Citate despre tristețe și visare, pagina 2

Amintire
Când zarva zilei se preface-n șoapte,
Și-n piețele, de liniște-acum pline,
Și-așterne umbra străvezia noapte,
Iar somnul cu răsplata trudei vine,
Atunci începe truda mea și chinul,
Și ceasurile picură-n tăcere:
În nemișcarea nopții simt veninul
Mustrărilor arzând pân' la durere.
În cugetul meu trist, noian de vise,
Sfâșietoare gânduri s-au ivit.
Iar amintirea iese din abise
Rostogolindu-și ghemul nesfârșit.
Și recitindu-mi viața mea în silă
Blestem și mă cutremur, plâng amar,
Dar rândurile triste de pe filă
Răsar prin pânza lacrimilor iar.
poezie celebră de Pușkin
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

O femeie
Am pus visuri lângă vise,
Am făcut din noapte zi,
Iară viselor ucise
Le-am dat viață-n poezii.
Am pus viață în dorințe,
Am trăit cu pasiune,
Am făcut din neputințe
Lucruri rele sau mai bune.
Am iubit, am suferit,
Am cântat ori am tăcut,
Am mai scris, am mai citit,
Am zburdat, am mai zăcut.
Am privit ades în zare,
Alteori numai în gol
Și-am tot pus o întrebare
Când sunt eu, când joc un rol?
[...] Citește tot
poezie de Florentina Mitrică (14 februarie 2021)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!


Am gândit uneori destul de adânc, dar rareori cu plăcere, aproape totdeauna împotriva voinței mele și parcă forțat. Visarea mă destinde și mă amuză, în timp ce reflexia mă obosește și mă întristează. Să gândesc mi-a fost întotdeauna penibil, mi s-a părut lipsit de farmec. Uneori visările mele se termină cu meditația, dar cel mai adesea meditațiile mele se încheie cu reveria; și în timpul acestor rătăciri, sufletul meu hoinărește și planează deasupra universului, pe aripile imaginației, cunoscând extazuri ce întrec orice altă plăcere.
Jean-Jacques Rousseau în Visările unui hoinar singuratic
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!




o lacrimă
Din lacrimă de dor se naște primăvara,
din vise verzi mai înflorește încă floarea,
din albe fire-adânc ți se arată
că-n viață doar vei trece
și meriți înc-o soartă.
De inima-n suspine,
nicicând să te-apropii
căci floarea din retină
nici ea nu-și știe sorții.
Tristețea pân-la stele
e o lacrimă ce doare
și visul e dorință.
Nu plânge niciodată.
Durerea e făgăduință.
Veni-va iar o vreme
când vei simți căința...
Ȋn palme-ți va rămâne
[...] Citește tot
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!


De ce?
Cu mult mai cufundat în gânduri
Pe-același drum el s-a pierdut;
N-a mai surâs ca-n alte rânduri...
Ah! pentru ce a mai trecut?
E poate mâniat pe mine:
Inima-i rece s-a făcut?
N-am turburat visări senine...
Ah! pentru ce a mai trecut?
Și la fereastra mea, privirea
Azi întristată s-a pierdut,
Poate nu s-a răcit iubirea...
Că de ce oare a mai trecut?
poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Toamnă în târg
Iată, fructele au fost culese,
Suflet, deprins a fi trist...
Spre grădini vinețite
Fug păsărele de iarnă.
Tarea iubire
Numai poetică a devenit.
Nu-i un motiv chiar să plângi.
Ți-amintești?!
În țară veneau visări
Din Orient.
Trecea vânzătorul
Cu panerul de cărți.
Ți-amintești?!
Ecouri scurte,
Și târgul brumat.
Monoton,
Împușcături de vânătoare.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Visele
Dar nici cu ochelarii pe nas
Nu mai văd visele și e grav.
Ca să știu unde-am rămas,
Șterg globii ochilor c-un postav.
O hemoragie de-ncurcături
Și pe plan internațional.
Oamenii, tot mai impuri,
Se lasă duși, duși de val.
Ah, cum mă ustură de la ficați,
Ah, cum mă doare
Această tristă alunecare!
Această atmosferă de eșuare,
Această lume de nevropați!
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!



De ce?
cu mult mai cufundat în gînduri
pe-același drum el s-a pierdut
n-a mai surîs ca-n alte rînduri...
ah, pentru ce a mai trecut?
e poate mîniat pe mine:
inima-i rece s-a făcut?
n-am turburat visări senine...
ah, pentru ce a mai trecut?
și la fereastra mea, privirea
azi întristată și-a pierdut
poate nu s-a răcit iubirea...
că de ce oare-a mai trecut?
poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Ecou de serenadă
Pansele negre, catifelate
Pe marmora albă s-au veștejit,
Și-n tainice note s-au irosit
Parfume triste, îndoliate.
Eu singur, cu umbra, iar am venit,
O, statui triste și dărâmate, -
Pansele negre, catifelate,
Vise, ah, vise, aici, au murit.
În haine negre, întunecate,
Eu plâng în parcul de mult părăsit...
Și-a mea serenadă s-a rătăcit
În note grele, și blestemate...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către Don Quijotte
Cules din mituri, însuți tu un mit,
Biet pelerin cu inima bolnavă
De uriașa visului otravă
În piscul tău cu râvnă m-ai primit.
Sărac și bleg prin holde de pământ,
Contrariu cum canoanele învață,
Doar tu mi-ai fost mireasmă și povață
Sub nu știu care straniu legământ.
În jur, încet, trăgându-mi azi hotar
Eu ignorez pogoanele de spațiu.
Tăcut și dârz adulmec cu nesațiu
Himere cârd, și-al lor mărgăritar.
Surpat ades în vânturi și restriști
Nu m-am sculat un ceas pentru tăgadă,
Ci mi-am purtat tot visul meu grămadă,
Cu ochii veseli, niciodată triști.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Pena din revista "Universul literar", an I, nr. 30 (25 iulie 1942)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visele
ca două țevi de pușcă din mine ochii tăi
bucăți de suflet mușcă - erup în largi văpăi
și rezemând tristețea de vag apus de soare
își scutură finețea în palidul de floare
ca două crengi căzute de ploaie la pământ
ții brațele cernute în crudul meu alint
cercând a mă reține în zona furibundă
a dragostei din tine ca apa de rotundă
pustie e cărarea pe care plec alene
spre mările din zarea cu lacrime pe gene
și țevile de pușcă și crengile căzute
din vise care mușcă se trec în vise mute...
poezie de Iurie Osoianu (13 august 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia este instrumentul unei minuni, un anotimp continuu de culori și stări sufletești unde primează visul. Poezia e sunetul naturii, când întâlnește imaginația omului. Nu este alcătuită din cuvinte, ci din gânduri trăite pe hârtie. Hârtia trăiește și simte sufletul omului, se intersectează cu el, se luminează sau se întristează odată cu el.
citat din Camelia Oprița (21 martie 2020)
Adăugat de Lorina Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ancora tăcerii
Aruncă-mi
Ancora tăcerii
În rupte mări,
Scaldă-mi
Umbrele plăcerii
Cu ploi din zări,
Oferă-mi
Din neant
Culoarea tristei mări,
Poartă-mi
Pe talazul vocilor
Cântări,
Răpește-mă
Pe vânt
Dintre suflări.
Oprește-mi
Visele
La ultimul cuvânt,
Și-aruncă-mi
Ancora tăcerii
[...] Citește tot
poezie de Alexandrina Vlas din Când universul cade
Adăugat de aliona vlas
Comentează! | Votează! | Copiază!


Noapte rece de toamnă
E o noapte rece de toamnă
Și eu visez un vis frumos,
Dar vântul se plimbă pe străzi
Trist și cam sfios.
E o noapte rece de toamnă,
O frunză cade din pom
Și undeva departe,
Adoarme un pui de om.
E o noapte rece de toamnă
Și se aude cum latră un câine,
Un cocoș sprinten ne anunță
Că o nouă zi vine.
E o dimineață rece de toamnă
Și eu m-am trezit din visul meu plăcut,
Privesc la geam și mă mir
Cât de repede noaptea a trecut.
poezie de Vladimir Potlog (3 octombrie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cațavencu (foarte amețit, împleticindu-se-n limbă, dar tot îngrășându-și silabele): Fraților! (toți se-ntorc și-l ascultă.) După lupte seculare, care au durat aproape treizeci de ani, iată visul nostru realizat! Ce eram acuma câtva timp înainte de Crimeea? Am luptat și am progresat: ieri obscuritate, azi lumină! Ieri bigotismul, azi liber-pansismul! Ieri întristarea, azi veselia!... Iată avantajele progresului! Iată binefacerile unui sistem constituțional!
replici celebre din piesa de teatru O scrisoare pierdută, scenariu de Ion Luca Caragiale (1884)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



De ce sunt oamenii triști: Sunt prizonieri în povestea lor personală. Toată lumea crede că obiectul vieții acesteia este să urmeze un plan. Nimeni nu se întreabă dacă acest plan e al lui sau a fost creat de altcineva. Strâng experiențe, amintiri, lucruri, idei ale altora și asta e mai mult decât pot duce. Dar își uită propriile vise.
Paulo Coelho în Zahir
Adăugat de Iuliana I
Comentează! | Votează! | Copiază!



Amurg
Toamnă. Sezonul ploilor.
Au ruginit crinii grilajului
pe balconul de lemn se dezbracă iedera.
Soarele sfințește arborii,
toată frunza o icoană vie.
Vilă îngustă cu balcon de lemn,
vilă a tristeților elegante,
a sosit toamna sezonul ploilor,
se-ncheagă pe ape trențele verilor,
lebede trec pe sângele viselor.
Iată un docar pe nisipul palid,
vine o doamnă cu ochii de toamnă,
vine un început de roman.
poezie celebră de Ion Vinea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


De ce?
Cu mult mai cufundat în gânduri
Pe-același drum el s-a pierdut
N-a mai surâs ca-n alte rânduri...
Ah, pentru ce a mai trecut?
E poate mâniat pe mine:
Inima-i rece s-a făcut?
N-am turburat visări senine...
Ah, pentru ce a mai trecut?
Și la fereastra mea, privirea
Azi întristată și-a pierdut
Poate nu s-a răcit iubirea...
Că de ce oare-a mai trecut?
poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise dorite
E toamnă afară, e toamnă și-n inima mea
Și mi-e dor, atât de dor de tine, iubite...
Căci e-nnorat și nu văd nici măcar o stea,
Iar tu nu vii să-mi trezești simțurile adormite.
E toamnă afară, e toamnă și-n ochii mei
Și mi-e dor, atât de dor de vocea-ți blândă,
Căci doar tu tristețea din inimă poți să o iei,
Doar lângă tine sufletu-mi știe să surâdă.
E toamnă afară, e toamnă și-n sufletul meu
Și mi-e dor, atât de dor de șoapte de iubire,
Căci fără tine mi-e greu, te vreau alături mereu,
Să-mi cânte sufletul, să dansez de fericire.
E toamnă afară, e toamnă și-n trupu-mi rece
Și mi-e dor, atât de dor de-a ta mângâiere,
Căci fără tine dorul e crunt, nu-mi mai trece,
Iar de tristețe simt că sufletu-mi plâns piere.
E toamnă afară, e toamnă și-n gândul meu
Și mi-e dor, atât de dor de tine, iubite...
Să-ți ating inima și sufletul... azi și mereu,
Sperând să-mi îndeplinești visele dorite...
poezie de Daciana Lazăr (10 octombrie 2014)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!


Călătorie
Vreau să mă destind vioi,
Încercuirea oarbă nu mă lasă
Aleargă dorul către casă
Mi-apare o imagine frumoasă
Dar multe triste mai apoi.
Sunt triste oare într-adevăr ?
Nu pot să le evoc precis
În sufletul meu plin de vise
Cu gândul la poiana cu narcise
Sau poate la albul nufăr.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre tristețe și visare, adresa este:
