Citate despre transporturi și viață, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la transporturi și viață, dar cu o relevanță mică.
Pentru copii, nu e loc în casele din ce în ce mai strâmte ale orașelor moderne în care se aglomerează familiile. În stradă nu e loc pentru că vehiculele se înmulțesc, iar trotuarele sunt întețite de lume grăbită. Adulții n-au timp să se ocupe de ei, căci sunt zoriți de lucru și pleacă de acasă, și tatăl și mama. Când nu se găsește lucru, mizeria îi târăște și pe ei, împreună cu adulții. Dar și în familiile de condițiuni bune, copilul bogat este exilat în camera copiilor, lăsat în grija unei persoane străine, plătite și nu îi este îngăduit să intre în camerele rezervate pentru cei care i-au dat viață. Nu există refugiu unde copilul să poată simți că sufletul lui e înțeles, unde activitatea lui să nu fie stânjenită.
Maria Montessori în Taina copilăriei
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mai vrem
viața să fie o peșteră goală
fără lumină
mobilier aruncat pe scena lumii
fără creație
idoli cu o mie de fețe
natura dezbrăcată
aruncată în gropi de gunoi
case fără șanse
de a fii...
vreodată pentru noi
nu mai vrem...
vehicule ciudate oameni greoi
politică fără sens ecrane gigant
figuri hâde
uitate din timpul trecut
în prezentul nostru
confiscat
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să curgă vinul!
În cupa opacă, de sticlă,
Un lichid vâscos cu miros de ambră.
Dintr-un ciubăraș picură vinul,
Perle limpezi, roșii.
Din dragoni fierți și rumenite păsări phoenix
Lăcrimează grăsimi de jad;
Paravane transparente, perdele brodate
Încadrează aceste adieri parfumate.
Sunați, trompete-ale dragonilor!
Răpăiți tobe-ale aligatorilor!
Dinți strălucind în cântec,
Talii zvelte dansând.
Mai ales acum,
Când zilele verzi de primăvară,
Se adâncesc în amurg,
Iar petalele florilor cad din piersici,
În rafale-învolburate roz.
Te rog acum din suflet, rămâi beat
Până la sfârșitul zilelor tale,
[...] Citește tot
poezie de Li He, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul TFC-ului
Astăzi, într-o nouă eră,
Pe un drum superb, prin viață,
TFC-ul ne răsfață
Cu transportul ce-l oferă...
A schimbat a lumii față,
Călătorii îl preferă,
Astăzi, într-o nouă eră,
Pe un drum superb, prin viață.
Și chiar dacă-n biosferă
Unii sunt complet în ceață,
Toți feroviarii speră
Să aveți drum bun, prin viață,
Astăzi, într-o nouă eră!
rondel de Mihai Enachi
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre infinit
Privea în pacea nopței făptura-i transportată,
O perlă uriașe în ceruri aruncată
Monarch la azurare etern triumfător,
Pe Sirius fantastic ducând în vecinicie
Spre o necunoscută albastră'mpărăție
Gigantica-i vâltoare de fer și de fosfor.
Din recea-i înălțime lumina lui trufașe
Neantul îl despică prin falduri uriașe
Și răspândește o brumă de magic diamant
În casa unde, palid, perdut în contemplare
Cu sufletul în sânul sistemelor stelare,
Visa la nemurire al cerului amant.
Atunci pradă unei sublime-alucinații
Uitând de timp, de moarte, de lume și de spații,
El vede din cereasca și falnica cupolă
Plutind într'o senină și vast-aureolă
Un înger cum coboară cu aripi diafane
Tăiate din beteală etericei Diane,
[...] Citește tot
poezie de Alexandru Anestin din revista Orion (1907)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albina
(nepoatei mele, Maria Elaine)
O hărnicuță albină,
Zilnic zbârnâie-n grădină,
Când se ia roua în zori,
Ea zumzăie printre flori.
Își petrece întreaga viață,
Printre floricele și verdeață.
Trudește necontenit,
Din zori pân-la asfințit,
Cu strădanie adună
Nectar de calitate bună.
Îl transportă apoi cu bine
La căsuța de albine,
Albinuțele culeg o avere,
Pentru fagurii de miere.
poezie pentru copii de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am fost învățați de mici să ne comparăm, să ne dorim să fim ca domnul X sau doamna Y pentru că acelea sunt modelele de "succes". Și am continuat să NE comparăm și SĂ comparăm viețile noastre cu ale celorlalți pentru că așa am fost obișnuiți să facem. Am reușit astfel să impunem și stabilim modele "ideale" pentru viețile noastre care, de fapt, ne împiedică să fim recunoscători și să apreciem ceea ce avem aici și acum. Te plângi că nu-ți poți cumpăra un ceas de fițe cu care să impresionezi. Ghici ce? Încă există oameni care nu au ce mânca. Te plângi că n-ai hainele cele mai în vogă? Amintește-ți că unii copii abia au haine pe ei, iar cea mai mare fericire ar fi o pereche de papuci noi. Te plângi că n-ai tenul perfect? Gândește-te că cineva poate afla acum că suferă de o boală incurabilă și mai are doar câteva săptămâni de trăit. Te plângi că ai de mers 10 minute cu transportul în comun până acasă? Ce părere ai atunci de cei care au de mers kilometri pe zi pentru un bidon cu apă? Te plângi că nu-ți convine CULOAREA telefonului pe care l-ai primit cadou? Hmmm... unii nu au unde să doarmă. Și lista poate continua. Te întreb acum: oare nu cumva marile noastre "lipsuri" sunt cumva mai mult mofturi? Nu e nevoie să avem vieți de reviste pentru a fi fericiți, dar e nevoie să învățăm să apreciem în prezent.
citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Există o unitate transcendentă și inalterabilă a poeziilor de pretutindeni, un fond ultim mereu identic! Ceea ce se schimbă, în diferitele epoci, este doar forma, expresia, vehiculul lingvistic. Din acest punct de vedere ești modern sau anacronic doar din perspectiva formei. Substanța ultimă rămâne mereu aceeași. Așa fiind, cred că poezia este cel mai bun mod de a scrie o istorie a vieții interioare, ea respectă procedura intimă a unduirilor sufletești. Metafizic vorbind nu există progres, condiția umana este trans-istorică!
citat din Cosmin Neidoni
Adăugat de cnn
Comentează! | Votează! | Copiază!
Văduva McFarlane
Eu am fost văduva McFarlane,
Țesătoarea de covoare pentru tot orașul.
Mi-e milă de voi cei de pe estrada vieții
Care cântați prin mijloacele de transport,
Care vă delectați cu creația mâinilor voastre
Și pe care vă va ajunge ziua mâniei, ziua îngrozitorului adevăr.
Vă spun, hainele vieții sunt țesute
După o matrice ascunsă sub ceea ce se află la vedere
O urzeală pe care nu o percepeți niciodată!
Dar voi împletiți cu inimă încrezătoare, cântând, cântând,
Voi protejați în firele dragostei și prieteniei
Figuri nobile, din aur și din purpură.
Și, mult după ce alți ochi au putut să vadă,
Voi ați țesut o pânză albă ca luna
Și râdeți în plinătatea puterii voastre, pentru că Speranța o acoperă
Cu formele iubirii și ale frumuseții.
Dar într-o zi partea vizibilă se șterge!
Secretul lucrării iese la lumină,
Esti singur în cameră!
Ai țesut o învelitoare
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aceste nopți
teama măsoară toamna tăcerea
când frunzele sugrumate de frig
se adună, li se taie emoția
devin insule scorojite,
trec nepăsător pe lângă moartea
scufundată în silogism,
întodeauna mai există o șansă
îmi reiau supraviețuirea cu alfabetul,
primele litere le aflu din gura mamei,
următoarele ca niste gloanțe
pătrund creierul încarcă gândurile în cuvinte
ca în niște vehicule cu farurile aprinse
să împraștie întunericul,
seara tata îmi aplică corecția
am uitat să iubesc,
costă o viață,
restul se repetă noapte de noapte
cu acribia sfârșitului.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numai iubire?
Motto-
Cum poți iubi o fantomă?
Poate nu este o fantomă, este un om,
o femeie este un om, o fantă-om.
Sunt paznic la castelul
Măriei Tale, Doamnă,
Împart bilete celor
Care doresc să doarmă
În brațele divine ale Măriei Tale,
Nu Ți-am vorbit vreodată
și nu Ți-am stat în cale.
Sunt duhul Tău ce toarce
În Tine visuri roșii,
Să se desfete-n patul
Tău moale, ticăloșii.
N-am fost gelos, nici rece,
Doar paznic eu Ți-am fost,
Cum să ridic privirea
La Tine, eu, un prost?
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Isaiah Beethoven
Mi-au spus că mai am trei luni de trăit,
Așa că m-am târât până la Bernadotte,
Unde am rămas lângă moară lungi ore,
Acolo, lângă locul unde apele se adună freamătând în adânc,
Deși par să stea nemișcate:
O, lume, aceasta ești tu!
Doar un ochi larg de apă pe cursul fluviului,
Unde Viața privește în jos și noi ne bucurăm
Că ea se oglindește în noi, și astfel visăm
Și curgem apoi mai departe; dar când vrem iarăși
Să-i vedem fața, iată, câmpul de bumbac
Și luncile unde ne revărsam
Într-o deltă mai încăpătoare!
Dar aici, lângă moară, castelele norilor
Își transferă formele în apele adormite,
Iar noaptea peste podeaua de agate
Se revarsă văpaia lunii, sub ochii mei
În mijlocul pădurii încremenite, a cărei tăcere este spartă
De sunetul unui flaut venind dinspre cabana de pe deal.
Pe urmă, când am ajuns să zac la pat
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimeni nu se gândise, în acel moment grav, s-o oprească; și așa s-a petrecut marele triumf al armei zoologice, care s-a dovedit atât de perfidă și de eficace încât și-a salvat viața de față cu forțele reunite a vreo trei mii de militari din toate armele, între care vânătorii cu panașele lor, pompierii cu tulumbele lor verzi și artificierii cu focurile lor de artificii erau cei mai spectaculoși. Ambulanța, care a sosit ultima, nu a putut pătrunde în parcul plin de tot felul de vehicule blindate și de soldați înghesuiți unii într-alții și întreținându-se asupra celor mai felurite subiecte. A fost imediat trimisă înapoi, ca să nu răspândească panica în populație. Pentru cei ce știau să priceapă, acest du-te-vino era însă plin de înțeles.
Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mototoala
Mototoala e o minge
Care plânge de se stinge,
Supărată că e mică,
Cât o nucă mai voinică.
Ea a fost odată mare,
Dar s-a dat de-a dura tare
Și-a-ntâlnit seara în poartă
Un cui rău, și-acum e spartă.
Mingea este dezumflată
Nici rotundă nu-i, nici lată.
Are-n ea atâta viață
Cam cât are o paiață.
Tot încearcă să se-nfoaie,
Mai ales după vreo ploaie;
În zadar trudește însă
Și e tristă rău și plânsă.
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Gabriela Gențiana Groza din Papucul păpușii (2001)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Henry Phipps
Am fost Inspectorul școlii duminicale,
Președintele de carton al fabricii de vagoane
Și al celei de conserve,
Acționând în beneficiul lui Thomas Rhodes și al clicii de bancheri.
Fiul meu, casierul băncii,
S-a căsătorit cu fiica lui Rhodes.
Îmi petreceam zilele săptămânii făcând bani,
Iar duminicile la biserică, în rugăciune.
Eram o componentă în mașinăria tuturor lucrurilor, așa cum erau:
Bani, stăpân și slujbaș, om alb
Vopsit cu credința creștină.
Și, apoi:
Banca a dat faliment.
M-am uitat la mașina sfărâmată
La roțile dințate care se blocaseră,
La pinioanele rupte, la șuruburile îndoite;
Doar banda transportoare de suflete mai era bună de refolosit
Într-un nou sistem devorator de vieți,
Pe care ziarele, judecătorii și magicienii banului
Îl vor proiecta și construi iarăși.
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nina (citește, iar Mișu notează):... Un bombardier românesc s-a prăbușit în timp ce efectua un transport clandestin de țigări din Bulgaria...
Mișu: Sper că e vorba despre un avion mare?
Nina: Cu siguranță era mare! Pentru țigări, armata folosește doar avioane mari...
Mișu: Și? Cum s-a terminat?
Nina: Avionul s-a prăbușit într-o zonă nelocuită. Piloții s-au catapultat, cu țigări cu tot!...
Mișu (dezamăgit): Prin urmare iar n-a murit nimeni! Nenorocire cu happy end! În stil american!
Nina: Adevărat...
Mișu (dezamăgit profund): Deci, piloții trăiesc! S-a făcut praf doar avionul, care, pun pariu, era asigurat... (Pauză). Spune tu, Nina! Oare așa ar trebui să se termine o catastrofă?
Nina: Recunosc, finalul este îngrozitor de optimist. Dar accidentul mi se pare destul de interesant...
replici din piesa de teatru Bun de tipar, scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voluntar ori involuntar, exilatul trăiește așadar o situație arhetipală, care-l asimilează oricărui erou și oricărui inițiand: el s-a rupt din mal și navighează singur printre ape, pândit de monștrii necunoscutului. Dar nu e mai puțin adevărat că pericolul îl întărește și-l preschimbă, că-i înzecește rezistența fizică și psihică. Și că îl transportă într-o situație de radicală responsabilitate și autenticitate umană, pe care, chiar dacă nu și-a dorit-o, ori o resimte doar ca o suferință, trebuie s-o asume cu orgoliu. El trebuie să extragă o forță imensă tocmai din acele împrejurări care par mai vitrege și să știe că legătura cu patria se rezumă de acum înainte la aceasta: ori cu scut, ori pe scut. Adică, mai înainte de a o revedea, va trebui să învingă, orice va fi însemnând, de la caz la caz, aceasta.
Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Istoria naturaleții
Sprijinind pereții zilei cu dezbrăcarea de distanțe, fotografiam ecoul.
Ce captură de viu și de taină!
Am întors capul dinspre odinioară înspre prezentul clipelor.
Însetată de icoane, am sorbit aerul cald, fierbinte al casei.
Mă racordam euforic la rodia gândurilor.
Beam din vinul carmin al sufletului ca din fântâna
în care se strămută galeș veacurile.
Și parcă țineam în palme soarele și luna,
așa cum își leagănă doica puiul flămând de laptele vieții.
Ora trimitea săgeți și cu o simplă privire lipită de străfunduri.
Îmbătată de dorul eternității,
citeam în ochii ei aprinși, lumânăratici:
,, Ascultă glasul fără de glas!
Circulă pe partea carosabilă a memoriei! Circulă pe viteza serafimilor!
Din tine își beau bucuria și aleanul.
Transportă lumina.
Sculptăm împreună istoria naturaleții.
poezie de Iulia Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Henry Phipps
Am fost inspectorul școlii duminicale,
Președintele momâie-al fabricii de vagoane
Și al celei de conserve,
Lucrând în beneficiul lui Thomas Rhodes și al clicii de bancheri.
Fiul meu, casierul băncii,
S-a căsătorit cu fiica lui Rhodes.
Îmi petreceam zilele săptămânii făcând bani,
Iar duminicile la biserică, în rugăciune.
Eram o componentă-n mașinăria lucrurilor, așa cum sunt ele:
Din bani, din stăpân și om, albiți
În vopseaua credinței creștine.
Și, apoi:
Banca a dat faliment.
M-am uitat la acea mașină sfărâmată
La roțile dințate care se blocaseră,
La pinioanele rupte, la șuruburile îndoite;
Doar banda transportoare de suflete mai era bună de refolosit
Într-un nou sistem devorator de vieți,
Pe care ziarele, judecătorii și magicienii banului
[...] Citește tot
poezie de Edgar Lee Masters din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER, ed. CORESI, 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Va veni timpul când o educație corespunzătoare a copiilor, printr-un sistem glorificat de învățământ spontan la alegere, similar cu sistemul Montessori, va fi posibilă. Copiii, la fel și adulții, în casele lor individuale, glorificate și libere de corvoadă din Labrador, tropice, orient, sau de unde vrei tu, la care ei pot merge cu plăcere și cu rapiditate prin intermediul transportului care se îmbunătățește neîncetat, vor putea să își seteze televizoarele și radiourile pe cursurile cu poze mișcătoare, să spunem ale președintelui Lowell de la Universitatea Harvard, ale profesorului de matematică de la Universitatea Oxford, ale doctorului de antichități indiene din Delhi etc... Educația la alegere, cu psihologia ei de motivare minunată de a dori să afli adevărul, va face viața tot mai curată și mai fericită, mai ritmată și mai artistică.
citat din Buckminster Fuller
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre transporturi și viață, adresa este: