Citate despre Dumnezeu și cuvinte, pagina 21
Textele de mai jos conțin referiri la Dumnezeu și cuvinte, dar cu o relevanță mică.
Cântecul sufletului
În adâncul inimii mele
Se-aude un cântec fără versuri
Un cântec ce trăiește
În sămânța inimii mele.
Refuză să se amestece cu cerneala pe pergament;
Îmi învăluie dragostea într-o mantie diafană
Și zboară, dar nu peste buzele mele.
Cum să îl cânt?
Mi-e teamă să nu se amestece cu eternul pământesc;
Cui să îl cânt?
Căci locuiește în casa sufletului meu
De teama urechilor pline de sensibilitate.
Când privesc în mine,
Văd umbra umbrei sale;
Când îmi ating vârful degetelor
Îi simt vibrațiile.
Faptele mâinilor mele îi oglindesc prezența,
Așa cum un lac reflectă stelele strălucitoare;
Lacrimile mele îl dezvăluie,
Așa cum picăturile strălucitoare de rouă
[...] Citește tot
poezie celebră de Khalil Gibran
Adăugat de Carmen Manuela Măcelaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Colecționarul de răni
poate că teama pe care o invoc
nici nu există
nici oamenii întorși de la muncă
cu haina purtată pe umeri ca un semn
de ultimă suflare a trudei
nu există
decât
o moarte prin care văd înăuntru
nu știu dacă e bine sau rău
toate acestea îmi inflamează iubirea
și tot ce-am avut...
până la urmă aș putea spune că
nu există nicio amintire
cu un copil în pantalon scurt
ci doar un bătrân colecționar de răni
pe care și Dumnezeu l-a uitat
nu mai știu niciun cuvânt care începe cu mine
știu însă un loc pe unde nu mai trece nimeni
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întâmplare cu tată amnezic
Soția mea a născut un cuvânt
sănătos și greu,
de zece litere.
Nu seamăna cu mine.
Minunându-mă, îmi amintesc
cum stătea mereu lipită de cărți.
Mergem la slovanalist.
Soția mea încearcă să mă convingă
că-s cuvânt.
- Uite și tu, slovează ea,
picioarele tale-s picioroangele literei A,
ești slovul unei cărți, fecundat de literoidul alteia.
Părinții tăi s-au întâlnit pe-un raft de bibliotecă.
Mama ta, cea cu titlul feminin, era-n perioada fertilă,
colorată strident
și puțin dezbrăcată de coperți.
Literele soției mele se înroșesc de emoție
când îmi spune
[...] Citește tot
poezie de Andrei Cucu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul eminescian
Timpul eminescian
A fost "luceafăr" pentru noi.
Multe poezii scriam,
Sau pictam "Carul cu boi".
Sculptam infinitu-n piatră,
Nu-l lăsam să cadă pradă.
Eram mai stăpâni pe vatră,
Din cuvinte făceam spadă.
Am stat de strajă țării.
La Dumnezeu ne-am rugat
Să nu ne dea uitării.
Luceafărul ne-a luminat.
Dar, când Luceafărul s-a stins,
În țară multe au apus.
Monotonia ne-a cuprins
Și tot ce-am creat, s-a dus.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (4 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Propunere de legi cosmice pentru poeți
ar trebui adoptate prin legi cosmice
anumite privilegii pentru poeți
cum ar fi sticle de uitare, la discreție
căci numai Dumnezeu știe prin câte săbii este trecută în fiecare noapte
conștiința lor
cum ar fi locuri de reculegere deferite de ochiul oricărui privitor
paturi în mijlocul oceanelor
care să fie neapărat străjuite de rezervații
de liniște
căci poeții sunt ca niște angajați ai adevărului cu normă infinită
căci numai cuvintele lor pot mângâia chiar și străfundurile morții
căci numai tăcerile lor pot fi auzite
chiar și de ultima stea din Univers
și dacă tot veni vorba de neființă
ar trebui ca acolo unde sunt înmormântați poeții
să nu poate păși numai veșnicia
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Petru Băețan din Estetica decadenței
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
La capăt
timpul a luat sfârșit
în această aglomerare
de sensuri
ființa se comprimă
în van strigă la ceruri
s-o scoată din increat
nu ne amintim mai nimic
doar spaima aceasta imensă
desființându-ne destinele
destinele și chipul
omul privește floarea
cu ochii străinului absolut
e sigur că de acolo i se va trage
dezmembrarea cuvintelor
ireversibila moarte
se uită
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dincolo de timp
mama iubește viața
dar o risipește
adresând aceleași întrebări
către Dumnezeu ce tace,
ea are
sarcini precise
măsoară cadența umbrelor,
lasă libere cuvintele
acestea o însoțesc pretutindeni,
sunetul străzii îl percepe ca pe un corp străin
de care se teme,
încurcă timpul
cu propriile obsesii,
într-o frământare continuă
scapă din îmbrățișarea prezentului,
are puterea să-l aducă înapoi pe tata,
din
sicriul de nuc.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu mă părăsești
poezia nu are o zi anume, e ca cerul ce deapănă toate zilele
unele mai umbrite, altele zâmbind pe sub nori călători
și zile torite ce te topesc pur și simplu
"cine iubește și lasă, Dumnezeu să-i dea pedeapsă"
Poezia nu se iubește, ea se trăiește, zi după zi,
ceas după ceas și răsuflare după răsuflare.
poezia este iubirea însăși. este pasiune și dăruire.
este trăire și statornicie. mă rugam ei să nu mă abandoneze
neștiind că de fapt ea sunt eu, e adânc zidită-n mine
e cuvânt din cuvântul meu și trup din trupul meu
eu și ea suntem una.
confuzie și curiozitate, aceasta e viața mea
dar ce aș fi fără ea? durere? bucurie?
triumf? Imaginarium
locul din care îmi trag seva
și locul în care mă voi retrage
când timpul o va cere
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cer răsturnat peste noi
Au rămas urme prin inima mea,
cuvinte fără de glas
ce au buzele uscate,
iarba crescută frumos
în ochii mei
și pasărea de pe streașină
ce ne cânta în diminețile
când cerul era răsturnat peste noi.
Îți amintești cât de frumoși erau copacii
după ce Dumnezeu își trecea mâna prin ei
și noi ne sărutam goi
sub crengile lor dezmierdate?
Aburul clipelor noastre
era cel mai fierbinte,
ca niște maci
bătând toaca în sânge...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arta Educației
Aceasta-i arta de-a trăi, copile:
Să fii curat la suflet și la trup
Iar viața ta să n-o măsori în zile
Ci-n fapte bune precum mierea-n stup.
Tu pe părinți să îi asculți orbește
Privește doar ce sacrificii fac!
Cu fiece copil pe care-l crește
Un om își taie-o cruce în copac.
Pe dascăli să-i cinstești cum se cuvine
Fără de ei tu nu ești om întreg
Poate că unii-s mai săraci ca tine
Dar jertfa lor doar zeii o-nțeleg.
Tu să saluți întâiul, pe oricine
Fii respectuos, și-ai să primești respect
Nicicând să nu dai cinstea pe rușine
Privește-n ochii tuturor, direct.
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Corneliu Vadim Tudor (8 septembrie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Relativ
Grăbitul pas p-un colț de paradis,
pe celălalt cu mine mă împac,
un orologiu parcă amuțit
și părăsit pe-o margine de veac.
Dintr-un cuvânt clepsidra se întoarce
și acel cuvânt se cheamă Dumnezeu
ce-mi dăltuiește trupul meu din astre
și peste toate cele... Eva, "Eul" meu.
Din când în când atingem apogeul
, și ne întoarcem la minus infinit,
abia în punctul zero apare curcubeul,
firescul întrebării... oare am trăit?...
poezie de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și pentru că trebuia să-i dea un nume, Dumnezeu i-a spus FEMEIE. Despre ea este vorba... în ea trăiești și tot în ea mori. N-o poți avea doar pentru tine, plaja fiindu-ți doar ție în prea puține cazuri. Nu știi dacă s-o iubești ori s-o alungi, oricum ar fi tot prizonierul sufletului ei ești! Și-atunci, iei cuvintele și le arunci în apa ce pare că nu mai contenește să te provoace - a fi sau a nu fi exploratorul ei! Asta-i povocarea...
Sorin Șomandra
Adăugat de Sorin Șomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerul se închide în mine
Urc nestingherit în pomul toamnei,
sunt un copil al fructelor coapte
ce se dă în vânt de atâta miros
și nu pot să uit că trăiesc printre oameni
într-un loc stăpânit de frumos
unde porțile soarelui sunt deschise
pentru orice flămând.
Privesc luminos cum fuge întunericul,
cerul se închide în mine
și aștept să răsară luceafărul
ce dă glas cuvântului ales
lăsat de Dumnezeu să mângâie ființa
și s-o ridice din picioare în aer.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orologiul care a uitat să pornească timpul...
Când zilele și nopțile nu erau încă făcute,
Timpul aflase câte ceva despre visurile ce
aveau să locuiască mai târziu în sufletele
care dădeau energie stelelor, cum și de unde vin.
Timpul este călugărul înțelept al Universului.
Divinitatea l-a creat din ape nevăzute,
clipele curg la fel de nevăzute.
Dumnezeu a zis: să fie viață!
Și viață s-a făcut în ceruri și pe pământ.
Visurile au fost împărțite clipelor.
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nopțile scurte, de veghe
Ca o masă de lumină asfințește pământul
sub cer lipsește apa dătătoare de viață,
cântecul armonios al ciocârliei.
Nopțile scurte, de veghe,
timpul așezat pe talerele în echilibru
va trece nepăsător peste ramele lumii
uitând că Dumnezeu există.
Sunt prea albastre de catifea simțurile
ce mă cuprind prin sângele răcoros,
voi înnopta în cuvinte cu sensul în bucle
argintii și bogate.
Între cer și pământ norii-s albi și goi.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elogiul vieții - II
În împletiri de întuneric
Cuvintele plâng sub cicatrici;
Lacrimi fără de contur sferic;
Tu, Viață, să nu-mi fugi de-aici!
Arogante-s tăcerile-n vechi blazoane;
Ocnași la iluzii toți mai sperăm până
Lacrimi de sfinți curg tainic din icoane
Șie, Viață, noi îți suntem vai, la pândă?!
Coborâm din trufii în false elongații
Pătrunși de efemer și de abis;
Ne dă nemărginirea noi, noi senzații,
Dar Viața nu primește vis după vis?!
Cuvinte însângerate vor să ne devore;
Atâtea legi, decrete, stări de urgență...
Cu Dumnezeu nu ne mai vor în agore
O, Viața mea, fii miezu-mi de prezență!
[...] Citește tot
poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sus e cerul, jos pământul
Sus e cerul, jos pământul,
din cer ne privește Sfântul.
Dumnezeu ne ocrotește,
iar pământul ne hrănește.
Cerul ne este lumina,
pământul ne e grădina.
Cerul, sufletul ne-adapă,
pământul de boli ne scapă.
Din cer am primit ființa,
tot din cer avem credința.
Noi știm de unde venim,
știm și unde viețuim.
Bun e cerul, bun pământul,
bine-i că rostim cuvântul.
Totuși,
ceva rămâne un mister.
De ce urcăm scara la cer?
Ne cheamă oare, începutul?
De-aceea revenim la Sfântul?
La astfel de întrebare
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (18 iulie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să stingem rugul
Să stingem rugul vechilor iubiri,
Să ne-mpăcăm cu Sfântul Mir,
Pogoară liniștea în noi,
Putem să și murim nițel, nu voi.
Nu voi să fiu rug stins, pământ,
Iubirea nu are mormânt,
În fața ei nici Dumnezeu
n-are cuvânt.
Mi-acopăr chipul, rușinat,
Vorbesc prea mult și cu păcat,
Prea sunt puține bucurii
În viața noastră, de-am iubi,
Ar fi lumina mai de preț
și adevărul mai curat,
minciuna-i porcul din coteț,
trăiți cum vreți.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea divină este piatra nestemată
Iubirea divină este o piatră nestemată,
Care-l face pe om să nu se despartă
De Bunul Dumnezeu, de aproapele lui...
Iubirea-i veșnică și-n viața Fiului!
Principiul iertării este dulcele cuvânt,
Îl face mult mai puternic pe orice sfânt,
Cele zece porunci prezente în toate,
Să fie prețuite ca nestemate!
Iubirea să învăluie planeta,
Generațiile să-și predea ștafeta,
Fără iubire viața nu ar exista,
De nu ar fi iubire, nu am persista!
poezie de Arpad Toth
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arta iertării
Sub cerul unde liniștea m-așteaptă
Cu crini în mâini, spre care n-am mai mers,
Ce mare e femeia care iartă
Un om de neiertat în Univers?!
M-am fost crezut oracolul stihiei
Și împăratul clipei, mai ales,
Și-adeseaavocatul Veșniciei
Și-abia acum, târziu, am înțeles
Că toatele-s în van de nu-i durerea
Primordialul schit, spre care-n zori
Cuvântul meu a-ncendiat tăcerea
Și-a-ngenuncheat în fața unei flori,
Care e Ea, a lumii mele soartă,
O sfântă-n amintirea de neșters.
Ce taină e femeia care iartă
Un om de neiertat în Univers?!
[...] Citește tot
poezie de Traian Vasilcău (2016)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Dumnezeu și cuvinte, adresa este: