Citate despre turism și viață, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la turism și viață, dar cu o relevanță mică.
Glasul amintirilor
Amintirile mele sunt vii
și au prins rădăcini într-un loc
unde,-atunci când apune o zi,
ce a fost mai frumos îmi îngrop.
Fericite, acolo răsar
ca lăstari ce se-nalță spre cer,
și-mi aduc bucurie în dar,
într-un fel ce îmi e un mister.
Uneori, într-o stare de vis,
trec de poartă și merg pe un drum
care-mi este doar mie permis,
ca turist în al vieții album.
S-a-ntâmplat, să m-opresc sub un brad
ce-mi părea mai puțin cunoscut,
nu știam ce a fost ca răsad,
și demult acea zi a trecut.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pescari
În ce an ne aflăm? În ce secol? Acești oameni
cu bărcile lor legate una de alta și cu nevoile lor,
cu abundența
pe care marea o oferă și-a oferit-o de generații,
acești oameni sunt stăpânii vechilor drumuri,
a vechilor moduri de viață și nu prea au nevoie de altceva.
Marea Laccadive uluitoare ca întotdeauna,
deopotrivă calmă și neliniștită, ca nevestele lăsate singure în pat,
femei a căror dragoste e asemeni valurilor, pulbere înspumată.
Asemeni mareelor. Acești oameni
cunosc frumusețea și riscurile, știu că recoltele bune
se fac dimineața devreme,
înainte de sosirea turiștilor, înainte de sosirea surfer-ilor:
[...] Citește tot
poezie de Gerry LaFemina, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Târziu și-a dat seama
că e un personaj din roman
când stătea rezemată în coatele
goale și se uita la castel
de acolo începe praga cea adevărată
ar putea ajunge acolo într-un sfert de oră
academic cum se spune
începând cu acel parapet
este orașul din ilustrate
a turiștilor
și
și a târfelor asistate de peștii lor
acolo este praga pe care prietenii ei
n-o vizitează din multe motive
cu restaurante prea luxoase
pentru cehul venit din tranziție
luminată orbitor de mii de
de
de proiectoare care spală imaginea veche
praga asta e de neînțeles
și
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orașele respiră
s-a terminat sezonul turistic. au căzut și frunzele. mai e ceva soare, dar nu durează.
casele își lasă voaletele cenușii și așteaptă nopțile mai lungi
au atâtea de povestit și nu vor să fie întrerupte
copacii desfrunziți se spală cu cer curat și-l lasă să coboare
iar cerul pășește cu grijă printre mașini
și așteaptă cuminte la semafor. nu de alta dar știe ritmul vieții.
poveștile născute prematur sunt ținute la incubator
primesc zile intravenos și respiră cu greutate
dar se știe că orice început e mai greu
plouă. casele se oglindesc în băltoace amintindu-și cum săreau șotronul
fără să le pese că se udă. copilăria nu e o amintire. e o stare
numai că stările se retrag încet încet la azil. chiar și casele mor. cad pur și simplu
orașele respiră. cenușii la față. târându-se printre amintiri. dar încă respiră... noi?
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce e, la noi, partidul?
Ce e, la noi, partidul? Ce-ntrebare!?
Este o gașcă, să vă fiu pe plac,
Emancipată, pusă doar la frac,
Fără habar de ce este sudoare,
Dar nu vă spun ce mult el ne iubește,
Ne-ndeamnă să luăm pe săturate,
Fi'ndcă la noi, toți suntem pe luate,
Căci balta, vorba aia, are pește!
Ce e partidul? Haida că e tare!
Pe tot cuprinsul ține monopol,
Plângându-se că are doar un pol...
Și-l credem pe cuvântul de onoare;
Acum, din cercul nostru, fără pile,
Ieșim afar' în lume, de nebuni
Doar ca turiști, nici vorbă de căpșuni,
Departe-n Argentina sau în Chile,
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încercare
s-a întors în cercul strâmt
cu aceeași agendă sub braț
întrebând în stânga și în dreapta
cum fac toți bărbații plecați de acasă
trăgea de timp să mă poată avea
ochii lui sticloși treceau prin mine
ca săgețile otrăvite ce au doar un scop
și nu l-am întrebat niciodată
cum de mă poate visa dacă trupul meu
nu e decât o umbră adormită pe asfaltul vieții
s-a întors pe același segment de parcă
toți îngerii s-au prăbușit la picioarele lui
cu amintirile adunate în pungi de unică folosință
mi-a îndesat printre ele sufletul
trasând sarcini precise tuturor prietenilor
m-am bucurat să nu-i stric bucuria
și nu a mai fost nimic
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În Țara lui Invers, ministrul Agriculturii este un electronist, ministrul Armatei e un laș, ministrul Comunicațiilor e un om necomunicativ, ministrul Culturii e un om incult, ministrul Dezvoltării e un pitic, ministrul Economiei e un om care n-a produs în viața lui niciun bun material, ministrul Educației e un om needucat, ministrul Energiei e un om debil, ministrul de Externe e un om total lipsit de diplomație, ministrul Finanțelor e un om sărac, ministrul de Interne e un hoț, ministrul Justiției e un om injust, ministrul Mediului e un poluator, ministrul Muncii e un leneș, ministrul pentru Românii de Pretutindeni este un ungur, ministrul Sănătății e un om grav bolnav, ministrul Tineretului și Sportului e un bătrân sclerozat, ministrul Transporturilor n-are carnet de conducere auto, ministrul Turismului e un om sedentar, iar primul-ministru al Guvernului este un om laș, necomunicativ, incult, pitic, n-a produs în viața lui niciun bun material, e needucat, debil, lipsit de diplomație, hoț, injust, poluator, leneș, ungur, grav bolnav, bătrân sclerozat, n-are carnet de conducere auto și e sedentar.
George Budoi în În Țara lui Invers (10 octombrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sihăstrie
Te-ai așteptat ca un pustnic să trăiască în sălbăticie,
dar el are o căsuță și o grădină
înconjurate de un crâng de mesteceni voioși,
la zece minute de șosea.
Nu trebuie decât să urmărești indicatoarele.
Nu e nevoie să te holbezi la el prin binoclu
de la mare distanță.
Îl poți auzi și vedea clar de aproape,
în vreme ce el explică senin unui grup de turiști din Wiliczka
de ce a ales să trăiască în acea solitudine severă.
Are o barbă lungă și albă,
poartă o robă cenușie;
obrajii îi sunt rozalii ca ai unui bebeluș,
iar ochii de un albastru limpede.
El se va lăsa cu bucurie pozat
lângă tufa de trandafiri roșii.
Fotografiile sunt făcute de unul Stanley Kowalik din Chicago,
[...] Citește tot
poezie de Wislawa Szymborska, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Plugușor 2020
Aho, aho, români sărmani,
S-aveți un lighean cu bani
Nu din mită, ci munciți
Să fiți și voi înstăriți!
Mâine, anul se-nnoiește
Plugușorul se pornește
Să vă spună realități
C-aveți multe calități!
Ați votat pe la locale
Făcând schimbări epocale
(Asta, unde n-ați lăsat
Pe loc, același "cârnat"...)
Ați votat parlamentari
Cam pe-aceeași panglicari
Cu ceva excepții, dară
Nu facem noi primăvară
Din vreo nouă floricele
(Care nu-s "cele mai cele"...)
Se-ncheie un an ciudat
[...] Citește tot
poezie de Petrică Conceatu din Citatepedia (28 noiembrie 2020)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hal... patriar...hal
Există castul bestial,
Adică bestia în alb...
Preafericitul nostru dalb,
Patriarhatul imoral!
E cel cu totul aurit
Topind și morților inele...
Bărbați, femei, încă-n obiele,
Ce-și pleacă lui capul, smerit.
E poli... trucul, plin de truc,
Ce joacă poli patrafir...
Un securist mai abitir
Ca frunza de stejar... De nuc.
E orto... doxa impostoare,
Adică, se erijează în cap...
S-adune averi cât nici nu-ncap
În catedrale încăpătoare...
[...] Citește tot
pamflet de Daniel Aurelian Rădulescu (4 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Psalm
Dedicat lui Karl Kraus
E o lumină pe care vântul a stins-o.
E o carafă păgână pe care după amiaza o părăsește un bețiv.
E o podgorie arsă și neagră cu găuri plină de păianjeni.
E o încăpere pe care cu lapte au văruit-o.
Nebunul a murit. E o insulă în Caraibe
Spre a primi Zeul-Soare. Se bat tobele.
Bărbații pornesc un dans războinic.
Femeile își leagănă șoldurile prin liane și flori de foc
Când marea cântă. O, paradisul nostru pierdut.
Nimfele au părăsit pădurile aurii.
Pe străin îl înmormântează. Atunci se ridică o ploaie de lumini.
Amiaza adoarme pe asfaltul încins.
Într-o curte sunt fetițe cu rochițe jalnic de jerpelite!
Sunt camere pline de acorduri și sonate.
Sunt umbre ce-n fața unei oglinzi se-mbrățișează.
La geamul spitalului se încălzesc reconvalescenții.
Pe canal un vapor cu aburi duce sângeroase molime în sus.
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre turism și viață, adresa este: