Ţara Românească

Mihai Viteazul

Mihai Viteazul este al nostru domnitor
Ce a înfăptuit unirea Principatelor,
A fost al nostru luminat Mihai
Ce ţara Românească a unificat,
Domnia Sa, Lumina a-nălţat,
Credinţa sa pe noi ne-a unit,
Zgomote şi tropote de cal,
Mihai steagul a înfipt
Şi mult el ne-a ajutat,
Unirea Principatelor a făurit
Şi-ntreaga ţară a unit.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călăul

Se vaietă românul că cică e furat
De hoţi externi, interni, extratereştri
Şi calcă în aceliasi străchini, regulat
Când ese să-şi aleagă Doamnele fereşte...
Se vaietă românul că cică e vândut
De douăzeci de ani de la cizmar încoace
Aevea visul celor proşti şi celor mulţi
S-a transformat într-o iluzie rapace...

Se vaietă românul că cică e trădat
De când se ştie că-i şi el o naţiune
De domnitori, de regi, de preşedinţi de stat
De toată scârboşenia din lume

Se vaietă românul că -s ruşii vinovaţi
Bulgării, nemţii, ungurii, evreii
Şi după cea călcat în propriul rahat
Şi-l pune cu mândrie-n fruntea Ţării...

E numai vaiet de la Tisa pân-la Nistru

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (12 octombrie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru mâine

Mâine voi face şi eu o baie fierbinte
cu spumă şi săruri
şi cu un praf de-oseminte.
Voi stă întins cu anafură pe măsele
şi îmi voi înmuia pielea de un secol
crăpată. Am să mă gândesc la o fată
cum toarnă vin din carafă
peste coastele mele...
Mâine voi face o baie
cu aburi şi tălpi scrijelite
şi patriotic o să-mi rad partea bărbătească
De-Ardeal
Moldova
şi Ţara Românească!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unirea lui Cuza

Încredere, ţi-au acordat
De două ori te-au votat
Şi aşa au fost formate,
Ale noastre Principate.

Românii, la sfârşit de lună
Au dat mână cu mână.
Iar generaţiile, niciodată
Nu vor uita această dată.

Ţara Românească, Moldova, s-au unit
Unirea, astfel s-a înfăptuit.
Cuza, numai datorită ţie,
Învăţământul a fost organizat bine.

Un viteaz bârlădean,                                               
Mândru moldovean.
Ţăranilor, le-a dat pământ,
Acum se răscolesc în mormânt.

[...] Citeşte tot

poezie de Alina-Georgiana Drosu (23 ianuarie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Lumina în suflet şi magie creată
Sărbătorile ne-au adus odihnă-n suflet
Poveştile de iarnă, iubirea recreată în adâncuri
Fără povestirile bunicii viaţa n-are contur
Iarna se petrec luminile în răstimpuri
Credinţa naşte iarna, cerul deschide
Magia reîntoarcerii şi iubirii
Deschid magia împietritei inimi
Spre a naşte cununi de aur,
Pajişti luminate, adâncuri absorbite
Anul care vine, viaţa luminează
Merg cu trupul inert în cuprinsă matcă
La mulţi ani, dragi făuritori în aur ai ţării româneşti.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Craiova, măreaţă urbe

Străveche şi frumoasă Pelendavă,
Cu amintiri şi fapte demne de urmat,
Cu cărturari şi oameni de ispravă,
Dar şi o istorie de lăudat.

Pe uliţe adesea rătăcea
Lecca, gânditor şi partizan.
Pe alei cu piatră Farago trecea,
Iar în alte vremuri, soţii Aman.

Amintesc cu drag de viteazul Mihai,
Ban şi domnitor al Ţării Româneşti,
De Buzeşti, Jieni; şi-ncredere aveai
În fostele dinastii boiereşti.

Dar timpul a trecut, tu ai renăscut,
Numărând azi zeci de palate,
Cei ce-au lipsit nu te-au recunoscut,
Acum, te-ar recunoaşte de departe.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Matei din Fereastra vieţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zi de sărbătoare - cadoul umanităţii

(dedicat tatălui meu, Ionel Necşuţu)

Visez cum am visat,
Sunt eu, fetiţa tatei iubitoare ce-n prag te aştepta să vii
Te descălţa şi te chema la masă
Să-i povesteşti ale tale amintiri din copilărie
Dar ai plecat... Departe...
Mult prea departe să te mai pot atinge, zi de zi
Acum masa-i tot mai goală
Iar eu nu mai sunt fata nimănui..,
Am să te chem să ma ajuţi, dragul meu tată
Ţara mă cheamă să o slujesc cu inima deschisă,
Precum tu mă chemai la masă
Sunt singură şi tot ce vreau e să iubesc
Precum acel copil iubit de părinţii-i afectuoşi.
Îţi multumes tată pentru tot
Îţi mulţumesc pentru cadoul ţării româneşti
În zi de mare sărbătoare, Unirea Ţării Româneşti
Îţi mulţumesc de mii de ori pentru sacrificiul tău divin
Şi te iubesc, deşi am evitat aţi spune de multe ori..

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În închisoarea din Văcăreşti, din frământarea gândurilor Căpitanului, s-a născut prima schemă de organizare a tineretului ţării româneşti. Organizaţiei îi pune numele "Arhanghelul Mihail". Un nume cu rezonanţe mistico-cavalereşti. Arhanghelul Mihail a fost cavalerul ceresc care a învins prin dragoste şi vitejie, prin credinţă şi lealitate faţă de Dumnezeu, puterile răului care se ridicaseră în contra ordinii create de El. Astfel, de la început, Corneliu Zelea Codreanu, într-un secol care se deschisese raţionalismului sec şi materialismului, îşi îndreaptă privirile spre Cer şi imprimă, prin numele ce-l dă organizaţiei sale, coordonatele şi misiunea ei de bază: pe căile luminoase ale credinţei, cu vitejie şi lealitate pentru ţară, să se înarmeze toată suflarea românească, să spargă întunericul şi să deschidă un drum drept în istorie, pentru neamul nostru.

Nicolae Roşca în Ce este Frăţia de Cruce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossa României

Din cenuşa strămoşască,
Prunc de daci, neam de români,
Ram de salcie aleasă,
Printre oameni dragi şi buni,
Drag de ţară-n piept de stâncă,
Brazi crescuţi spre-a apăra,
România, ţară scumpă,
Toţi românii vor avea.

Din cenuşa strămoşască,
Demn, românul s-a-nălţat,
Pentru ţara românească
Cu duşmanii a luptat.
Vis de scumpă libertate,
O cetate-ntre popoar.
Aici nu există moarte,
Doar iubire, pace, soare.

Prunc de daci, neam de români,
O iubire-adevărată

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slăvind un colţ de Rai, zis România

Bat clopotele-n turla catedralei,
Vestind un veac de la reîntregire;
Precum în Alba-n Ţara Românească
Şi în Moldova, semn de pomenire.

Croit-au 'naintaşii mândră ţară
Cu-Ardealul alipit la principate,
Cu naţii felurite-ntre hotare,
Trăind neprigonite-n demnitate.

În tot acest răstimp, sărmana gloată,
Decenii de-mpilări, nesiguranţă,
A trebuit să-nfrunte, fără crâcnit,
Păstrând în gând de neclintit speranţă.

Batut-au drum la potentaţii vremii...
De-atâţia ani sătui de mers cu jalba,
Sub steag uniţi, luând destinu-n mână,
Glas dat-au Rezoluţiei la Alba.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu (decembrie 2018)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imn lui Zamolxe

Aprindem rugul sacru, vorbim cu Dumnezeu.
La focul lui Zamolxe, s-or aduna mereu,
în nemurirea lor, străbunii daci eroi,
îşi vor găsi sălaşuri de suflete în noi.

(Refren 1) Zamolxe-i Domnul nostru, cu El o să renască
Ardealul, Moldova şi Ţara Românească.

Stăpâne Doamne, stăpâne, noi ne gândim la tine,
punând la cruce soare, scăpat-am de suspine.
Şi falnic stirpea noastră, aşa o să rodească,
din rug sacru ne-ntoarcem la legea strămoşească.

(Refren 1) Zamolxe-i Domnul nostru, cu El o să renască
Ardealul, Moldova şi Ţara Românească.

Când soarele răsare pe creste în Carpaţi,
nemuritorii daci în noi sunt întrupaţi.
Avem inimi de foc căci stirpea strămoşească,
a înviat acuma în stirpea românească.

[...] Citeşte tot

cântec, versuri de Octavian Sărbătoare (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamă, Românie mare

Bat clopote în depărtare, vestesc reîntregirea,
A neamului român, pe veci UNIREA,1 Decembrie e ziua.
O singură ţară, ROMÂNIA şi mamă a toţi românii,
Dinspre Abrud, încă se simte a Iancului chemare, vie.

La Alba vin cu mic, cu mare, în suflete purtând cu toţi
Aceeaşi unica dorinţă sfântă, unirea să înfăptuiască.
De la Alba, la Avrig, de-a României drag, să-înfăptuiască,
Hotare sigure şi pace, a noastră ţară să-înflorească.

S-au reunit la Blaj, provinciile toate, ca să semneze azi,
Unirea Moldovei cu Ţara românească pe vecie.
Acolo s-a născut a noastră, mamă ţară-România
Cu viersuri dulci, cu oameni bravi şi vorbe de iubire.

La mulţi ani români din orice colţ de ţară şi de lume
Încingeţi a unirii horă, prindeţi-vă strâns de mână.
Sângele în vene fierbe, vorbim toţi acelaşi glas,
Moldovă tu eşti altoi, pentru o mare Românie.

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Nedelcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veniţi la hora mare!

Veniţi la hora mare ca să ne prindem toţi,
Sărbătorind Unirea, chiar azi, în ţara toată,
Moldova dându-şi mâna, acum, ca şi-altădată,
Cu Ţara Românească, cu buni, părinţi, nepoţi.

În anu-o mie-opt sute şi-n plus cincizeci şi nouă,
Un vis străvechi de veacuri atunci s-a-nfăptuit,
Când după multe piedici, pe dat' s-au înfrăţit
Surorile - provincii române amândouă.

A strălucit şi cerul, şi soarele-n tărie,
Pe două zeci şi patru, în luna lui gerar,
S-a înmuiat şi gerul, iar vântul cel hoinar,
Vrăjit, a stat s-asculte, în dulce reverie,

Când s-a încins o horă în Ţara Românească
Şi când Moldova toată cu drag s-a prins în ea,
Cu toţi cei cu simţire română alăturea;
O horă a frăţiei pe glia strămoşească.

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălina Orşivschi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

24 Ianuarie

Pe douăzeci şi patru, în luna lui gerar,
Pe plaiul mioritic s-a împlinit un vis,
Ce-n gânduri paşoptiste cu dor a fost înscris
Şi-n rugă,-n sfat de taină de-umil ţăran plugar.

Moldova şi-a dat mâna, cu mare bucurie,
Cu fraţii ei de sânge din Ţara Românească,
Făcând speranţa veche în suflete să crească,
Nădejdea să-nflorească de-atuncea tot mai vie,

Că se va-ntinde-odată şi-odată hora mare,
Plecând din Bucovina, Moldova, în Ardeal,
De la Danubiu, Mureş, la Nistru, peste deal,
De pe la Prut, la Milcov şi până-n depărtare;

Un vis spre-o Românie rotundă, întregită,
Un pas cu hotărâre, făcut spre-Unirea Mare,
Un crez, stindard în veacuri, dorinţă arzătoare
Ce doar cu sacrificii mari fost-a dobândită...

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălina Orşivschi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă roşului carmin

Roşu carmin în răsărit,
Roşu în maci şi în apus,
În trandafirul înflorit,
În jar şi foc, în rug şi plâns.
Ocean de roşu peste noi,
La mal de sângeri şi de vis,
Udând pământul, când eroi,
Cu lacrimă, istorii-au scris.

Roşu carmin în răsărit
Ne soarbe în ocean de jar,
La maluri stânci de dolomit,
În noi iubire şi amnar.
Ofrandă-altarului ceresc,
Privirea-n roşu s-a aprins
Pentru acei care iubesc...
Sunt verbe care nu s-au scris...

Roşu în maci şi în apus,
În piatra lunii şi-n rubin,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă de sărbători

De sărbători, vă fac urări –
Mulţi ani, friptură şi sarmale,
La uşi, mereu colindători,
Bucate, cozonaci şi sare...
Miere... şi bani în portofel,
Piftii şi prăjituri şi nuci...
Căldură în calorifer,
Săruturi, flori şi vorbe dulci.

De sărbători vă fac urări...
Mulţi ani şi metrii de cârnaţi,
O ţară plină de ninsori
Şi cu parlamentari blocaţi
La ski, la patinaj, în munţi.
Congelatorul plin de carne,
Mâncare pentru cei flămânzi,
Un brad, beteală şi bomboane.

Mulţi ani, friptură şi sarmale,
Piftii, icre, salată beuf

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă munţilor Carpaţi

Poartă pe trupul lor păduri de jad
Şi în privire stelele le ard,
În vene râuri, aur şi ţiţei...
Şi-adăpostesc fiii-n anii grei.
Sunt literă pe pagini de istorii,
Scânteietori încununează zorii,
Pe umeri rubinii apusuri poartă,
Dar azi sunt clopot, lacrimă şi şoaptă.

Poartă pe trupul lor păduri de jad,
Mândrii străjeri pe trepte de bazalt,
Lumina şi curajul de-a răzbi
În nopţi de zgură şi în tristă zi.
Biserică zidită peste veac
Şi rugă pentru neamul geto-dac...
Vezi cum se pleacă stelele din cer
Şi apele la munţi iertare-şi cer!

Şi în privire stelele le ard...
La tâmple de ninsoare stele cad

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ordon! Să treceţi Prutul!

- Ordon! Să treceţi Prutul, căci Patria vă cheamă,
Să re-ntregiţi o Ţară, ce-i leagăn de la Daci,
Râvnită de milenii, cei Mari doresc să piară,
S-o aibă sub călcâie, un Paşalâc de „Raci”.

- Trompeta dă semnalul, fiorul mă cuprinde,
Când vocea bărbătească, a unui brav Ostaş,
Ce-i comandantul nostru. El strigă: - Înainteee!
Credinţa este sfântă, să-nfrângem pe vrăjmaş.

Cu strigătul de: Uraaa! Totul părea sinistru,
Când am sărit din şanţuri, pe un plai pârjolit,
In salturi lungi sau scurte, râvnind să trecem Nistru
Mulţi au pierit sub gloanţe, iar eu… Am fost rănit.

Nu pot uita urgia, trăiesc şi azi momentul,
Din clipele de groază, prin care am trecut,
Nici vocea tremurân-dă, când mă ruga sergentul,
Să-i duc vestea, Acasă, să-i spun… Cum a căzut.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (12 iunie 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoarea III

Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vro limbă,
Ce cu-a turmelor păşune, a ei patrie ş-o schimbă,
La pământ dormea ţinându-şi căpătâi mâna cea dreaptă;
Dară ochiu-nchis afară, înlăuntru se deşteaptă.
Vede cum din ceruri luna lunecă şi se coboară
Şi s-apropie de dânsul preschimbată în fecioară.
Înflorea cărarea ca de pasul blândei primăveri;
Ochii ei sunt plini de umbra tăinuitelor dureri;
Codrii se înfiorează de atâta frumuseţe,
Apele-ncreţesc în tremur străveziile lor feţe,
Pulbere de diamante cade fină ca o bură,
Scânteind plutea prin aer şi pe toate din natură
Şi prin mândra fermecare sun-o muzică de şoapte,
Iar pe ceruri se înalţă curcubeele de noapte...
Ea, şezând cu el alături, mâna fină i-o întinde,
Părul ei cel negru-n valuri de mătasă se desprinde:
- Las' să leg a mea viaţă de a ta... În braţu-mi vino,
Şi durerea mea cea dulce cu durerea ta alin-o...
Scris în cartea vieţii este şi de veacuri şi de stele
Eu să fiu a ta stăpână, tu stăpân vieţii mele.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altă vorbă a lui Hamlet către duhul tatălui

ceea ce îl îndepărtase pe shakespeare
de hamlet
fiul
prea iubit
pentru care shakespeare a înnebunit într-o noapte
ţinându-se de crucea anglicană
dacă există aşa ceva
gândind la reverberaţiile greceşti
după care se pune punct
în viaţa lui shakespeare
10 ani care nu-s nici invenţii
nici fantomatice făpturi gânditoare
marele shakespeare
a asmuţit toată lumea asupră-i
a
m
u
ţ
i
n

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!