visare şi vânătoare

Flux

Ca înspre peşti hipnotici, întind, prin apă,
În somn, o mână de fum spre tine
Când sângeră grădinile în vis, o pleoapă
Şi când se furişează pomii toamna înspre mine.

În grotele de aramă ale vântului
Întinzi, din sânge, arcul inimii spre ereţi
Deschide ferestrele de pâine ale pământului
În lună hodorogeau dulăii, ca prin castele fără pereţi.

Printre paşii de asasin ai nopţii
Aşteptarea este o floare de oţel
Dacă te sfâşii în perdele şi dantela
Se aşează ca o promoroacă pe tine
Rimele dispar toate
În rănile deschise zăngănesc ţipetele de metal
Şi o grindină loveşte panoplia de sărutări
Cu care am vânat cândva
Bestia albă, ascunsă în subţiori:
Ţi-aduci aminte?

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Stephan Roll din Ospăţul de aur (1986)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţe

tristeţea ştie multe versuri din cartea vieţii
compune poeme surde
la lumina de sare
şi topeşte în flăcări
fericirea stropilor de ploaie
de pe obraz

conturul umbrei mele rămâne ca un vis eterat
adormit în eternitate
e-aşa de lungă moartea
încât nici timpul ce-a trecut pe-aici
nu-ţi ajunge să o măsori
până la capăt

poate noi suntem nişte vise
în gol vânătorii străpunşi de gloanţele vremii
îşi numără răsuflările precum copiii
când îşi numără monedele din puşculiţă
dezamăgire - respiraţia te doare până la ultimul atom
monedele sunt doar nasturi vechi ancoraţi în rugină

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E toamnă în sufletul meu

În cer sufletul face poteci,
Stelele-mi înfiază oasele reci,
Tu, răsărită în prag de magie
Iubirea veşniceşti în poezie.

În visul vânat de dor şi idei
Inima-i vrajă în floare de tei,
Culegi miere cu palmele mici,
Saturi cu vise ochi de pitici.

Freamătă timpul pe scara vieţii,
Crucile s-ascund în praful cetăţii.
E toamnă şi-n sufletul meu
Oasele reci ajung la Dumnezeu.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limita ţipătului

Labirintul tăcerii

mă grăbeam să prind din urmă
trenul ultimei priviri
aruncată la voia întâmplării
printre gândurile mele chinuite
în iarba visului

Lanţul de lacrimi

doruri înnodate în acelaşi ADN
chipul umbrei descifrat
în raza sufletului
cu roua sărată
scobind obraz după obraz
chipurile mele
de tăcere

salcia cu lacrimile verzi

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Maxim
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem în leopardă (fragment)

Sobroe algoa dooy toe founod...
Sobroe algoa dooy toe founod woo oon toe Negaru Hora urboe revoulud finoe wilot
entroe toe twoe toe sarah dogarasbasmahi aroe
toe strearom prapoi rabarago oftanod hatun vehon ion marring sculoest simprope uneor adaru iot soelof
anod dalar habai pirtoe guepasarah comienco smalol ynggggoe voas
woa foot coon oo arbar carbe
delanot vinwid serpantis especat sabroe toe goo intoo doas cotts fidusan gresseru
Horas umasars alisois ando hodoras minoes cordaran pergasaneîn timp ce leoparzii în vârstă de 50 de ani încarcă sexul ca pe o armă de vânătoare (...)

osul de balenă vrăjit m-a părăsit l-am pierdut az-noapte în visul meu carnasier

am să-l pândesc pe marele preot şi după ce îl voi mânca într-o reculegere gravă voi trece pe loc la creştinism

şi sfărâmându-mi carnasierii voi renunţa pentru totdeauna la tine la Vosgi şi Amazon voi renunţa
la pene la arşice din linx la perturbare
sperând s-ajung cu timpul profet al zebrelor fecioare
într-o perfectă armonie cu sexele glunat asirmi (...)

poezie clasică de Virgil Teodorescu (1940)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acela pe care nici o naştere nu-l poate atinge, oare îl poate ucide vreo moarte? Există în noi ceva misterios şi etern, acela care îl descoperă va înmormânta pe vecie moartea, chiar în inima vieţii veşnice! Află cine eşti tu şi viaţa veşnică va veni la tine întru eternitate! Un vis se naşte şi piere în inima nopţii, oare chiar a murit? Iar în acel vis, nu te-ai îndoit de faptul că erai un cerb vânat de un vânător, ai fost împuşcat şi tocmai te-ai trezit din vis.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnişoară

aţi pierdut o legătură de maci
şi o cheie
pe cărarea desenată de zmeie
iar eu sunt în aer un leu
de mare înălţime: vă visez, vă vânez
adică... vă admir foarte mult
domnişoară
nu vă pierdeţi acum şi sângele din obraji
printre broaşte şi yale de baltă
cumulonimbus

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis şi centauri

Am văzut în vis întinderi adumbrite de castani,
Ziduri vechi de piatră-n pietre dărâmate ani cu ani,
Iederă de ele prinsă şi de-a lungul lor de strajă
Brazi înalţi. Pe iarba deasă stăm culcat atins de vrajă,
Ascultând povestea apei săltăreţe de pe prund.
Tu, tăcută, de grumazu-mi aduceai un braţ rotund.
"De-un trecut ce nu-i al nostru îţi aduci aminte oare?"
Te-ntrebai — şi plete, plete ca un râu stropit cu soare,
Am simţit pe-obraz, pe frunte părul tău adus de vânt...
Şi spre seară când pe pajişti e o pace de mormânt,
Urmărind poteca strâmtă ce se pierde prin livadă,
Cerbi în cârd veniţi din codri s-au oprit miraţi si vadă
Sub salcâmul nins de floare doi străini în ţara lor,
Şi când luna de pe dealuri, ca un arc de vânător,
S-a-ndoit pe cer, şi ceaţa se lăsă prin crâng fâşii —
Se ivi ieşind din umbră şi din vremile pustii,
Alb, mai alb ca spuma mării, cu copitele de aur,
Izvorând din întuneric, rând pe rând, câte-un centaur!

poezie celebră de Ion Pillat din Visări păgâne
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lume complexă

Pentru o clipă m-am trezit.
Nu, nu visasem, aşa eram eu.
Ai fi zis că sunt îndrăgostit,
Sau un bătrân elev de liceu.

Trăiam într-o lume complexă,
Cu taxe pe vorbe rostite în aer
Cu taxă pe vise şi taxă pe taxă
Iluzii-n tarabe şi mult somnifer.

Vânzători de speranƫe deşarte
Livrau promisiuni exuberante,
Vânători de chilipiruri,
Vânau vânt şi cumpărau chibrituri.

Dar pentru că eu mă credeam
Partea mai trează din poveste
Am adormit la loc într-o clipă,
Greşisem locul, visul, făcusem gripă.

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigonii

Când privesc zilele de-aur a scripturelor române,
Mă cufund ca într-o mare de visări dulci şi senine
Şi în jur parcă-mi colindă dulci şi mândre primăveri,
Sau văd nopţi ce-ntind deasupră-mi oceanele de stele,
Zile cu trei sori în frunte, verzi dumbrăvi cu filomele,
Cu izvoare-ale gândirii şi cu râuri de cântări.

Văd poeţi ce-au scris o limbă, ca un fagure de miere
Cichindeal gură de aur, Mumulean glas cu durere,
Prale firea cea întoarsă, Daniil cel trist şi mic,
Văcărescu cântând dulce a iubirii primăvară,
Cantemir croind la planuri din cuţite şi pahară ;
Beldiman vestind în stihuri pe războiul inimic.

Liră de argint, Sihleanu - Donici cuib de-nţelepciune,
Care, cum rar se întâmplă, ca să mediteze pune
Urechile ce-s prea lunge ori coarnele de la cerb;
Unde-i boul lui cuminte, unde-i vulpea diplomată?
S-au dus toţi, s-au dus cu toate pe o cale nenturnată.
S-a dus Pann, fiul Pepelei, cel isteţ ca un proverb.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1870)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de soare-apune

O, noptatica zvâcnire de aripă a sufletului:
Păstori, odinioară mergeam pe lângă păduri în amurg
Şi pline de umilinţă urmau sălbăticiunea roşie, floarea verde
Şi izvorul gângăvind. O, străvechiul ţârâit al greierului de casă,
sânge înflorind pe altarul jertfei
Şi strigătul păsării singuratice peste liniştea verde a iazului.

O, voi cruciade şi aprinse mucenicii
Ale cărnii, căderea fructelor de purpură
În grădina serii pe unde în vremi de demult treceau evlavioşi apostoli,
Oşteni acum, trezindu-se din răni şi vise stelare.
O, delicatul mănunchi de albăstrele ale nopţii.

O, voi vremi ale tihnei şi ale toamnelor de aur,
Pe când noi, călugări paşnici storceam struguri de purpură
Şi-n jurul nostru sclipeau colina şi pădurea.
O, voi vânători şi castele; tihna serii,
Când în chilia sa omul cugeta la cele drepte,
Şi-n mută rugăciune se răsucea după capul viu al Domnului.
O, amarele ceasuri ale decăderii,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Georg Trakl
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi totuşi...

Parcă aş fi în ultima gară,
cu un ultim bagaj
şi fluturând mâna cu un ultim
rămas bun,
după ce am trecut desculţă
un ultim vis
cu cel care vâna
ultimele păsări,
ce îmi cărau anii
sub aripile lor.
Şi totuşi,
chiar şi cu o ultimă zbatere,
o ultimă picătură de sânge
râde în pieptul unui poem,
triumfătoare...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alergând după umbre

Treceam în fugă pe lângă vânătorii de tei,
Strada curgea invadată de flori şi de vară,
Trăiam sentimentul unui loc comun sau al unui deja-vu.
Auzeam cum sunt striviţi de trecători trandafirii tăiaţi de pe bulevarde,
înainte de a fi puşi în coşurile grădinarilor.
Se ghemuia în mine cântecul de lebădă al castanului uriaş
prăbuşit pe strada unde primarul hotărâse că oamenii sunt mai importanţi decât visele vegetale.
Mă luptam cu toată hipersenzitivitatea mea,
"o să se-ntâmple, se va-ntâmpla, se-ntâmplă"...
Atâtea premoniţii şi gânduri, când,
Umbra mea a răsărit din pământ mai înaltă ca mine,
Mergea înaintea mea şi-am inceput să alerg, să alerg, să alerg...
Dar numai în minte (devenisem deja adult!)
Ştiam că palma dreaptă n-o să poată acoperi la infinit
Sângele deşirat din cusătura de unde tu mi-ai smuls umbra.
Apoi mi-am dat seama că n-o s-o ajung,
Pentru că umbra mea nu are nume s-o pot striga.
Şi-atunci am oprit vara în loc, am ridicat mâna,
Pe strada tot mai frumoasă sângele s-a-mprăştiat dezvrăjit...
Numai batrâna care fura tei mă stropea cu privirea albastră,

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Albu
Adăugat de Olga Bocioaca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulce et decorum est

Încovoiaţi sub pânzele de cort, ca nişte bătrâni cerşetori,
Cu genunchii trosnind, horcăind, înaintam prin glod până când,
Vânaţi de flama napalmului, de gloanţele miilor de trăgători,
Ne târam sleiţi înapoi spre bărăcile noastre sordide blestemând.
Oameni mărşăluind în somn. Mulţi îşi pierdeau bocancii-n hlei,
Dar înaintau şchiopătând, plini de sânge. Orbiţi; schilozi şi reumatici.
Beţi de oboseală; surzi până şi la bufniturile de lângă ei
Ale bombelor cu gaz, mărşăluind, mărşăluind istoviţi şi-apatici.

GAZ! Iute, băieţi! – valuri de mişcări stângace, ins lângă ins
Trăgând febril pe cap măştile-n ultima secundă,
Însă cineva ţipă, alunecă-n mocirla aceea imundă,
Asemeni unui om căzut în flăcări sau în var nestins.
Ca-n vis, prin sticla măştii aburită,-n lumina zilei – verde crud –
Ca prin pânzele mării verzi, l-am văzut îngenuncheat.

De-atunci în toate visele mele-i prezent, îl aud,
Şi-l văd cum ţipă şi cum din şanţ întinde mâna, sufocat.

Dacă-n fiecare noapte, ca într-un coşmar, ai putea fi

[...] Citeşte tot

poezie de Wilfred Owen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vin de la malul

râului moldova unde am pescuit
câteva decenii în singurătate
am prins vise umplute cu speranţe
cu chiot şi veselie
vin cu inima sărată
de lacrimile fostelor iubite
sătul de pescuit
dornic de vânătoare

vin de la râul moldova
sătul de mirosuri de flori
de flori de lotus
şi de dor ascuns
în cioburi de lumină

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alerg în timp

tata-mare era
mai tot timpul plecat
la câmp
nu ştiu ce obsesii avea
să adune bob lângă bob
să pună porumbul în saci
miriştii să îi dea foc
să ardă zăpezile
mama-mare tăia deseori
jumătate din lună
şi o punea pe masa rotundă
la care stăteam ochi lângă ochi
ne îndemna pe fiecare
mai ia copile o bucată de vis
hrăneşte această himeră
acum pentru atunci
lui tata-mare nu îi plăceau smiorcăiţii
avea o puşcă de vânătoare
dar niciodată el nu vâna
din bucata de cer rămas

[...] Citeşte tot

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la poezia "Vis de inorog" de Valentin David

Dorinţa ta s-o-ndeplinesc aş vrea,
De-ai fi licorn şi m-ai iubi cum spui.
Dar eu te rog să îţi pui pofta-n cui
Şi capu-n poală-l iau când te-o durea!

De te pândeşte-un vânător pe stei,
Râvnind la un trofeu de cabalină,
Promit că m-oi preface în jivină
Şi-am să te-ascund subit în ochii mei.

Să stai cuminte, să nu caţi gâlceavă!
În ochii mei avea-vei altă soartă,
Voi fi în locul tău de zei vânată
Şi-atunci, să-mi pui cunună de agavă.

Să-nchizi clepsidra nu mai e nevoie.
Dormi liniştit şi fără să te rogi!
Vei fi tu primul dintre inorogi,
Ce te-oi lăsa trădat de bunăvoie...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimi resemnate

S-au stins ochii lor, în Noaptea cea din urmă,
Deşi viaţă-au dorit, ei Visul l-au vânat...
În inimi hulitoare speranţele se curmă
Şi sevă roditoare nu au găsit vreodat'.

Dar sufletul degeaba l-au bălăcit în scârnă
El încă va rămâne de spaime-adînci muşcat.
Iar îngerul din dreapta pe umăr stâng atârnă
Şi inima sfâşie spre Moarte, ne-ncetat!

poezie de Emile Nelligan, traducere de Necula Florin Dănuţ
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gardianca şi umbra

O văd şi acum, în uniformă, râdea şi plângea,
Cameleonic, din ce bolgii venea?
Lângă ea, Platon din Texas,
Greceşte vorbea, tot greceşte,
Unul bolund, gras, rotund, din Vangheliada
Istorică, tot turuia versuri spumând,
Ca o cascadă folclorică.
Eu mă suiam pe un nour să văd
Jungla din neguri pe albe,
Cum leoparzii vânaţi de bursuci
Se-mperecheau cu vânatul.
Ostro-mamuţii mai mititei
Sluj îi făceau gardiencei,
Ea fluiera, ei jucau, bieţi căţei,
Cât e de stranie-i historia.
Mulţi înţelepţi ascultă de-un prost
Cu picioare de masă, totuşi leoaica
E mai de preţ, pare un guşter gardianca.
Iată cocorii, tremură-n bălţi
Mulţi brotăcei fără carte,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Borids Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beţie I

Scormoneam după urmele-amintirii-n palat
murdar până la suflet de vise, de jar...
de dorul ochilor tăi verzi, mi s-a colorat
până şi băutura tare din pahar.

Parfumul tău, cu-acea aromă specială,
aromă de colţi albi de rechin ucigaş
a băgat pe loc toţi barmanii în boală
(aveam la gât eşarfa ta de oraş).

Tu eşti femeia pentru care-am vrut să mor?
tu umblai îmbrăcată în noapte şi-atât
cu săruturi pe tălpi, fluturi negri în păr...
tu spărgeai uşa minţii ca să-mi ţii de urât?

Şeful sălii s-a strâmbat. Că sunt beat şi să plec.
Teatrul tău e închis, tu zâmbeşti din afiş,
băutura e verde (ochii tăi) şi mă-ntrec
vânători de vedete ce zâmbesc pe furiş...

poezie de Spiridon Voinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!