăţişată cu un blond.

Şi mai vreau să fiu silfidă, să îmbrac al meu deux-pieces
Uite-aşa, pocnind din deşte. Şi să am mare succes.
Să întineresc deodată, ca-n poveste şi să strig:
-Nu-mi mai trebuie sarmale, îmi ajunge un covrig!

Să am bani, să nu mai chiţăi, că o carte nu mai pot
Să o tipăresc, poeme la lumină să le scot.
Că aşteaptă la grămadă, înjurând acest sistem
Şi înjur şi eu cu ele, că nu-mi pasă, nu mă tem.

Şi-aş mai vrea să plec în Franţa, la Paris, ce vis nebun!
Dar, eu vreau, acum, când vine Anul Nou, cam tot să spun,
Ce-mi doresc de-o veşnicie, chiar dacă nu se-mplinesc,
Ce-am visat, de-a lungul vieţii, cu voi vreau să-mpărtăşesc.

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de schimb

leagănă-te, frunză de arţar
în amurgul toamnei când mă plimb.
timpului, un nemilos şperţar
te ofer ca pe un ultim schimb

pentr-o legătură de zeţar,
pentr-un cântec, pentru-al vieţii nimb.
leagănă-te, frunză de arţar,
în amurgul toamnei, când mă plimb.

lutul strânge cuibul de scorţar.
inima în piept e un corimb.
leagănă-te, frunză de arţar
şi înşiră orele pe limb!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin analogie cu pictorii impresionişti care au dezvoltat noi teorii despre lumină şi culoare, Debussy a făcut acelaşi lucru în muzică. La fel ca şi pictorii impresionişti sau poeţii simbolişti, a încercat să surprindă o impresie sau o stare sufletească trecătoare, şi-a propus să sesizeze exact esenţa unui gând cu cât mai multă economie. Era incomparabil mai puţin interesat de forma clasică decât de sensibilitate. A fost de la bun început mai întâi un băiat, apoi un bărbat sensibil. Încă din anii copilăriei, avea gusturi aristocratice. La vestita patiserie Bourbonneaux, prietenii lui se delectau cu bomboanele cele mai ieftine, cele din care puteau cumpăra cât mai multe pentru câteva centime. Debussy alegea un sandviş mic, sau o mică "timbale aux macaronis" (macaroane în aluat), sau altă specialitate delicată de patiserie. Mai târziu, gusturile lui au rămas la fel de rafinate. Îi plăcea să se înconjure cu tipărituri şi cărţi fine. Era un gurmand cu un apetit considerabil pentru caviar. Se îmbrăca aproape ca un dandy, alegându-şi cu grijă cravata, pălăria cu boruri largi. Ştia exact ce doreşte de la viaţă şi a luat ce a vrut de la ea, ignorând restul.

Harold C. Schonberg în Vieţile marilor compozitori (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada preţului cu colţi de argint

Redactorii-şefi iubitori de cultură
Să-şi vândă revistele încă sperau,
Adânc detestând a spinării curbură,
Scriau, corectau, tipăreau şi ziceau:

- Veniţi să citiţi la chioşc de ziare
Articole, versuri, umor, ca şi proză,
Ce zilnic susţin un tiraj ce nu-i mare,
Dar face să fie viaţa mai roză...

- Dar costă o groază, spunea difuzarea
Şi banii sunt rari prin cultură pe-aici,
Mai bine (la alţii aşa creşte vânzarea!)
Tipărim porcărele şi goale pisici.

Redactorii, însă, sperau cu oftatul
C-o să investească-n cultură şi statul.

- Priviţi cum înghite pământ ca şi cer,
E preţul uriaş în bancnotele noi,

[...] Citeşte tot

parodie de Corneliu Vasile din Epigrame şi alte versuri umoristice, după Ştefan Augustin Doinaş (septembrie 1996)
Adăugat de Corneliu Vasile
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un om liber

Sunt un om liber,
ceea ce eu gândesc singur,
ceea ce eu scriu singur,
noapte de noapte,
poate ajunge, ziua,
în mâinile voastre,
sub ochii voştri,
poate intra în lume,
poate intra
în istoria literaturii,
sub formă de libertate
care-şi caută rostul.

Nici o libertate
n-are nici un rost
singură,
fără setea de ea,
fără nevoia de ea,
fără dorul de ea,
fără negaţia ei

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu din Antologia "Sunt un om liber" - 1989 (11 iulie 1989)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un zâmbet

Aş vrea să aduc zâmbetul
la cei care nu ştiu să zâmbească.
În viaţă cei mai buni oameni
sunt cei care îţi dau un zâmbet.
Am citit zâmbetul tipărit pe faţa ta,
apoi un foc brusc ţi-a invadat faţa,
colorând inima şi întunecând durerea.
Zâmbetul ăla ţi-a dat lumină inimii,
cu momente de viaţă frumoase
care reaapar deodată în memorie
şi cu cât împrăştii mai multă lumină,
cu atât mai multă frumuseţe găseşti în lucrurile mici...
Dar întotdeauna să-ţi aminteşti
să zâmbeşti aşa în fiecare zi.

poezie de Eugenia Calancea (8 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtunile sinelui şi tragediile firii

ţi-am fost infidel, iubito, în viaţa asta damnată
şi de-atunci am conştiinţa dureroasă
dar am cunoscut în vârtelniţa vieţii
furtunile sinelui şi tragediile firii
fidelii cunosc doar latura trivială a iubirii
acum trupul măcinat a isprăvit cu păcatul
a rămas doar floarea trupului stigmatizată
şi sămânţa unui regret şi sufletul meu nostalgic
am în mine şi raiul şi iadul adamic, iubito
şi memoria atâtor femei defuncte
am lecuit sufletul cu simţurile scabroase
şi simţurile cu sufletul înaltul
am iubit cu ochii şi văzul lumea asta damnată, iubito
eram luceafărul de noapte prăvălit din ceruri
nici moartea nu mă speria, schimbam doar curcubeul
dintr-o cameră sau un parfum şi cerul de dimineaţă
sau un vers dintr-o poezie-elogiu demult uitată
din sanctuarul unui nebun poet, genial odată
voi femeile iubiţi cu sufletul şi doar cu sufletul
frumuseţea ta îmi umple ochii de lacrimi într-o doară

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

a fost ultima postare pe această pagină
am obosit
m-am săturat să trăiesc în mizerie morală şi materială
m-am săturat să mor în fiecare zi
m-am săturat să trăiesc de pe o zi pe alta cu un salariu mizer
m-am săturat să nu am bani să pot tipări cărţile
m-am săturat să am numai obligaţii şi niciun drept
privesc în jur, privesc la oameni şi mă cutremur
ce a mai rămas
nimic de spus, nimic de făcut
şi lacrima este un cuvânt, spuneam într-un poem...
deci mă retrag
rămâneţi cu bine
această lume mă oboseşte
voi sterge în fiecare zi o lacrimă(un poem) de pe aceasta pagină
nu mai postez, nu mai comentez
mulţumesc...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveam în gol

şi vedeam lumea cu ochi goi cum goală era şi ea
singurul lucru care o îmbrăca era culoarea banilor, noi sau vechi
şi lumea se îngrămădea să o pipăie, să-i smulgă hainele
să se îmbete cu mirosurile ei

ciudat, dar numai în filme am văzut oameni cărţi
în viaţa reală ei se strecoară prin canale ca să nu fie dovediţi
ideea gulagului încă mai stăruie ca un abur dens
şi oricine poate dispărea dintre ai săi cu tot cu literele sale

tipografiile scot mai mult postere
busturi impresionante, pulpe cabrate, feţe zâmbitoare
reclame la orice numai la carte nu
şi cuvintele se ofilesc printre prescurtări

cmf? op... cpma? n... asta-i viaţa csf... ncsf...

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un labirint liniştit. Cuvântul labirint îmi evocă o gravură, într-o carte cu copertă roşie, tipărită de editura Garnier, ce înfăţişa un edificiu destul de vast, semănând cu un cilindru ori cu o tobă. Eram copil şi priveam gravura cu oarecare mefienţă, cu o anumită teamă, imaginându-mi că Minotaurul era acolo înăuntru. Labirintul este simbolul evident, inevitabil, al perplexităţii. Am fost toată viaţa perplex în faţa universului, în faţa problemei filozofice pe care o consider esenţială: aceea a timpului şi a identităţii. Dacă am reuşi să rezolvăm această problemă am avea totul, dar ar fi mare păcat, pentru că asta ar însemna moartea metafizicii şi a filozofiei.

citat din Jorge Luis Borges
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boas, în cercetările lui de antropometrie publicate între 1909 şi 1922, nu vorbea de indianizare, ci doar de americanizarea emigraţilor sau a celor numiţi half blood, într-atât este de adevărat că fenomenul acesta îl constatase chiar şi la indienii metisaţi. Chipurile alungite, emaciate şi înnegrite de oboseală şi de reziduuri metalice pe care Jung le văzuse defilând la ieşirea din uzină corespundeau probabil imaginii pe care psihanalistul însuşi şi-o făcuse despre indieni; dimpotrivă, indianul din America de Nord are faţa mult mai lată decât a americanului actual. Asta nu înseamnă că teoriile lui Jung privind sufletul indian ce continuă să trăiască în americanul de astăzi nu-şi găsesc o confirmare - singura, de altminteri, pe care o cunosc - într-un document destul de derutant, odinioară accesibil într-un singur exemplar la Koninklijke Bibliotheek din Haga şi astăzi definitiv dispărut: De samenzweering van den zielen der Indianen (Conspiraţia sufletelor indienilor); Vertaald uit het Spaansch in het Nederlandsch door Samuel van Haeren (Traducere din spaniolă în olandeză de S. v. H.), tipărit în 1918 sau puţin mai înainte de Drukkerij Shemoth, 's-Gravenhage (Tipografia Shemoth, Haga).

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mişu (exasperat): Trebuie să fie tipografia... Nu mai pot, Nina!... Simt că-mi cedează frânele...
Nina (se aruncă asupra lui): Mişule! Desfrânează-te şi tu puţin! Lasă telefonul să sune! Suntem tineri şi plini de elan! Dă-l dracului de ziar! (Se întinde peste el.) Muncim pe brânci! Ne spetim pentru a spori miliardele unor milionari de carton... Aşa nu se mai poate... Avem şi noi dreptul la puţină viaţă personală... (Îl sărută.)
Mişu: Te iubesc, iubito... (O sărută.)
Nina (îl imită, plină de dragoste): "Te iubesc, iubito!"... Scumpule! Te rog frumos! Fără pleonasme...
Mişu (drăgălaş): De ce mă întrerupi?
Nina (oficială): Corectura intră tot în obligaţiile mele de serviciu...

replici din piesa de teatru Bun de tipar, scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Misterioşii hazari

Abia înaintez, un pas, doi, un elefant de puf,
Viaţa e lentă cu inexistenţii,
Luna nici nu există. O rochie ce nu rezistă.
Fotografiile din creier s-au şters.
În dantele răposatei, şoriceii au adormit fericiţi.
Cuţitele de argint aşteaptă în scrin mâini puternice.
Orice întrebare miroase a mosc şi a liliac.
Opera privighetorii nu a fost tipărită.
Copile, tu nu eşti veşnic, dar ocoleşti întrebarea.
Plânsul este muzical şi matematic.
Oricare drum se va termina într-o prăpastie plină cu flori.
Destul ne-ai jignit, mătuşă moarte, e timpul să pleci.
Când toţi plâng, cine mai este sincer?
Hai, îmi spuse fata de la intrare,
Fugim în desiş, va trebui să te sărut.
Aşa mi-a porunci Stăpânul.
Despre hazari, nimic.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catargul

Catargul colorat cu vise înfloreşte pe ochiul crud al mării.

Ne–am prins catarg pe suflet, gigantic, cât o mare,
al vieţii fără moarte ce–şi lasă în urmă un gând.
Din cremene şi rouă ne–am tipărit sub soare
un descântec de lumină, verde şi rotund.

Ne–am prins izvorul ierbii de vârful unei aripi,
puterea unei pietre ce ne–a pătruns în os.
Ne hrănim din vânt, din păsări şi din greieri,
din coardă de vioară, dintr–un nuc umbros.

Ne–am prins zăpezi pe umeri şi munţi de stele în şoapte,
fiecare zi, ploi de flăcări vii.
Tulpini de anemone cu gust de mere coapte,
buza unei note, puterea de a fi.

Ne–am prins înaltul şi adâncul, romburi şi pătrate,
geometrii de vise, timpul care geme.
Imperii ce răsfaţă drumuri neumblate

[...] Citeşte tot

poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parcurs

ziua care începe
în dreptul paginii proaspăt tipărite
face înconjurul meu... mâna asta de culori
umplută cu fluturi hormonali speriaţi vii

ignor sentimentul flatării
acea împingere perfidă din realitate
asemenea unor mici invazii
susceptibile să vindece
păstrez emoţiile în palmă

domestic mă întreb
dacă nu am lăsat
uşa descuiată
ceva pe foc
vreo lumină stinsă

acopăr problematica feminină
cu rochie amplă-n semiobscuritate

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă din Iubire cu lămâie şi sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parada muştelor

M-aş ofili în toate sertarele durerii
unde ard cromatic visele-n galbenul amar-mortal;
iar eu, literă fără casă
îmi beau crematoriul pe la marţi şi jumătate...

Mă tem de Septembrie
o doamnă trecută de vârstă a treia
mi-a zis mai de mult că m-am născut pentru a mă urî oamenii înalţi...

Mă iubeşte furtuna manuscriselor roşii
atât de tare încât îmi pune arta la picioare,
dar Dumnezeu poate nu a vrut să mă iubească poemul...

A vrut să mor...
Să mor cu bricheta în mână, să nu-mi aprind aplauzele.
A vrut să fiu cenuşă de poet acum două vieţi,
Iar azi, uite-mă verighetă de damă...

Doar un cadavru de zăpadă
mai dă târcoale-n fantezii amnezice

[...] Citeşte tot

poezie de Tiana Badea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De picoteală

Îmi spuneai că e frig dacă deschizi fereastra înainte de ora doisprezece,
râdeai,
mă luai în răspăr, eşti un vrăjitor, aşa e, doar tu ai baghetele magice aurite şi mâna de doisprezece tăciuni
ora aceea, doisprezece,
prefaci teama în cupa aceea de vin pe care n-o înţelegeam niciodată,
în Levant strugurii se coc mai repede decât aici,
aşa cum se coace floarea de vişin primăvara şi se face la urmă acrişoară apoi parfum,
cu frunzele vii de aşezat într-o carte proaspăt tipărită, prostia rămâne necumpărată de nimeni,
nu se cumpără nu se vinde,
în şi din prostie, doar cărţile singuraticilor răzbat...
sfârâiau pe undeva melcii, ar fi cerut să se işte, să se împrimăvăreze odată ierburile şi animalele
către Levant, se mănâncă de vie carnea şi în sânge multă carne de oaie şi miel qui prodest
oile şi mieii se taie vinerea
iar în ol pregătesc coca pentru plăcinte cu ierburi străbătute încă de seve
qui prodest
nu mai vrem legături
e felul lor de a se lega de ierburile care cresc pe lângă pietrele altfel prea văduve
şi de animalele singuratice, de turmele care încă le rămân.

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătoria dumnealui hatmanului Costandin Paladi la Feredeile borsăcului

Părintele-acel vecinic, acel fără de moarte şi tare,
Cel milostiv şi puternic, fără de asemănare,
Acel ce din nimicnicime, din bezna cea-ntunecată,
Au zidit în şasă zile lume-această minunată,
După ce-au făcut pre soare, ce din chentru luminează,
Luna, planitile toate ce-mpregiuru-i se rotează,
Şi stelile cele multe, acele nenumărate
Ce-mpodobesc cu lumină al tronului tău cetate
Şi toate câte pământul poartă pe a sa rătungime,
Plante şi vietăţi încă, nesfârşită feliurime,
Apoi, s-arate mai bine puterea sa acea mare,
Au plăzmuit şi pre omul dup-a sa asemănare.

Priviind ziditoriul însă la al omului natură,
Că la tot feliul de patimi îi supus preste măsură,
Care ş-acea scurtă viiaţă ce îi este hotărâtă,
Prin mii de dureri cumplite i-o fac foarte amărâtă,
Şi prin vaite, suspinuri, lăcrămări fără-ncetare,
Vadeaua vieţii cea scurtă i-o scurtează şi mai tare,
Milă au cuprins Monarhul fulgerilor fioroasă

[...] Citeşte tot

poezie de Daniil Scavinschi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către Silvia, Secretar General în retragere

(la prima suflare)

"Încurajare"
când mă gândesc la ideea asta de încurajare
o simt cum mă trage dinspre Interior înspre Exterior.
Este un îndemn de a ieşi din tine însuţi.
De a te scoate din minţi cumva.
Câte minţi? De ce "minţi"?

Curaj. De exemplu când vezi un politician vorbind la televizor
să crezi pentru o clipă că el e de fapt un prinţ din poveste
visător, curat, iubitor, pur, sincer, credul, îndrăgostit
dar blestemat de o vrăjitoare
şi transformat în spurcăciunea care gâlgâie acum pe ecran.
Iată curajul.
Să patinezi adică pe fundul prăpastiei întunecate
pavate cu muci de copii. Copilule.
Copilotule al meu.
Rătăcitor.

[...] Citeşte tot

poezie de Şerban Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!