Citate despre tuns și viață, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la tuns și viață, dar cu o relevanță mică.
Portret
Copilăria mea-i doar amintirea unei curți din Sevilia
și o grădină unde rodește lămâiul sub lumină fierbinte.
Tinerețea mea, douăzeci de ani în pământurile din Castilia,
viața mea, câteva lucruri de care nu vreau să-mi aduc aminte.
Nici un Maniara seducător și nici un Bradomin, vreodată
n-am fost voi îmi cunoașteți îmbrăcămintea deloc arătoasă.
Dar Cupidon din arcu-i mi-a slobozit săgeată
și am iubit atâta cât să iubim ne lasă.
Arde în sângele din venele mele flacăra iacobină,
dar versul meu își are izvorul clar din pământ;
și, mai mult ca oricare supus sub obicei și doctrină,
sunt bun, în sensul cel mai bun din cuvânt.
Ador frumusețea și, după cum cere moderna estetică,
am tăiat bătrânii trandafiri din grădina lui Ronsard;
dar nu iubesc tunsoarea din actuala cosmetică
și nu-s, precum sunt alții, o pasăre-cobzar.
[...] Citește tot
poezie clasică de Antonio Machado din Valori eterne ale poeziei hispane (1991), traducere de Darie Novăceanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dilemă
Am fost nedumerit de ce în țară
E lumea cam de toate sictirită,
De prețuri, de corupție, de mită...
Guvernul, c-ar vopsi o altă cioară,
Pân' ce-am ajuns acasă, personal,
După treizeci de ani peste Pacific,
Să aflu-n prima zi și să edific
Dilema,-n modul cel mai rațional ;
De cum am coborât din avion,
M-a luat un bagajist de geamantan
Și pân' s-ajung la viză, un roman
Mi-a înșirat să fiu cu toate-n ton:
De șpagă, de corupție, de pile,
De gropi ce nu au loc nici pe trotuar...
Iar să fi fost măcar parlamentar,
Cu el toate mergeau ca pe șenile,
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mototoala
Mototoala e o minge
Care plânge de se stinge,
Supărată că e mică,
Cât o nucă mai voinică.
Ea a fost odată mare,
Dar s-a dat de-a dura tare
Și-a-ntâlnit seara în poartă
Un cui rău, și-acum e spartă.
Mingea este dezumflată
Nici rotundă nu-i, nici lată.
Are-n ea atâta viață
Cam cât are o paiață.
Tot încearcă să se-nfoaie,
Mai ales după vreo ploaie;
În zadar trudește însă
Și e tristă rău și plânsă.
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Gabriela Gențiana Groza din Papucul păpușii (2001)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tabloul tovarășului
toată copilăria mea școlărească a fost marcată
de tabloul tovarășului
ce ne veghea viața inocentă abia înmugurită
ca un tată protector
puteai să strici clanța, să spargi un geam, să dărâmi florile
pedeapsa era să le repari și să cumperi o cutie de cretă poate și bureți
dar dacă loveai cumva tabloul sau îl mișcai cumva
doamne ferește să cadă și să-l spargi
era o calamitate, un dezastru, o nenorocire universală
pentru că universul nostru atunci era clasa și colegii
lucrurile deveneau serioase, fețele se lungeau și se încruntau
să vină părinții la școală
apărea un nene îmbrăcat frumos, tuns, ras, frezat
se făceau comisii, comitete, se convocau ședințe
nota la purtare era scăzută fără discuție, problema era
dacă ajungi la școala de corecție să te înveți minte
auzeai vorbe în șoaptă, alteori izbucniri de mânie proletară
o treaba nouă pentru tine, mânia proletară
înseamnă că e contra, e reacționar, dacă sunt mai mulți
ce semnifică gestul lui, e o problema cu el
[...] Citește tot
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Laleaua cu spini
Deși în aparență nu se apropia niciun eveniment
Ai primit o floare de la cineva care ți-a spus:
Ridică-te și fii!
Cred că era un trandafir, căci tu i-ai rupt mai întâi
Spinii
Spunându-i că nu știi ce vrei, ce vrea
Că toată viața ai visat o floare, dar lalea
Apoi ai vrut să-i schimbi culoarea și mirosul.
Parfum, vopsea
Nu te-ai oprit
L-ai tuns ca pe lalea, l-ai ciumpăvit
Și l-ai certat că n-a venit la timp, și l-ai hulit
Că nu se poate, că floarea ta și-a revenit
Și asta datorită ție
Că vei rămâne pân'la moarte fidelă mamă și soție...
Trandafirul ajuns lalea
Tăcea
Până când i-ai spus, într-o zi
Că ție nu ți-a plăcut la el
Cel mai mult și mai mult
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul XII
Abia sfârși fericea făclioară
cuvântu-i ultim și-ncepu, zburând,
în roat-a se-nvârti divina moară.
Dar n-a-ncheiat deplin o roată, când
veni s-o-ncingă altă roată sfântă,
și-n cânt și-n joc același tact urmând,
un cânt ce-ntrece-n toate câte cântă
și muze-aici și-a mărilor femei,
cum raza primă-ntrece pe-o răsfrântă.
Și,-așa precum și norii supțirei
fac arcuri paralel și-ntr-o coloare,
când Iuno dă poruncă servei ei,
iar cel îngust dă celui larg lucoare,
precum fu glasul nimfei mistuite
de-amor așa ca negura de soare
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Paradisul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Două vorbe
Cum să scrii adevărul pe note muzicale
Când creierul tău e plin de muște și țânțari
Frici, rate la banca, intrigi șerpești, șeful zapciu
O picătură de cerneală care otrăvește paharul cu apă
Prin care nu poți să mai vezi florile de cireșe amare
Alergi spre nicăieri tăune fără cap
Grăbit la întâlniri de la care abia aștepți să pleci
Ras, tuns, frezat, parfumat, impecabil
Într-un costum care nu-i al tău
Un nor de vorbe și râsul isteric forțat
Schimonosirea fericirii mimate prost și absurd
Te simți rotiță, roboțel, piesă de schimb
În corpul infernal al unui străin
O păpușă prinsă-n ațe de mâini dibace
Ești iute și eficient dar nu te miști deloc
Asta îți contaminează fiecare celulă
Cum să-ți crească muguri de trandafir din cap
Când tu ești bolnav fără măcar să știi
Nu poți să zbori înaripat cu mașina ultramodernă
În urmă ta rămân potop de hârtii împrăștiate
[...] Citește tot
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încotro mergem? - Spre fericire!
Să ne grăbim, să ne ascundem în miezul unui curcubeu
Cu brațul fericirii tundem oricâte-ar sta în drum, mereu!
Să ne grăbim avem doar clipe, ce se împrăștie nebune,
În taina vieții să-nfiripe un țărm de vis, o altă lume.
Să ne grăbim iubirea mea, să nu ne fie prea târziu,
Cât arde-n ceruri sfântă stea și zorii vin cu purpuriu
Oooo, ce frumoși și tineri suntem, ce plin paharul de extaz,
Cu dragoste și drag să umplem infernul ăsta-n Alcatraz.
Vezi ce culori se întipăresc pe luciul tinerei amiezii?
E pentru că: știu să iubesc și gheața din cuibul zăpezii
Și arde-n pieptul meu jăratec și vreau și ție a-ți dărui
Se poate-n ritmul meu sălbatec, o nemurire dăltui.
Să ne grăbim, pândește-o noapte, ce vrea tăcere să-mpresoare
Se deslușesc noian de șoapte și gândul nicio grijă n-are
Eu vinovată din iubire, doar cu iubirea ta respir
Ferestre mari de închipuire, își țes podoabe, fir cu fir.
[...] Citește tot
poezie de Elena Căruntu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Predispoziția la taină
Să mă condamn în turnuri de moschei
la tras de limbă clopote-ortodoxe
în timp ce-n gări sordide se tund chei
și restanțieri se-mbată trist prin boxe.
Să m-angajez la îngeri blonzi și bruni
pe post de recuperator de soartă
când pentru nunți găsești doar popi bătrâni
și câinii disperării-mi bat la poartă.
Dar vechiul gol tot scurmă ilicit
și-n suflet parcă port găleți cu smoală,
de-o viață tot încerc să ies din mit,
dar anticii regizori se răscoală.
Și-atunci mă plimb escamotând dureri,
ca un episcop într-o ocnă rece,
purtându-și facla marii lui tăceri
prin spațiile pustii prin care trece.
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Purgatoriu pentru sfinți (2014)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ieșirea de serviciu
Azi nu se lucrează, se-nchid lacătele, se trag obloanele.
Vine ursul să ne întindă oasele, să ne calce în picioare.
Străzii acesteia de pulberi n-o să-i mai rămână nici numele,
Oficiul Stării Civile se va muta într-o moară încăpătoare,
iar darul de nuntă cel mai sigur va fi tradiționala jimblă cu sare.
Dați-vă jos, clopotari adormiți pe funii, ucenicii voștri
își doresc de-o viață să mănânce și ei o pâine!
S-au mai împuțit apele Veneției așteptând întoarcerea lui
Ștefan ce Mare ca să-și răscumpere păcatele.
Visând într-una la patimile purificatoare, s-au înmulțit
ciorile-n gard și bețivii neamului, zarurile măsluite își
decantează spuza în târtițele puilor prăjiți.
Mama soacră țipă că a ologit-o lumina, vecina aia singură,
de la 4, iar s-a încurcat cu pompierul din schimbul 3, iar
și-a dat foc la casă. Războaiele civile beau Marghiloman
și mănâncă icre la "Dragomir", în timp ce fetițele deochiate
adorm în scaune, sub ventilatorul mare al frizeriei.
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Duminica poemului mut (2015)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zepeline peste piața Bucur-Obor
Zepeline lungi planau peste piața Bucur-Obor
erau ochii tăi lungi, văzuți prin retrovizor.
Cine mai văzuse glisând uriașe, atâta de-aproape
zepeline cu gene, cu cearcăne, cu fard albăstrui peste pleoape?
Cetățenii priveau prin ferestrele farmaciei, patiseriei, C. E. C.-ului,
magazinului de confecții pentru bărbați, femei & copii
indicatoarele de circulație se muiaseră de plăcere
țigăncile cu gumă de mestecat cu poze de Alfa-Romeo
își suciseră vertebrele cervicale în sus
iar ochii tăi intrau în nori, sclipeau în soare, îndreptându-se mereu
spre apus...
Erau nebunești, aveau expresia nebunească pe care ți-o văzusem în holul
blocului, când ne sărutasem în lumina beculețelor de la lift,
erau extraordinari și amenințători, erau instrumente de război, ovale
zepeline care nu țineau seama de galbenul zilei de
iunie, de emailul mașinilor de mic litraj parcate în
fața magazinului Materna
erau pure mașinării, mecanisme de ceas care nu-nțelegeau alfabetul
cosmeticelor, limbajul peltic al costumașelor pentru copii,
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Eu vreau să mor în patul Meu
Azi noapte-au venit dinspre Gilgal* în iureș mare,-n tropot
De cai, oșteni grăbind spre câmpurile-omorului și asta-i tot.
Pitic și matahală, morți în bălți de sânge, fără niciun Dumnezeu.
Eu vreau să mor în patul Meu.
Ca vizoarele tancurilor, ochii lor erau stranii și sticloși,
Întotdeauna eu sunt cei puțini, iar ei, cei foarte numeroși.
Trebuie să răspund. Ei pot interoga mintea Mea mereu.
Dar eu vreau să mor în patul Meu.
Soarele încremenise-n Gibeon*. Iubitor de-asemenea decoruri,
El e dispus să lumineze veșnic astfel de lupte și de-omoruri.
Poate nu-Mi voi vedea soția când va fi vărsat sângele-i iudeu,
Dar eu vreau să mor în patul Meu.
Samson, puterea lui în chică fluturând....
Mi-au tuns părul înainte de-a mă fi făcut, vrând-nevrând,
Erou, instruindu-mă să lovesc cu sulița din plin fuleu.
Eu vreau să mor în patul Meu
[...] Citește tot
poezie de Yehuda Amichai, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soția negustorului plecat pe fluviu: O scrisoare
Atunci când părul îmi era încă tuns cu breton pe frunte
Mă jucam în fața porții, smulgând florile.
Ai venit călare pe o nuia de bambus calul tău
Și te-ai plimbat prin fața mea, jucându-te cu prunele sidefii.
Apoi ne-am mutat și-m trăit în Chōkan:
Doi oameni obișnuiți acceptați de toți, fără sau cu puține neplăceri.
La vârsta de cincisprezece ani m-am măritat cu tine, Stăpânul meu.
Eu nu am râs niciodată, fiind timidă.
Cu capul plecat, priveam mereu spre podele.
Strigată de o mie de ori, niciodată n-am întors privirea.
La cinsprezece ani am încetat să mă mai încrunt,
Am dorit ca pulberea mea să fie-amestecată cu a ta
Mereu și mereu, și întotdeauna.
De ce-ar trebui să mă-înalț pentru-a sta de veghe?
Când aveam șaisprezece tu ai plecat
Pentru cinci luni în îndepărtatul Ku-tō-en,
Pe fluviul cu vârtejuri primejdioase.
Deasupra capului maimuțele scot sunete pline de tristețe.
[...] Citește tot
poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trebuie să muncesc
trebuie să muncesc trebuie, munca mă eliberează,
cuvintele îmi rămân întipărite în cap. le-am văzut
scrise pe poarta de la intrare.
le repet de mai multe ori cu glas șoptit, le repet.
sunt din statut. gărzile aleargă în urma noastră.
am primit numere pe braț, tatuate. întotdeauna
mi-am dorit un tatuaj, cu numele iubitei și o inimă.
știu să pictez, o să-i pictez pe gardieni.
noi arătăm rău, dezumanizați, sclavi nespălați
și flămânzi. mă uit lung la număr. toată viața
voi fi definit de acest număr, fără sens.
trebuie să muncesc, trebuie să muncesc trebuie,
munca mă eliberează. un pat de armă mă
scoate din transă. împachetează hainele
cu grija unui soldat. știe că nu mai are nevoie de ele.
apa rece vine potop și-i curăță de praf. au grijă de ei,
îi tund zero și-i dă cu insecticid.
primește o uniformă veche, rusească, cu petlițe
de infanterist. ar trebui să fie onorat că în jurul lui,
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ann: Azi-noapte am fugit de la școală.
Joe: Ce s-a întâmplat? Ai avut probleme cu profesorii?
Ann: Nu, n-a fost vorba de așa ceva.
Joe: Dar nu poți fugi de la școală fără niciun motiv.
Ann: Trebuia să fie numai pentru o oră-două. Aseară mi-au dat ceva pentru a putea dormi.
Joe: O, înțeleg.
Ann: Acum ar fi bine să iau un taxi și să mă întorc.
Joe: Uite ce e, înainte să faci asta, ce-ai zice dacă ți-ai lua puțin timp liber doar pentru tine?
Ann: Poate încă o oră.
Joe: Trăiește periculos. Ia-ți o zi întreagă.
Ann: Aș putea să fac câteva din lucrurile pe care mi-am dorit întotdeauna să le fac.
Joe: Ce anume?
Ann: O, nici nu-ți imaginezi. Aș face ce vreau cât e ziua de lungă.
Joe: Cum ar fi să te tunzi, să mănânci înghețată...
Ann: Da, și aș sta la o cafenea de pe trotuar și m-aș uita la vitrinele magazinelor. M-aș plimba prin ploaie, m-aș amuza, aș face ceva cu adevărat distractiv. Pentru tine nu e mare lucru, nu-i așa?
Joe: Uite ce îți propun. Ce zici dacă am face toate astea împreună?
Ann: Dar tu nu trebuie să lucrezi?
Joe: Să lucrez? Nu. Astăzi suntem în vacanță.
Ann: Chiar vrei să faci toate aceste lucruri mărunte?
Joe (o ia de mână): Prima dorință? Să mergi la o cafenea de pe trotuar, s-a făcut. Știu și locul perfect. La Rocca.
replici din filmul artistic Vacanță la Roma (2 septembrie 1953)
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul VII
"Papè Satàn, papè Satàn alepe!"
strigat-a Plut cu glasul lui cel gros,
iar dulcele-nțelept ce-atot-pricepe
mi-a zis spre-a mă-ntări: "Nu sta fricos!
oricât de tare-ar-fi, dar să-ți astupe
nu poate-al nostru drum, pe stâncă-n jos."
Spre-acel cu gură larg-apoi: "Te rupe
cu furia ta năuntrul tău pe tine,
dar dă-ne drum și taci, spurcate lupe.
Nu fără cauză-n Iad acesta vine:
așa e vrerea-n cerul unde-a pus
trufașei culpe-Arhanghelul o fine."
Când e catargul rupt, cum cad de sus
grămadă pânzele de vânt umflate,
cumplitul monstru-așa căzu răpus.
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Infernul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fantasme
... am o rătăcire de creier
aproape hipofizară;
mă pierd în hormonii de-o vară
de pe-o pajiște caldă, aurie,
lângă un cântec de greier
și mă frige nisip, aproape mă arde
un fulger de-o ploaie-torent
ce mă-mbie
... și îmi șterg armament,
tot în verde
de-o pădure... în tranșeu rătăcesc bulevarde
și n-am vrute dezmierde.
... guguștiucul adie
fluierându-și și aripi să-și cheamă pereche,
iar eu am o veste de moarte;
am pierdut rău de tot,
mi-a picat azi din tren prietenie
și-acum cer mă desparte...
și-s la mare în port,
sau pe stânci lângă epava roșcată de veche.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul IX
Apoi, Clemențo, lămurit când fui
de Carlo-al tău și-mi spuse cum dușmanii
aveau să-și bată joc de-urmașii lui,
mi-a zis: "Dar taci, și las' să curgă anii!
Atât mai pot să-ți spui ce-o fi nainte:
că just amar urma-vă-va pierzanii."
Apoi viaț-acelei flăcări sfinte
s-a-ntors spre soarele care-o străbate
ca și spre-un bun de-odihn-a orice minte.
Făpturi împii și suflete-nșelate,
vai, cum vă-ntoarceți voi de-asemeni bine,
cu ochi țintiți mereu spre vanitate!
Și iat-alt foc spre noi văzui că vine
din sfera lor și claru-i foc de-afară
vădea dorința-i de-a vorbi cu mine.
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Paradisul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înapoi la poveste
Nu mi-e teamă să mă-nchid cu tine
într-un bloc de piatră, într-un miez de copac.
Nu mi-e teamă că ne va asupri o plictiseală eternă,
ci că va trebui să ne iubim de-a-n picioare, să tac,
și-apoi s-adormim pe hoituri necioplite,
de eroi necunoscuți, nenăscuți în vreun veac.
Între două statui, zborul sărutului e de genul neutru.
Mai ales între două statui apropiate ca vârstă,
cusute pe linia inimii cu ață de sac.
Cât am iubit libertatea țiganilor și boieria speciei
tivită pe os, cât am zăcut pe funduri de lac,
slugărind un imperiu al foamei,
mut ca o șenilă de templu!
Îmi închipui cum ne strângem mâna sau ne
gâtuim sufletele, în același punct, în același timp,
cu o aroganță de picol întărit de nevoi
și sufletele, gâtuite, cu sfoara capului tăiată,
se-nalță îmbrățișate ca două mâini
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Hibernaris (2001)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desaga dorului
Moda se mai schimbă, dar rămâne eternă.
Anii mă-nconjoară, dar rămân modernă.
Port tunsori tinerești, pantofi și haine de brand,
Duc un stil de viață sănătos și am genți de trend,
Dar, uneori, îmbrac ia, catrința, pun brâul tricolor
Și merg să văd lumea, să văd inima din al meu popor.
Urc în metrou și merg două ore de la un capăt la altul.
De ce în metrou? E mai multă lume decât cea ce calcă asfaltul.
Îmbrăcați atât de multicolor, de la blugi la rase de călugări:
Oamenii, veniți din toată lumea, urcă și coboară la gări.
Îi privesc pe toți cu drag, sunt compatrioții mei, sunt canadieni -
Indiferent ca sunt chinezi, etiopeni, polonezi sau indieni.
Eu stau în ia mea și văd câte o privire ațintită asupra mea
Apoi, la ieșire din tren, un necunoscut îmi face semn cu inima,
Da, suntem de pe acelaș pământ și aceeași limbă ne unește
Iar dorul nostru de casă, de mamă, de vatră, DOR se numește.
Diversitatatea orașului meu e fascinantă, dar am uitat să vă spun
Când călătoresc prin metrou îmbrăcată în ie, iau la drum
iPod-ul meu Apple vișiniu, plin cu melodii frumoase
Cu amintiri, recitaluri, bancuri, snoave de la noi, de acasă,
[...] Citește tot
poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre tuns și viață, adresa este: