Citate despre Dumnezeu și cuvinte, pagina 26
Textele de mai jos conțin referiri la Dumnezeu și cuvinte, dar cu o relevanță mică.
Până-n steaua înserării
Joaca noastră este joacă;
Tu ești luna, eu pământul,
Torsul tău nu-i doar o coastă,
Tu ești muza, eu cuvântul.
Dacă- ar fi în Mariane
Să- ti pun trupul luminos,
Aș învârte- n galaxie
Câinele- n gura de os.
Stikere aș pune- n facebook
Și- un surâs de curcubeu
De s- ar scutura toti merii
În barba lui Dumnezeu.
El ar arunca cu mere
După mine, după tine.
Noi, copiii Lui, am fi
Purtători de noi destine.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anahata
pe puterea dragostei mă reazem mereu
ea știe să ierte să adune minuni
să defrișeze drumuri către Dumnezeu
să se înconjoare doar cu oameni buni.
iubirea e lumina din carne și sânge
naște credință la o vârstă precoce
cu puterea ei dușmănia învinge
mereu împodobită cu podoabe baroce.
iubirea mă unește cu cerul și pământul
cunună de stele împletește pe tâmple
temperament suav domolește cuvântul
chakra inimii doar cu splendori se umple.
cântecul inimii îl răspândește vântul
îmi dezvoltă iubirea îmi aduce alintul.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chemările luminii
cred că educația e cheia succesului
învăț din patimi și învăț zâmbind
voi strânge minuni până în clipa decesului
sfere cu stele vreau să cuprind.
cred că credința e o poartă spre cer
și rugăciunea îl atinge pe Dumnezeu
iubirea curată e ce pot să-i ofer
în turla credinței am să veghez și eu.
chemările luminii le aud zi și noapte
generații de cuvinte mă călăuzesc
sunt precum copacul cu merele coapte
roadele iubirii știu să le dăruiesc.
emoțiile inimii se transferă-n șoapte
patimi versificate cred că mă sfințesc.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Silabisind litanii
O ții-ntre pleoape vis de noapte bună
Și o-nvelești în gândul nerostit
O rugăciune cerului să spună
Ce în tăceri, ascuns, stă osândit!
Și inima în palmele hulpave
I-o modelezi după cuvântul tău
Silabisind litanii din ceasloave
În dialog perfect cu Dumnezeu
Ca în lumina crudă-a zorilor de zi
Să recompui aevea din cerneală
Cu măiestrie -vers în poezii-
Ca o răsplată pentru osteneală-
Eteric trup, femeie deopotrivă,
O parteneră a nopților pustii,
Acestei lumi găsind alternativă
Ca-n zborul ei tu aripa să-i fii!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Replică la poezia "Dumnezeu a uitat de Pământ" de Petru Ioan Gârda
''Dumnezeu a uitat de Pământ'',
Și-a luat sfinții și îngerii-n fugă,
Ne-a lăsat doar un ultim cuvânt
Adormit în blestem și în rugă.
Poate-un rai mai zidește-n eter-
(O-ncercare ce-i e la-ndemână),
Într-o altă sclipire de cer,
Unde-o lume mai bună adună.
Când, pe-aici, va mai trece vreodat',
Coborându-și privirea blajină,
Va găsi un ținut despuiat
Fără viață și fără lumină.
Și va lua, ca și-atunci, din fruntar
O bucată de piatră, s-o-nvie,
C-o suflare, dar n-are habar,
Că-ncercarea, în van, o să-i fie...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doină mireană
la si la sol fa re, cântec de mărgean
vibrează în adâncuri de suflet boem
se-mpletesc lumini cu dorul mirean
dintr-o mirare verde se naște un poem.
florile de colț dansează cu vântul
sus pe vârful muntelui Bucegi
cu raza mântuirii se unește cuvântul
care nu se-apleacă la picioare de regi.
pe dealuri înverzite răsună cavalul
tineri se nuntesc din magică iubire
țărmul fericirilor e mângâiat de valul
care scaldă suav vraja din privire.
dragostea lui Dumnezeu revarsă Graalul
cu elixirul vieții cu sorți de mântuire.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Natură suferindă
furtuna nebună dezmembrează copaci
acoperișuri de case le decopertează
timpul turbat lasă-n urmă săraci
privesc oftând cum cerul lăcrimează.
sunt tot mai dese uragane, tornade
climele suferă asaltate de noxe
neputința-i gravă când natura decade
o muzică metalică urlă în negre boxe.
dacă ar putea cuvântul să fie vindecare
dacă ar putea iubirea să facă o minune
pământul ar simți alean în fiecare
și n-ar mai fi -ncolțită de genune.
de-ar putea Dumnezeu să ne facă îngeri
nu s-ar mai sui la cer milioane de plângeri.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorința de noi
Nevoia de mine, e chiar nevoia de tine
Nevoia de noi, nevoia de sine
Nevoi, nu cred că-i cuvântul cel mai potrivit
Dorința de noi, cuvântul din tine.
Dependența mea e acum independență
Și cerul mi-e martor discret la cafea
Nu vreau să văd ceața dintre dorințele neîmplinite din noi
Suntem acele lumini ce veghează
Prin mâna ce scrie subit amintiri.
Suntem paginile goale din suflete în căutare
Ce nu ostenim să risipim în noi
Minunile pe care le văd cei aleși de Dumnezeu.
Frumosul și iubitul Tată, ce ne veghează mereu.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viziuni de menestrel
am despre lume o viziune clară
și binele și răul trăiesc împreună
Dumnezeu e viață în structura celulară
moartea-i o vacanță mirabilă pe lună.
învăț să fiu mai bună precum sfinții
să fac din suferință un crâmpei de bine
îmi cântă gândurile în odăile minții
trudesc pentru delicii ca roiul de albine.
răspândesc în lume armonice poeme
nu tulbur vremea cu grijile mele
hai lângă mine zâmbește nu te teme
am aripi cu care să te duc la stele.
în izvor de iubire mă spăl de blesteme
din cuvinte tandre construiesc castele.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu nu am strigat în gura mare, eu am scris...
Eu, nu mi-am strigat în gura mare fericirea nebună,
atunci când îmi clocotea în pieptul tânăr gata să-l rupă,
de frică să nu mi-o deoache oamenii răutăcioși,
dar am imortalizat-o în cuvinte simple,
pentru voi, ce-i care mă înțelegeți cu adevărat.
Pentru că, rucsacul iubirii oricât ar fi de greu,
merită cărat în spate toată viața.
Nici durerile sufletului nu mi le-am strigat în gura mare,
deși tare aș fi vrut să o fac, ca să-l scap de poverile lui,
dar m-am bazat pe credință,
toiagul de sprijin al oricărui handicap.
Apoi mi-am zis:
oare, cui îi pasă de zbuciumul meu sufletesc, cu adevărat?
Cui, să mă plâng? Mai bine scriu...
Durerea altuia este cea mai ușoară durere,
pentru că nu o simte decât cel care o are.
Nici singurătatea firii sau ura împotriva viselor neîmplinite,
nu le-am strigat în gura mare,
de frică să nu par excentrică în fața oamenilor,
care abia așteaptă să mă etichiteze,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (22 februarie 2010)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Uneori
pe cât îmi pot înțelege propria definiție
din dicționarul cu sensuri a fi
exist pe o coajă cu miezul în ceruri
într-o altercație între născut și adevăr
tu ești o altă definiție a cuvântului iubire
fiind în dimensiunea păcatului
femeie, trezindu-mi sângele
dintr-o luciditate-a visării
noaptea sa scurs în spatele perdelelor de rouă
(îți spuneam, să nu muști mâna cu merinde pentru lumină)
uneori ne iubeam în somnul trivializării demonului feeric,
apoi iar eram îngeri
îmi amintesc, uneori îți așezai picioarele pe nervii mei
încât îți șopteam vorbe de întuneric,
apoi era o nimica,
glumeam într-o iarnă cu omăt de hârtie
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Petrea din A patra dimensiune
Adăugat de Ardeleanul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Testament
Săpați-mi în ziua morții mele
Mormântul în iubita Ucraină,
În stepa verde, necuprinsă,
Care surâde în lumină.
Voi sta de veghe-n lanul de porumb,
Ascultând prin anii care se petrec
Cum susură la praguri apa,
Valurile Niprului care tot trec și trec.
Când voi auzi cum, în năvala lor,
Duc cu ele către marea albastră
Sângele vrăjmașilor Ucrainei,
Voi părăsi definitiv țarina noastră,
Voi părăsi acest pământ și voi zbura
Spre-Naltul Tron Ceresc unde eu
Mă voi ruga... dar până în ziua libertății
Nu voi crede-n bunul Dumnezeu.
[...] Citește tot
poezie clasică de Taras Șevcenko, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Batista cu neuroni
păsări de timp prin aer de clipe
Domnul ce moare din carnea povară
nimeni de oameni nimic duc pe-altare
ape de gând nălucind în ulcică
lacrimi zidesc pe chipuri zeire
cerul e-o raclă-n trupesc rugăciune
și iarăși e iarnă-n cuvinte la mine
acasă e unde dumnezeu e copacul
iar mărul cu șarpe-n infern decupat
e doar să zărim mai lesne lumina
pe tine iubesc locuire de șoaptă
precum aș înfige o taină în moarte
în viul enigmei rămășiță de abur
suind dintr-o piatră în caldul imens
electrică urmă de rouă de zori și zi re carnată
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Enigma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fructele rămân pe ramuri și iarna
De când m-am născut
am pornit la luptă
fără armele necesare și fără dușmănie,
încât m-am biruit și am trecut mai departe.
Am suferit și înfrângeri, dar mereu m-am refăcut,
am depășit întotdeauna obișnuitelor obstacole
și nu m-am depărtat de moștenirea rămasă.
Până azi sufletul meu înflorește și se scutură,
fructele rămân pe ramuri și iarna
semințele lor încolțesc de fiecare dată lăstari.
Eu gust dulcele și amarul cu buzele arse
și-l invit și pe Dumnezeu la masă
să-mi binecuvinteze cuvintele rostite
dând glas slavei divine.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Valoare, timp și responsabilitate
Viitorul nu-l putem cunoaște, trecutul nu-l putem schimba, prezentul nu-l putem valorifica corespunzător, pentru că nu știm prețui bine timpul acordat de Dumnezeu dându-I întâietate Lui în toate lucrurile și nu ne știm număra bine zilele de har pe care le primim ca "să ne bucurăm și să ne veselim în Domnul" și pentru că Cuvântul Sfânt care lămurește trecutul, edifică prezentul, descoperă și asigură viitorul și ne poate transforma în oameni tot mai valoroși, nu este la loc de cinste în viețile noastre!
Ioan Hapca în Licurici în noapte
Adăugat de Marian Popovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine iubește și lasă
Păi cine iubește și lasă,
Cine iubește și lasă,
Dumnezeu să-i dea pedeapsă,
Dumnezeu să-i dea pedeapsă,
Târâișul șarpelui
Și pasul gândacului,
Vâjâitul vântului,
Pulberea pământului,
Pulberea pământului.
Că furnica de-i furnică,
La trup mare, la cap mică,
Și la mijloc subțirică
De umblă pe sub pământ,
Tot se ține de cuvânt,
Tot se ține de cuvânt.
Hai, dar noi oameni botezațî,
Dar noi oameni botezați,
[...] Citește tot
cântec interpretat de Maria Tănase
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Copil nenăscut
oare cum ar fi să fii
copil încă nenăscut?
cred că n-ar trebui să mai aștept
vreo mântuire,
sau firimiturile aruncate
de specia umană,
mi-ar fi de ajuns
cuvintele mamei auzite
prin vis
dintre faguri de miere,
cum ar fi să stau drept în fața
milei lui Dumnezeu și a oamenilor,
să nu mă știe,
să nu mă pedepsească,
să nu mă căsăpească,
cum ar fi să fii un copil,
nenăscut încă,
neînduplecat și în
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bucură-te, Marie
BUCURĂ-TE MARIE RUGĂCIUNE MAICII DOMNULUI
O, milostivă Fecioară, stăpână Născătoare de Dumnezeu, auzi-ne pe noi cei ce ne rugăm ție și arată mila ta poporului drept-credincios!
Roagă pe Fiul tău să ne izbăvească de tot răul!
Din izvorul tău cel nesecat, ceea ce ești de Dumnezeu menită, dăruiește-ne, izvorând pururea, curgerile harului tău mai presus de cuvânt!
Ca cea care ai născut mai presus de cuget pe Mântuitorul sufletelor noastre te slăvim, grăind, cu harul tău:
Bucură-te, Mărie, ceea ce ești lauda de obște și cinstită a neamului omenesc!
Că Ziditorul tuturor peste tine S-a pogorât vădit, ca o picătură, arătându-te izvor nemuritor, dumnezeiască Mireasă:
Bucura-te, apă izbăvitoare!
Bucură-te, tămăduitoare a tuturor bolilor!
Bucură-te, alungarea patimilor lumești!
Sfântă Fecioară, tămăduiește bolnavii ce gustă din izvorul tămăduirii!
Preacurată Maică, fă să curgă din izvorul cel dumnezeiesc, minunea cea adevărată cu torentul tămăduirii!
Pentru aceasta ne adăpăm cu totii din credința șuvoaielor îmbelșugate.
Din vapaia durerilor scoate pe cei ce aleargă la tine, tămăduindu-i cu apa din izvorul miraculos!
Născătoare de Dumnezeu Fecioară, izvorul cel nedeșertat al îndurărilor, noianul cel necurmat al iubirii de oameni, adâncul cel nemăsurat al bunătății, nădejdea și mântuirea tuturor creștinilor, la tine ridicăm ochii sufletelor și ai trupurilor noastre, către tine îtindem mâinile noastre cele slabe și din adâncul inimii strigăm ție: Caută spre noi dintru înălțimea ta cea sfântă!
Vezi credința și umilința sufletului nostru!
Ascultă rugăciunea noastră care o facem către tine din inima noastră!
Depărtează de la noi toate nevoile, toată răutatea și toată întristarea ce vin asupra noastră, întru această vremelnică viață și videcă toate bolile și neputințele noastre cele sufletești și trupești!
-Dăruiește-ne sănătate și ne izbăvește de veșnica muncă prin rugăciunile tale, ca să cântăm neîncetat:
[...] Citește tot
rugăciune de Maria Filipoiu din Poeme Maicii Domnului (15 august 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Episod dramatic
nori negri se înghesuie unul într-altul
acoperă lumina prevestesc furtună
descărcări electrice fulgeră înaltul
în deșertăciunea cu păcate tună.
grindina strivește splendori în grădină
florile iubirii le culcă la pământ
pe alocuri ploaia cânta în surdină
îi ascult mesajul sculptat pe cuvânt.
când suferă natura plânge și Dumnezeu
arborii de cristal sunt frânți de tornade
prin marea speranței trece un alizeu
cu moartea pe aripi pretinde ofrande.
ne-am bătut joc de planetă e în agonie
omenirea se preschimbă într-o mare demonie.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
În ziuan care seaștepta zăpadă
Și numai moartean arbori seauzi,
Văzutam o măicuță stând în stradă,
Căreia ie rușine a cerși.
Cu mâinile ne-ntinsea rugăciune,
Ea nu știa căn suveranul stat
Cerșitul a ajuns profesiune
Și toți o practică neîncetat.
Copil al dorului, cu țaran soare,
Apropiindumă iam dat un leu,
Plângea în ochii ei chiar Dumnezeu,
În mine cerunțelegeam că doare
Și nam mai auzit nici un cuvânt
Și cerșetoarea rușinatăn pripă
Când sa plecat mi sa părut o Clipă
Ceși ducean spate propriul mormânt.
poezie de Traian Vasilcău din Moartea în premieră (2001)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Dumnezeu și cuvinte, adresa este: