Citate despre viață și șerpi, pagina 2
Prima noapte
A fost o noapte
când tata în vis a pogorât
deschis-a ușa nopții
și mi-a așezat în palmă
o viață de copil,
mi-a dat cămașa lumii,
m-a transformat în șarpe
să sap un adăpost
la temelia casei.
Voi pune între mine și soare
hotare de pământ,
voi ridica din piatră
zidire de cetate,
în locul acesta voi așterne
odihna mea,
un somn uitat de moarte.
O filă dintr-o noapte
gonește către ziuă
[...] Citește tot
poezie de Sorin George Vidoe din Jocul metamorfozelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Nemurirea
Mormintele ne-așteaptă cu gurile căscate.
Și mergem toți spre ele, pe-un drum sau pe alt drum,
Cum merg hipnotizate gazelele de fum,
Spre șerpi cu solzi de aur și ochi de nestimate.
Iubire, ură: viață. Lumini de chilimbar
Iar spintecă văzduhul, pornind din roi de stele,
Ce, prăbușite-n beznă, or fi ducând cu ele
O altă omenire netrebnic furnicar!
Îsi mistuie și sorii fierbintea lor plămadă
Și-ngheață (asta-i moartea?). Noi ridicăm statui,
Ca bronzul să arate, în veci de veci (dar cui?),
Că asta-i nemurirea, în haină de paradă.
Și nici gândim că-n haos își va găsi-mplinirea
Pământul, când prin spații va trece rotocol.
Va fi-nsemnând o clipă și el o dungă-n gol,
Și va muri cu viața atunci și Nemurirea.
poezie celebră de Păstorel Teodoreanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autorul (sufocat): Mă omori... Îmi iei aerul...
Femeia: Iubi! Tu poți trăi și fără aer! Sunt lângă tine, odorul meu! Nu spuneai tu: "Iubito, am nevoie de tine, ca de aer!"
Autorul: Mă sufoci...
Femeia (cu glas profetic):... Iar șarpele, când mi-a dat mărul și numărul său de telefon, mi-a șoptit: " Ai grijă, doamnă! Adam, pare el om, dar este mai șarpe decât șarpele! Fii posesivă! Încolâcește-te în jurul lui, ca o liană fierbinte, și strânge-l bine! Strânge-l! Altfel o să-ți scape... Iar un bărbat, odată scăpat din strânsoarea dragostei, se duce direct la gară....
Autorul: Delirezi! Ai găsit tu așa ceva în Biblie?
Femeia: Pasajul acesta a fost suprimat! Biblia este o carte scrisă de oameni normali, dar cenzurată de sfinți! Adică de masculi ajunși la andropauză!...
replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forța imaginației), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Otravă
A sîsîit o viperă,
A sîsîit o cobră,
A sîsîit un șarpe cu ochelari,
A sîsîit șerpăria,
S-au încolăcit în jurul puterii,
S-au încolăcit în jurul meu,
Încearcă să mă strîngă
Cu încetinitorul de șapte ani
Lăsînd impresia că mă ajută
Și mă stingeau puțin cîte puțin
Pînă la inghițire
Cu o foame fără de remușcări.
Am pus piciorul pe capul unui șarpe
Și l-am strivit,
Am pus pe al doilea
Și l-am strivit
Cînd am ajuns la vipere
Și am pus piciorul pe capul lor.
S-au umilit, cerînd îndurare
Că nu au avut de ales
[...] Citește tot
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Otravă
A sâsâit o viperă,
A sâsâit o cobră,
A sâsâit un șarpe cu ochelari,
A sâsâit șerpăria,
S-au încolăcit în jurul puterii,
S-au încolăcit în jurul meu,
Încearcă să mă strângă
Cu încetinitorul de șapte ani
Lăsând impresia că mă ajută
Și mă stingeau puțin câte puțin
Până la înghițire
Cu o foame fără de remușcări.
Am pus piciorul pe capul unui șarpe
Și l-am strivit,
Am pus pe al doilea
Și l-am strivit
Când am ajuns la vipere
Și am pus piciorul pe capul lor,
S-au umilit, cerând îndurare
Că nu au avut de ales
[...] Citește tot
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu sunt un haos
Eu sunt un haos de-ntuneric,
Un biet smintit fără noroc.
Tu cântă, glasul tău în noapte
E ca o jerbie de foc!
Frumoaso, viața mea amară
E lanț de chinuri și plânsori,
Tu râzi, în trista mea sahară
Din râsul tău vor crește flori!
Pe când în inima mea arsă
Durerea-nfige dinți de șarpe,
Blândețea ochilor tăi varsă
Melancolia unei harpe!
Și e destul ca rochia-ți albă
Într-o alee să tresară,
Ca-n sufletu-mi de iarnă rece
Să crească flori de primăvară!
poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Strigoiul
Ca îngerii cu ochiul rău
Mă voi întoare-n patul tău
Și mă voi strecura spre tine
Ca umbra nopților haine;
Și-atunci, iubita mea cea brună
Ți-oi da săruturi reci de lună
Și dezmierdări de șerpi ce-n fund
De gropi se târâie rotund.
Când zorii reci vor răsări
Tu locul meu îl vei zări
Gol, rece, până se-nnoptează.
Cum alții prin iubire-ar vrea
Să stăpânească viața ta,
Eu vreau s-o stăpânesc prin groază!
sonet de Charles Baudelaire din Florile răului (1857), traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Murim de neciteața noastră viață
Murim de-atâția ani și-atâtea veacuri,
Murim degeaba, noapte ca și zi,
Murim invidiindu-i pe cei vii,
Murim de răzbunarea unor fleacuri.
Murim de ștreanguri și murim de tunuri,
Murim absurd de miere și venin,
Murim de cei ce-au fost, de cei ce vin,
Murim de lipsuri și murim de bunuri.
Nu ne putem ascunde nicăierea,
În gaură de șarpe sau în cer,
În fața morții, picotind stingher,
Cădem și ne acoperă tăcerea.
Murim de moartea noastră neciteață,
Murim de neciteața noastră viață.
poezie celebră de Adrian Păunescu din Ninsoare de adio (2005)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mă tem să-mi pierd viața - dacă trebuie să salvez o koala, sau un crocodil, sau un cangur, sau un șarpe, amice, o voi salva.
citat din Steve Irwin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața mea se iluminează
Părul tău e mai decolorat de soare,
regina mea de negru și de sare.
Țărmul s-a rupt de mare și te-a urmat
ca o umbră, ca un șarpe dezarmat.
Trec fantome-ale verii în declin,
corăbiile sufletului meu marin.
Și viața mea se iluminează,
sub ochiul tău verde la amiază,
cenușiu ca pământul la amurg.
Oho, alerg și salt și curg.
Mai lasă-mă un minut,
mai lasă-mă o secundă,
mai lasă-mă o frunză, un fir de nisip.
Mai lasă-mă o briză, o undă.
Mai lasă-mă un anotimp, un an, un timp
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Dacă pui ghirlandă în capul unui orb, el o azvârle crezând că e un șarpe. Tot așa, ignorantul renunță la darul vieții care i-a ajuns ușor în mână.
Kalidasa în Sakuntala
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ciudat e modul de a decide al șarpelui cu chip de ticălos: pe unul îl mușcă de ureche, iar altul își pierde viața.
în Panchatantra
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călugărul bătrân îmi șoptește din prag
Tinere care mergi prin iarba schitului meu,
mai este mult pân-apune soarele?
Vreau să-mi dau sufletul
deodată cu șerpii striviți în zori
de ciomegele ciobanilor.
Nu m-am zvârcolit și eu în pulbere ca ei?
Nu m-am sfredelit și eu în soare ca ei?
Viața mea a fost tot ce vrei,
câteodată fiară,
câteodată floare,
câteodată clopot - ce se certa cu cerul.
Azi tac aici, și golul mormântului
îmi sună în urechi ca o talangă de lut.
Aștept în prag răcoarea sfârșitului.
Mai este mult? Vino, tinere,
ia țărnă un pumn
și mi-o presară pe cap în loc de apă și vin.
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din În marea trecere (1922)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versuri de dimineață
Poate e numai vântul,
Poate sunt numai apele,
Vânatul vânt printre munți,
Apele grele vuind
Pe prunduri, sub stele.
Sora mea, dormi,
Nu mai umbla prin odăi,
Nu mai atinge perdeaua
Făcând-o să tremure,
Nu-mi ameți și mai mult
Amintirile.
Sora mea doarme. Aud
Răsuflarea ușoara. Și totuși
Umblă cineva prin odăi,
Nevăzut îmi șoptește întruna
Șoapte ce nu le-nțeleg,
Atinge perdeaua subțire
Făcând-o să tremure
Și-mi amețește mai mult
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Labiș (1956)
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odă femeii mele
Rațiunea merge desculță pe drumul de țară
În căutarea sensului pierdut bunul simț era
și el la locul
accidentului Viața pe o planetă uitată de Dum
nezeu Marșul trumfător al omului este între
rupt de războaie și surâsul copiilor Ca orice
animal sălbatic omul vânează pe om Unde să
mă ascund frica mă urmează peste tot Am și-o
ghilotină pentru orice eventualitate Căpitanul
Rusia cu pușca la ochi mă urmărește peste tot
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (6 martie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Harmon Whitney
Dincolo de luminile și tumultul orașului
Plutind în cădere, scânteie din Spoon River,
Ars de focul băuturii - și înfrânt.
Amantul unei femei cu care trăiesc întru propriul dispreț,
Cât și pentru a ascunde o mândrie rănită.
Să fiu judecat de comunitatea celor cu minte puțină,
Eu, cel dăruit cu cunoașterea limbilor străine și cu spirit,
Scufundat în colbul curții de justiție,
Un culegător de zdrențe în gunoiul de rele și de nedreptăți care e lumea
Eu, cel căruia la naștere i-a surâs soarta!
Eu, într-un orășel de provincie,
Recitând din comoara anilor de aur
Pagini de versuri țărănoilor ignoranți;
Sau râzând în hohot când spiritul lor gregar atât a a găsit potrivit,
Să-mi cumpere băutură pentru a ușura o minte care agoniza, stingându-se.
Să fiu judecat de voi,
Cei de care sufletul me se ascundea,
Cu rana lui, deja gangrenă, pricinuită
De iubirea pentru propria soție,
De sânul ei alb și rece, necredincios și nepăsător
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu es sacerdos in aeternum
am fost acolo când sabia călăului Betrouve a tăiat capul fratelui Jean d'Harcourt.
stăteai la dreapta Delfinului,
l-am văzut mangaindu-ți neputința.
ochiul veșnic deschis veghea deasupra tuturor
moartea se împiedica de brațele noastre tăiate asemeni unui uriaș nod gordian,
doar coapsele tale stăteau ascunse în dorință,
doar ele.
ai cerut apoi trupul neînfricatului Colin Doublel,
voiai să îi vezi oasele albind în râul de mătase al cardinalului alb.
șarpele durerii ți-a înveninat inima,
culoarea devenise ultimul bastion al tinereții.
cu părul cruciatului Maubue de Mainemares ai împletit cunună însângerată,
erai atât de tânără încât scribii au uitat să îți scrie numele
iar acum trăiești în legendă ca un personaj total anonim.
doar noi doi mai suntem în viață din cei ce au fost atunci în Rouen.
ne căutăm disperați cu o iubire nepământeana
[...] Citește tot
poezie de Eduard Dorneanu (25 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păcat originar
De ce, frumoasă Eva, cu soarele în plete,
Lăsat-ai un biet șarpe cu vorbe să te îmbete
Și-n loc s-asculți smerită de Dumnezeu preasfântul
Ai rupt degrabă mărul nesocotind Cuvântul?
Și tu, Adam, părinte, din Dumnezeu scânteie,
De ce fără să pregeți te-ai luat după femeie?
De ce n-ai învățat-o, căci tu erai bărbatul,
De ce cu nepăsare ați săvârșit păcatul?
Noi toți, din vina voastră, pierdut-am Paradisul,
Trăim doar cu speranța și ne hrănim cu visul,
Tânjim să fim în ceruri, dar nu e cu putință,
Ne-am săturat de trudă, nevoi și suferință.
O, Doamne, nu fi aspru, ridică-ne din tină
Redă-ne fericirea și-a ochilor lumină
Să te vedem la față, să îți cunoaștem firea,
Și să-nțelegem astfel ce este mântuirea!
poezie de Octavian Cocoș (22 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ziar
Ziarul tremură în mâinile sale fragede,
Încercând să îndure lipsa colțurilor rupte
Pe care le înșir în fața ei ca pe niște monede
Și le privesc ca pe niște informații corupte
-Plângi, draga mea, adevărul nu mai există,
Aruncă-l pe foc și vom dispărea odată cu el,
Toți, de la viața comunistă
Până la ultimul drapel.
Văd ziarul cum arde lipit de plită
Plânge căutând un adevar demn,
Sperând la o nouă viață unită,
Dar ea mai aruncă un lemn,
Un lemn plin de dorință și ură
Pentru lume care, o dată, era pură
Și care a sperat ca va lua o cotitură,
Întorcându-se la cea de mult căzută
[...] Citește tot
poezie de Căpățînă Cosmin (15 noiembrie 2020)
Adăugat de Căpățînă Cosmin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Însemnare
Este adevărat,
Eu nu sunt cel așteptat.
Eu nu iau munții în spate
Să mă duc cu ei în singurătate.
Nu am timp ani să număr,
Nu pun secera lunii pe umăr.
Eu nu iau soarele în mâini,
Nu arunc cerul la câini.
Eu trec prin viață
Ca printr-o zi cu ceață.
Tinerețea mea e o stradă
Pe care se topesc oameni de zăpadă.
Eu nu aplec sferele
Să caut în părul nopții stelele.
Nu sunt făuritorul de pâini,
Nu aduc zorile în mâini.
Eu nu sunt profetul care să moară pe cruce,
Nu am ce să spun, nu am unde mă duce.
Dar sufletul acesta cu șerpii curcubeului în plete,
Sufletul acesta chinuit de sete,
[...] Citește tot
poezie celebră de Virgil Carianopol din Scrisori către plante (1936)
Adăugat de Elena Druță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre viață și șerpi, adresa este: