Citate despre Dumnezeu și cuvinte, pagina 28
Textele de mai jos conțin referiri la Dumnezeu și cuvinte, dar cu o relevanță mică.
Dumnezeu mă vede
Pe un braț de verde crud
Am rămas ca să aud
Sufletu-mi cum tace.
Lacrimi de mesteceni cad
Și le-adun într-un răsad
Să-ncolțească pace.
Stelele mi s-au oprit
Lângă geamul aburit
De durere multă.
Mă dezleagă de pământ
Mă preschimbă-ntr-un cuvânt
Stau și mă ascultă.
Plâng cu palmele spre cer
Aș veni ca să-Ți mai cer
Dar mi-e frică tare.
Mă înconjoară făclii
De mesteceni colilii
Ca să-mi cer iertare.
[...] Citește tot
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La biserica de piatră
la biserica de piatră am fost să mă reculeg
Dumnezeu e pretutindeni și naturile sunt sfinte
creația Lui divină acum pot s-o înțeleg
s-o descriu în limba scumpă cu alesele cuvinte.
săpată în stânca de haiduci străbuni
biserica și azi se-nvârte după soare
la adăpostul ei se pozează tribuni
gânduri de uimire se pierd în răcoare.
la corbii de piatră se adună turiști
înălțați pe stâncă veghează în pace
am privit cu admirare solii pacifiști
ce construiește timpul nimic nu desface.
la altar de piatră s-au rugat sofiști
s-au închinat îngeri, bine să provoace.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau să te aud chiar acum spunând cu o certitudine de netăgăduit că tu ești Viață Eternă, căci adevărat, adevărat îți spun, cea pe care o afirmi prin prostituția cunoașterii de după moarte, sunt doar cuvinte deșarte... Sună foarte mântuitor, nu? În timpul vieții merg ca orbul după "Dumnezeul meu gândul" care mă duce din păcat/suferință în păcat și după moarte în sfârșit, am scăpat să mai fiu un creștin/cretin și sunt mântuit prin viața eternă. Iaca ciuciu! Nu există nici un Dumnezeu după moarte dacă nu îl regăsești Recunoscându-te chiar Acum, chiar Aici, pricepi Asta!
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vremea rătăcirilor
Rod sectanții dintr-o vreme
Cum roade cariul dintr-un lemn
Și lasă ca satana semn
Măcar acesta tot se teme:
De Dumnezeu, de Judecată
Și de pedeapsa ce-o să vină
Ci ei se cred fără de vină
Și-ntru osârdie curată
Despart cuvinte și le-aleg
Din Biblia ce-o-nalță-n sus
Și tot proclamă un Iisus
Pe care nu-L mai înțeleg
Și-aleg versetele din care
Ei scot atât: ce le convine
Și se înalță doar pe sine,
Că ei n-au sfinți în calendare
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pârnaie
pe strada cu sensul unic ființă
clipa se prostuează cu Dumnezeu,
în iarăși năvălirea curgerii
e un sânge întărind falusul timpului
de mă renaști e tot spre a muri
cenușa e rece, pasărea e-n adânc de cer,
respirarea-mi atinge-n aripă
ești mai frumoasă când plângi dintr-o jale
în zemuri lacrimale fierbe taina
pe foc al privirilor spre zare,
distanțele se absorb în mine, coastă femeie
îți scriu de la o margine
gata, gata de a mă arunca în hău
voi avea preoți de întuneric lenos
și poate pleoapele tale
cu genele ca de gratii
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Medusa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimp de convingeri
viața curge lin cu blânde înțelesuri
armonii în lumină umplu sufletul meu
tot destinul scump e așezat în versuri
cuvintele mi-s dragi așa vor fi mereu.
cu vise și speranțe cuceresc universuri
m-am înfrățit cu stele cu mândri luceferi
gândurile mele străbat munți și șesuri
în lacul de smarald zâmbesc pe nuferi.
cu Dumnezeu în suflet viața e miracol
cuprind în profunzime lumea plină de îngeri
am petrecut senină sărbători de spectacol
pentru cei sărmani am aflat înțelegeri.
lumea mea-i deschisă fără nici un obstacol
primesc înțelepciunea cu divine convingeri.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-a v-ați ascuns
Dragii mei, o să mă joc odată
Cu voi, de-a ceva ciudat.
Nu știu când o sa fie asta, tată,
Dar, hotărât, o să ne jucăm odată,
Odată, poate, după scăpătat.
E un joc viclean de bătrâni
Cu copii, ca voi, cu fetițe ca tine,
Joc de slugi și joc de stăpâni,
Joc de păsări, de flori, de câni,
Și fiecare îl joacă bine.
Ne vom iubi, negreșit, mereu
Strânși bucuroși la masă,
Subt coviltirele lui Dumnezeu.
Într-o zi piciorul va rămâne greu,
Mâna stângace, ochiul sleit, limba scămoasă.
Jocul începe încet, ca un vânt,
Eu o să râd și o să tac,
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Satsangul te lasă fără gândire! I: Am ascultat un videoclip de-al tău, m-a lăsat fără cuvinte, Mulțumesc că ești! A. M: Excelent, la început e ascultarea, pe măsură ce asculți tot mai mult, un sentiment interior de profunzime apare și odată cu el un feeling că "asta este", "asta sunt", iar odată cu această intuiție spirituală, ascultarea se aprofundează și începe/trece în comuniune. În Satsang sau comuniunea cu Adevărul Ultim, e ca și cum, Liniștea non-duală necreată, Libertatea din tine, îți vorbește invitându-te înapoi în oceanul Libertății. Sper să aibă Sens! Ascultă, participă și cuvintele Mele vor deveni cuvintele Libertății tale. Chiar dacă mintea te va mai mușca, fii tenace și fără teamă în căutarea Adevărului și în final te vei topi în îmbrățișarea Lui! Ce altceva ar putea să merite mai mult în Această viață: - Dispariția ta plină de frică și regret în moarte? Sau - Topirea ta în Dumnezeu și implicit aflarea faptului de netăgăduit că tu ești Nenăscutul a Tot născutul? Dacă simți, Contemplă Asta!
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În inima nopții
Îngerul te conduce în inima nopții
Prin puterea unui singur cuvânt, pe care
Nu-l mai poți ignora, fiindcă este mai tare
Decât orice argument contradictoriu și
Prin acceptare, te lași purtat de Dumnezeu
Într-un loc al întâlnirii, unde conflictul
Veșnic, dintre om și Creator, dintre oameni,
Va ajunge la un fericit deznodământ,
Din inima nopții spre o realitate
Nouă, surprinzătoare... Dar iată, că mulți sunt
Chemați, dar puțini aleși, se lasă-ntimidați,
Renunță, se rătăcesc și cad din iubire,
Astfel nu mai pot ajunge la împlinire,
Și acuză pe Dumnezeu de mizantropie.
poezie de Adrian Nicula din Sanctuar sufletului cu aripi frânte (2016)
Adăugat de Adrian Nicula
Comentează! | Votează! | Copiază!
P-o-e-m 111
Cel mai frumos poem nu are coapse
Are îngeri care se înalță cu tâmple argintii preafrumoși
Precum în poveștile bifate cu x din librării
Pentru care se fac precomenzi
Și se vând încă/ foarte bine
Nu știu acești cumpărători că poemele-vid
Sunt goale de sentimente și fiecare cuvânt din cofrajul lor se deșiră iar poetul-care-mai-zboară-cu-norii scrie în graffiti mesajul lumii de dincolo de zona zero non politically
Acul kilometrajului derapează pare înghițit de
Molozul cuvintelor poetul s-a ascuns într -un pet și numai noi ăștia număram clipele care fumează iarbă
Timpul încă miroase a scris? Păsări-himere
Ne sparg geamurile cu zboruri în zig-zag
și se așază pe rafturi ca niște relicve ale erei
Când poemele mușcau cu dinți de fildeș urechea poetului ce nu s-a sinucis
Cel mai frumos poem este despre cum nu se scrie
Poezie tâmpită și despre funicularul în care poeții se urcă
cu Dumnezeu... poeții întregesc lumina
Bat toaca în schitul unde pustnici scuipă
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prețuiește secunda, trăiește viața!
Prețuiește secunda, trăiește-ți viața,
Mai mult decât orice pe pământ!
Căci mâine, tu nu vei ști de vei mai fi,
Prețuiește secunda, și vei trăi!
Prețuiește secunda, trăiește-ți viața,
De ziua de mâine se leagă speranța!
Dar astăzi este ziua ta,
Trăiește-ți clipa, nu uita!
Prețuiește secunda, trăiește-ți viața,
Și alege azi, moartea ori nemurirea ta!
Căci ziua de mâine nu este a ta,
Trăiește-ți secunda, nu uita!
Prețuiește secunda, trăiește-ți viața,
Iar astăzi dacă auzi cuvântul,
Vino! La Isus și fă legământul!
Și fericirea o vei avea!
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Kerekes (20 mai 2006)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Și azi Tâmplarul șlefuiește...
Și azi Tâmplarul șlefuiește
Persoane care nu mai plâng
Când făr'delegea se-nmulțește,
Și când fățarnicii înving.
Îl vede pe acela care
Se roagă doar de sărbători
Și-i dă divină vindecare
Să guste iar cerești fiori.
Rindeaua Lui e ascuțită
Pătrunde-n cuget și-n simțiri
Și într-o inimă-mpărțită
Creează dor și mulțumiri.
Când e chemat de o ființă
Ce a căzut în drum spre Rai
Îi dă deplină biruință,
O scoate din tufiș cu scai.
[...] Citește tot
poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (12 ianuarie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Judecătorul (strângându-și hârtiile): Am terminat! E târziu! Să mergem, Aurica!
Aurica: Trebuie să dați cuvântul condamnatului...
Judecătorul: Bine, dar e târziu...
Aurica: Trebuie! Așa cere procedura. Justiția e justiție!
Judecătorul: Bine! Bine! Condamnatul are cuvântul...
Poetul (cu ochii spre cer): Doamne!
Aurica (cu ură): Ești condamnat! Adresează-te poporului, nu lui Dumnezeu!
Judecătorul: Gura! Vorbește condamnatul...
Poetul (mai tare): Mă uit cum cade noaptea, aluzie la moarte...
Eu stau mereu în beznă, lumina mi-e la tine
Cum irosești aiurea, plăcerile divine?
replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înflorirea în sânge
Mi-e atât de amară luna pe buze,
iar ochiul de ape, adânc mă privește
cum arde în mine urma lăsată
de mâna ce-a scris, cu spinii cei lungi,
cuvinte cu iz de primăvară-ngenuncheată...
Pe umerii-mi reci, fluturii își dau ultima sărutare,
iar apoi, cenușa din ei, în carne, adânc mi-o presez...
Dumnezeu, de la un capăt de cer,
o ploaie-mi va trimite,
să șteargă din mine păcatul nenăscut,
ce din străfunduri mă doare!
Nu-i noapte fără de-o stea aprinsă,
nici zi să nu doara înflorirea în sânge
când fierbe trupul în jar răstignit,
de dor, în suflet, mijește o ușa deschisă...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Meditație și deșertăciune
Anotimpul și-a ridicat ochii peste munții lunii,
o stea îndepărtată se învârte în jurul unui soare gigant.
Eu privesc noaptea pe rotunjimi cardinale cerul,
cunosc foarte puțin față de cât nu cunosc
și nu pot găsi răspunsuri la tot ce se petrece-n cosmos.
Mintea mea nu poate cuprinde întregul univers,
în finitul ei este atât de neîncăpătoare,
încât doar cu gânduri nebănuite umple memoria
și sufletul îmbrățișează pe Dumnezeu
prin cuvântul primit și înălțat deasupra de înțelegere
într-un simbol al efortului cunoașterii de sine
până la apropierea de creația divină infinită.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înflorire în sânge...
Mi-e atât de amară luna pe buze,
iar ochiul de ape, adânc mă privește,
când arde în mine urma lăsată
de mâna ce-a scris, cu spinii cei lungi,
cuvinte cu iz de primăvară-ngenuncheată...
Pe umerii-mi reci, fluturii își dau ultima sărutare,
iar apoi, cenușa din ei, în carne, adânc mi-o presez...
Dumnezeu, de la un capăt de cer,
o ploaie-mi va trimite,
să șteargă din mine păcatul nenăscut,
ce din străfunduri mă doare!
Nu-i noapte fără de-o stea aprinsă,
nici zi să nu doară înflorirea în sânge
când fierbe trupul în jar răstignit
de dor, în suflet, mijește o ușă deschisă...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taci!
Aștept din sfere-nalte s-apară o minune
Și-ntreb pământul-cuib: - Cu rănile ce faci?!
Aud cum din adâncuri el strigă: - Uniune!
Însă o forță neagră degrabă-i spune: -Taci!
Dar gândul fără hamuri începe să alerge
La strămoșești morminte, acolo unde-s daci,
El vrea enigma sorții cumva să o dezlege,
Că tu, române, stai cu fruntea-n jos și... taci.
Cuvântul cel de taină țâșnește-n rugă mută,
Pentru că brazda-i dată pe-o mână de pitaci,
Oare nu-i nimeni treaz și câinele s-asmută,
Când ești furat, române, însă de teamă, taci?!
Suflarea mea lezată se-agită-n neputință,
Văzând pădurea, lunca, mâncate de gândaci
Și munții cei din veacuri jelind a umilință,
Iar Dunărea-ntrebând: Cât timp o să mai taci?!
[...] Citește tot
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rapsodia iubirii
iubirea-i legământul dintre cer și pământ
pune în mișcare sfere, valuri de smarald
lui Dumnezeu preabunul îi fac un jurământ
să o vestesc în lume ca un străvechi herald.
iubirea m-a făcut să fiu mereu mai bună
mi-a împletit cuvântul cu lumina stelară
ca pasărea măiastră am zburat spre lună
cu visul ce mi-a fost aproape plămadă milenară.
se desprind pe rând și cad foi din calendar
mi se întâmplă multe cu bune și rele
nu regret nimic nici când sorb amar
alături de nectarul fericirii mele.
împart în lume versuri- structură de jar
scântei strălucitoare vibrează sub piele.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aștepți să-ți bată Dumnezeu la ușă
aștepți tot mai des
în ultima vreme să-ți bată
Dumnezeu la ușă
să nu te întrebe nimic
doar să-ți bată
dar nu e nici măcar sectoristul
să te anunțe că ți-au fost
furate ornamentele roților mașinii
ori că
[...] Citește tot
poezie de Vlad Scutelnicu din Nord-Antologia poeților botoșăneni de azi (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul versului
dragă îmi e viața cum drag îmi este versul
și fiecare clipă îmi pare-o nestemată
cu elan înaripat explorez universul
în baia de lumină mă scufund câteodată.
când e grea tristețea și mă apasă stresul
mă ascund în rapsodia sufletului fermecată
dragă îmi e viața cum drag îmi este versul
nu strivesc cuvântul nicicum, niciodată.
nu am regrete mari iubirii-i știu demersul
face inima să cânte melodia minunată
coșmarelor din noapte le-am găsit reversul
îl cerșesc pe Dumnezeu cu credință destinată.
dragă îmi e viața cum drag îmi este versul
și fiecare clipă îmi pare-o nestemată.
rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Dumnezeu și cuvinte, adresa este: