Citate despre noapte și pace, pagina 22
Textele de mai jos conțin referiri la noapte și pace, dar cu o relevanță mică.
Glossa iubirii revendicate
Mi-am revendicat iubirea...
s-a deschis spre mâine cerul.
Iar se naște fericirea.
Soarbe în adânc misterul...
Flori și pace și lumină,
Frunze, vise, păsări, stele...
Și un dulce dor de tihnă
Mă aduce printre ele.
Mi-am revendicat iubirea,
Sângeri mi-au crescut în plete.
Iarăși m-a pierdut cu firea.
Trec uitatele regrete
Și mărșăluiesc spre tâmple,
Se lovesc de stânci de lacrimi,
În unghere stau ascunse
Printre sutele de patimi.
S-a deschis spre mâine cerul...
O fisură de lumină...
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încă!
foarte probabil nu din egoism
resimțeam eu senzația aceea
într-un fel sau altul
era primăvară!
îmi plăcea nebunește noaptea să contemplu
când străini oamenii se băgau înfrigurați sub așternuturi
neștiind dacă aveau să repete și mâine gestul acela
până la insomnie până la ridicarea subtilă din patul fantomatic
îmi plăcea
legănarea albă-catifelată a florilor de cireș ca niște soldați
pe timp de pace când liniștea împrăștie miros de scutec
și mângâie geamuri într-o desființare aparte a separării
era povestea fostului copil... poate!
și ziua!
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și în cer și pe pământ
Picură din Lună raze
Precum lacrimi de argint,
Printre stele - kamikaze
Învelite-n hiacint.
Junele Luceafăr, însă,
Doar pe Ana are-n gând
Și-n lumini de Lună plânsă
Cântă dorul nopți la rând.
- Cărui rost nemărginirea
Cerului într-un cuvânt
Dacă ea-mi fură iubirea
Și a dus-o pe pământ?
Vede, Luna, cu-ntristare
Cum acest nebun amor
Sorți de împlinire n-are.
- Un Luceafăr muritor?!
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (28 martie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă pentru altarul iubirii
În sălbatică iubire,
În altar de versuri line,
Peste culmi îndepărtate,
Trece zvon de libertate.
Timpuri vechi și noi se-arată,
Toți avem o crudă soartă.
Coasa morții strălucește,
Iarba peste trupuri crește...
În sălbatică iubire,
Trec în goană nopți și zile,
În tic-tacul vieții noastre,
Se clădesc vise frumoase.
Flori de mirt, poveri și vise,
Multe amintiri nescrise...
Un caleidoscop și pace.
Timpu-n noi lumina-și toarce.
În altar de versuri line
Cufere cu temeri pline,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lenore
Din somn Lenore-n zori de zi
Tresare tulburată:
O, Wilhelm, m-ai uitat? Ești mort?
Veni-vei tu odată?
Iubitul ei lupta sub steag
În văile boeme
Și nu-i scrisese nici un șir
De-atât amar de vreme.
Țarina și viteazul crai,
Sătui de jaf și pară,
Au pus războiului sfârșit
Și pace încheiară.
Și cling! și clang! oști după oști,
Cu flori împodobite,
În zvon de tobe se-ntorceau
La vetrele iubite.
Era un glas și-un forfot viu
Din plaiuri până-n vale
[...] Citește tot
poezie celebră de Gottfried August Burger, traducere de Șt.O. Iosif
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Regăsiri
În ochi citești lumina și iubirea,
În ochi citești deschiderea spre cer!
În ochi se oglindește omenirea,
E floarea primăverii, e iarna cu mult ger.
În ochi citești tristețea sau uimirea,
În ochi percepi avântul în extaz...!
Vezi drumul drept sau poate rătăcirea,
Culci sărăcia ta și lacrimi pe obraz!
Te regăsești în ochi când noaptea te apasă,
În ochi citești o zi ce mâine va veni,
În ochi umblă durerea sau răutatea crasă,
Simți hăuri nevăzute sau vânt de miazăzi!
În ochi vezi necuprinsul și limitarea ta
Cuprinzi tot universul pe-o aripă de clipă,
Te-ai ridicat spre soare sau dormi într-o manta,
Ești zeu înaripat sau firavă furnică!
[...] Citește tot
poezie de Alexandru Berceanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plaja Dover [Dover beach]
Marea e calmă în această noapte.
Luna-i frumoasă, fluxul poartă șoapte
Dinspre strâmtoare; în Franța, pe mal,
Lumina s-a dus, dar peste canal
Văpaia e vie pe țărm englezesc.
Hai, ieși la fereastră să te regăsesc!
Stropi fini, albi ca spuma, în aer ajung
Când marea s-azvârle pe țărmul prelung,
Ascultă! E-un zgomot strident, dar cuminte,
Pietrișu-i mișcat înapoi și înainte,
Pe plaja înaltă un pic zăbovește,
Apoi marea-l trage și iar îl lovește,
Cadența e plină de naturalețe
Da'-n ea e prezentă eterna tristețe.
Cu mulți ani în urmă Sofocle asculta
Cum Marea Egee foșnea și sălta
Și flux și reflux îi vorbeau negreșit
Că omul în lume e trist și zdrobit;
Și noi auzim cuvinte și șoapte
[...] Citește tot
poezie de Matthew Arnold, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Septembrie, fierbinte
De câte ori închid ochii, un înger necunoscut îmi bate la ușă,
se apropie de patul meu, și-mi arată cu degetul liniștea din fereastră.
Eu nu pot să văd înlăuntrul ei, jocul celor mici seduși de viul îndepărat.
În camera mea ca la ospăț, cuvintele hrănesc cu resturi din ziua ce-a trecut.
Mi-ai șoptit ceva despre iernile grele. Cât aș fi putut să înțeleg, găsind soarele sleind din zborul păsărilor și mâinile celor care le alungă cu pietre?
Ploaia nu-mi atinge fața, nici n-o spală. Îmi spun, lasă, o să-ți fie mai frig dacă te lipsești de vise. Miros a ceva ce seamănă cu parfumul tău și parcă nimic nu mai poate să mă înspăimânte, chiar dacă între paginile cărților mucegăite, nu mi-ai lăsat nimic, niciun semn.
Aș fi putut să te cunosc, să mă scutur de zăpadă, iar cu hainele mele ude să îmbrac o altă femeie,
să o las să doarmă în patul meu și s-o gătesc înaintea mirelui.
Ea ar fi memoria unei toamne fierbinți.
Nu s-ar mai vorbi despre pace, căci glasul ei s-ar topi în mijlocul furtunii. Corpul ei de mătase, s-ar cerne peste bruma trupului tău întins peste patul nopții. Și nu ai crede că dragostea înseamnă mai mult decât liniște,
mai mult decât viața ce bate ca un clopot de biserică în pântecul ce sfințește femeia.
Atunci mă vei chema la rugăciune
să-mi întind inima în loc de veghe,
cât mai sus,
în locul unde dragostea a uitat să plângă.
poezie de Antonia-Luiza Zavalic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Schije de alb...
Se coboară din veșnicii
Îngeri, risipindu-se pe pământ.
Ori poate sunt părți din aripile lor
Sfârtecate în drumul spre moarte.
Se-ndoliază pământul
Cu petece zdrențuite de nori...
Tăcerea din zori,
Ne arde ca jarul din vatră...
Dureros de mizer
Noaptea-și continuă drumul
Pe un petec de cer.
Se unesc răsărit cu apus
Alungându-se repetat... Cine-i Eminescu?" vă-ntreb,
Dar voi nu cunoașteți răspunsul...
El este călimara în care s-au strâns
Toate cuvintele de iubire -
Iubire de semeni, de țară, de pace,
Iubire, în taină, de grai strămoșesc,
De ia țesută în noaptea geroasă.
Luceafăr lucind pe un cer de cuvinte,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Norfolk
Cum a apărut Diavolul? Când a atacat întâia oară?
Aceste străduțe din Norfolk îmi amintesc pierduta inocență;
Cad anii și mă regăsesc într-o viață-anterioară
Călărind, de-a lungul gardului de lemn, un cal focos ( o nuia,-n esență),
Pe-același șleau pe care tata,-acum patruzeci de ani,
Pășea-n urma mea agale, calm, prin spuză de praf și bolovani.
Obișnuiam să-mi umplu mâinile cu semințe de măcriș
Și să i le-strecor, vânturat, sub guler și în freză.
Mai obișnuiam să-l împing berbecește cu capul, pieptiș,
Nerăbdător să-ajung la capătul potecii,-acea paranteză
Umbrită de frasini și de-arini, până când, de mai mare dragul,
Se deslușeau clar parâmele-întinse și catargul.
Acolo, după ce luam cina la lumina palidă-a unui felinar,
Mă-întindeam la căldurică pe patul din cabină
Și-ascultam cum bat în bordul navei, regulat și clar,
Valurile-îmbrățișând plauri verzi sub razele de lună plină
Și șoaptele Norfolk-ului, pretutindeni înconjurat de ape,
Aducând poveștile trestiilor din aproape-n mai aproape.
[...] Citește tot
poezie de John Betjeman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cer străin - Lume pustie
Străin Cer, străin Pământ, străin trup de,, sfânt",
nu-i,, gând" fără de răspuns, nici timp de omorât
(iertat), nu-i cale de reîntors viața la ce-a fost...
nu-mi amintesc, nici nu am cui să cer răspuns!
Gândul meu... simțirea mea... gându-i fără de
simțire, simțirea... fără conexiune, în derivă... Eu
și Lumea, totul pare a pustie, totu-i fără,, viață",
vraja... farmecul ori cântul ploii, sunt tăcute...
Moartea vie, fantomatică, domină natura lipsă,
latura umană...,, terfelită" între vieți, timpuri fără
de 'nțeles, glas de prunc țipând în vis, încă
nenăscut, mama lui încă... se zbate între vieți!
Pare a vis fără de noapte, pare a somn între
vieți, acum e liniște, chiar prea multă liniște, nu
mai plouă, nici nu ninge, nici a viață nu se
simte, parcă totu-i negru, chiar e negru, chiar...
[...] Citește tot
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E lumină-n miez de noapte
E lumină-n miez de noapte,
Ce să fie oare? ce s-a întâmplat?
Păstorașilor le bate inima de spaimă,
S-au înfricoșat.
Și lumina vine, vine
Se coboară spre imaș.
Frinca-n piepturi le sporește
Bunilor păstorași.
În lumină văd un înger
De o frumusețe de ne-nchipuit;
Are-un glas nespus de dulce
Cum ei niciodată n-au mai auzit:
Nu aveți de ce vă teme,
Păstorașilor iubiți ;
Vestea mea o să vă facă
Fericiți, fericiți.
Căci eu sunt trimis de Domnul
Mare bucurie vouă vă vestesc,
[...] Citește tot
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dan, capitan de plai
Frunză verde de mălai;
Cine merge sus la rai?
Merge Dan, șoiman de plai,
C-a ucis el mulți dușmani,
Un vizir și patru hani.
Frunză verde lemn de brad,
Cine merge jos în iad?
Merg tătarii lui Murad,
C-au ucis în zi de mai
Pe Dan, căpitan de plai!
(Fragm. de cântec poporal)
I
Bătrânul Dan trăiește ca șoimul singuratic
În peștera de stâncă, pe-un munte păduratic,
Privind cu veselie cum soarele răsare,
Dând viață luminoasă cu-o caldă sărutare,
Privind cu jale lungă cum soarele apune...
Așa și el apus-a din zile mari și bune!
[...] Citește tot
poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost cuvântul glossă
Și mai întâi a fost cuvântul...
Atât de aspru judecat!
Ploua pe cer cu jar de stele...
Și litera s-a întrupat
În versuri, cânturi și poeme,
Miraje-n suflet de natură
Și mai întâi a fost cuvântul
A universului măsură.
Și mai întâi a fost cuvântul...
Ardea sub sabia-i pământul.
Eu - scut și liturghie sfântă,
Un vis și-o aripă plăpândă,
O frunză-n ram, un roi de stele,
Un amalgam de flori... Și... semne
Atâtea câte pot să-ncapă.
Un plâns de unduiri de arcă.
Atât de aspru judecat...
De liniște și farmec beat,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cronică rimată la "Divertisment de weekend" de Constantin Preda
Acum când gândul, practic ne duce către crame
Amicul nostru Preda lansează epirame,
Când nori brăzdează cerul și prind de ploaie semne,
Când mintea ni se duce doar la cărbuni și lemne,
Când gogonele, morcovi, ardei umpluți cu varză
În zilele de toamnă, din zori ne captivează,
Nevestele-n jăratic când vinetele coc,
Profesorul de mate mai scoate un Sudok,
Planificând lansarea, să vin m-a implorat,
Dar eu cu politețe și fin l-am refuzat,
Spunându-i să aștepte ca să culegem via,
Că la-nceput de toamnă aceasta-i ierarhia,
El mi-a răspuns cu-o voce venind de mai departe,
Că până fierbe mustul, el mai scoate-o carte.
Atunci distinsei doamne i-am dat un telefon,
Să-mi spună dacă are mici tulburări de somn,
De vreme ce compune cu-atâta frenezie
Culegeri de probleme, sudok și poezie?
Mi-a spus că-n miez de noapte, sculându-se din pat
L-a bănuit că merge la vreo amantă-n sat,
[...] Citește tot
poezie de Laurian Ionică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai e puțin pînă-n seara lumii
Doamne, mai e puțin pînă-n seara lumii
Și încă n-am făcut nimic pentru Tine.
Atîta dragoste în inimă-mi coboară,
Cuvînt și faptă voi găsi pentru slujire?...
Aș clădi o cetate
Cu ziduri puternice, cu turnuri înalte
Cu porți deschizîndu-se larg
Spre departe
Cu temple-ncărcate-n balsam de-nchinare
Să intre oricare
Spre rugă, iertare...
Dar, Doamne, port în gîndu-mi
Cetatea mult promisă
Ce-așteaptă pregătită în cerul Tău
Cel sfînt
Minunea m-atrage-așa de mult
Că uit de-orice cetate pe pămînt
Aș săpa o fîntînă
Cu limpezi izvoare curgînd într-o pace
[...] Citește tot
poezie de Benone Burtescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada celui mântuit
I
A fost odată, ca niciodată,
Pe-un drum de țară, lâng-un copac
Și o fântână abandonată,
A fost odată un om sărac.
Avea o casă ca vai de lume,
O barbă rară și-un trup firav;
Când avea sare, n-avea legume,
Când avea pâine, zăcea bolnav.
Trecură anii și omul nostru,
Văzând că n-are nici un noroc,
Voind pesemne să-și schimbe rostul,
C-un sac în spate, o luă din loc.
Ce faci, vecine, întreabă unul,
Luna trecută credeam că mori...
Eu? Plec în lume să-mi port suspinul
[...] Citește tot
poezie de Viorica Mariniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu sudoare vei începe (Glosă)
Cu sudoare vei începe,
Ți-e greșeala o scăpare;
Dintr-un salt nu vei concepe
Ce-i răspuns fără-ntrebare.
Versul nostru-i bob de ceară,
Sângele ne e hârtie;
N-ai s-auzi un glas pe-afară
Când compui o poezie.
Nu-ți purta cuvântu-n ură,
Ci întoarce al tău spate;
De-ar vorbi în scriitură,
Să răspunzi cu-a ta dreptate.
Lasă-ți glasul să răsune
Când cuvintele sunt stepe,
Și citește din genune:
"Cu sudoare vei începe".
Am crezut, și eu, prin rânduri
Că nu-i rost fără greșeală,
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Popa (22 martie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul
tăcerea asta mă înfioară
mai port în gând povara ultimului veac
nu mai foșnesc pădurile de fag
sălciile au apus pe mal în sus
am sărutat femeia și am trăit o viață printre zei
azi am plecat, puțin câte puțin spre al tărâm
lăsând în urmă zările și marea
ardeam și nu puteam uita în veci iubirea
se oglindesc în ape repezi gânduri
pe coji decojite de suflet
adie lin în suflet tainice viori
se aștern flori albe în cerdac
mi-e sufletul de viscol plin
mă cheamă timpul să mă odihnesc în pace
să ascult viorile cântând în cer
mai țipă timpul prin amintiri globale
viața a adormit lângă un șanț
mai trec hoinar pe acest meleag
tot rătăcind printre crengi despuiate de speranță
lovindu-mă la fiecare pas de timpul rămas
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mesager
Căpitane, căpitane,-o vijelie mare ne caută pricină,
Zbârnâie vela zburător, nava tanghează de nebună;
E ceva acolo pe covertă-n prova, o lumină.
Vino-ndată pe punte, sir, sunt semne de furtună!
Căpitanul doarme dă-i pace, mai bine-asigură acea-barcă,
A trecut tempesta fenomen destul de rar prin această zonă.
Ne-a salvat a făcut întocmai ce trebuia să facă!
Lasă-l să doarmă azi faci de cart singur la timonă.
Căpitane, căpitane, noaptea-nșiră vrăji, se-apropie năpasta,
Spumă albă, cer gol, iar marea, pustie, latră ca un câine.
Spune-ne povești ca altădată. Smoală-i noaptea asta!
De ce nu urci pe comandă să vorbești cu mine?
Căpitanul doarme cartul parcă nu se mai termină,
Doarme-atât de liniștit să-l lăsăm să-și facă somnul.
Marea nu-i pustie oamenii o iubesc, marea n-are nicio vină.
Cerul nu-i gol acolo, știm cu toții, locuiește Domnul.
[...] Citește tot
poezie de Lincoln Colcord, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre noapte și pace, adresa este: