Citate despre Adam și lumină, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la Adam și lumină, dar cu o relevanță mică.
Pustnicul
I
Muntele Golgota. Întuneric. Un soare mic se vede
sângeriu prin pâclă deasă. Pe-o stâncă șade Lucifer
cu aripi de liliac, cu ochii luminoși de fosfor. Privește
neclintit parcă ar asculta ceva-n tăcere.
LUCIFER
Nu s-aude-n larg decât mișcarea
pământului prin lume.
Cu aripile sprijinite-n pietre-aștept
de-un veac aici.
Când am urcat cărarea
părea că duc în spate-o cruce grea,
și spini ce atârnau în aer mă-nțepau pe frunte.
Dacă semnele nu mint,
călcâile îmi odihnesc
pe stâncile spânzurătorilor.
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din Pașii profetului (1921)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ajun de Ziua Femeii
Adam în noaptea înstelată
În pat, ca informat de magi,
Își aminti așa, deodată,
De ziua Evei sale dragi.
Sări în sus de bucurie
Că n-a uitat de astă dată,
Mult supărata lui soție
Va fi la față luminată.
Dar tot în clipa fericită,
Îl frământă o întrebare:
- Să-i iau o frunză potrivită
Ori s-o dezmierd c-o sărutare?
Și tot așa, o noapte-ntreagă,
Bărbatul vitregit de soartă
S-a chinuit ce să aleagă
Să fie-n ton cu ce se poartă:
[...] Citește tot
poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața
Câtă vreme nu s-a-nchis Cartea Mântuirii,
cât Isus mai poartă-n răni sângele Iubirii,
cât mai poate pâlpâi jarul sub cenușă,
stai și-ascultă. Domnul tău bate-acum la ușă.
Dacă azi e-n preajma ta, e că vrea să-ți spună
gândul cel mai minunat, vestea cea mai bună.
Nu-L lăsa să plece trist. Poate niciodată
mâna Lui la ușa ta n-are să mai bată...
*
Iată mortea lui Adam.
Izgonit din slavă,
inima-i tânjise-n el, tristă și bolnavă.
Și, trăind pe-acest pământ anii de căință
nouăsute și treizeci, au luat ființă
de la el popoare-ntregi ce-au umplut pământul
de păcat și de blestem.
Presimțind mormântul,
și-a chemat Adam pe-ai săi, capi de ginți și nații,
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antiteză
Colț de rai! O zi superbă!
Sub un măr, în cânt de harpe,
Doarme UN Adam... și-O Evă,
Despuiați! Lângă: un șarpe!
Limba-i roșie, despicată
Mult prea des din gură-i iese;
Simțea el... miros de Evă;
Dar... cu-atât se alesese!
Azi, e plin de - Adami si Eve!
Ei... urâți Ele, superbe,
Ei... cu fețe vestejite- Ele, toate înflorite,
Ei... cu gândul la piscină - Ele la adrenalină!
Ei... murdari Ele, cochete,
Ei... prostuți! Ele... discrete!
Ei... bețivi și bădărani Ele, sexi și cu bani,
Ei... nebuni, liberi, zurlii Ele, mame de copii,
Ei... mașină de iubit-Ele, vise de-mplinit,
Ei... tăciuni zvârliți în tină- Scoși de Ele la lumină!
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Donisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tâlharul
Când citești Scriptura Sfântă și rămâi pe gânduri dus,
parcă vezi prin ceața vremii cum, pe Golgota, Isus
înălță spre cer privirea, dornic pironind văzduhul,
până pleoapele-I căzură peste ochii buni. Iar Duhul,
dezlegat, porni în grabă jos, în închisoarea morții,
în Șeol, să frângă-n două, pentru-ai Săi, zăvorul porții.
Și te-nalți apoi ca gândul în Eden. Și vezi în zare
o cetate de lumină cu oștiri în sărbătoare.
Vezi pe porțile înalte de cleștar dintr-o bucată
heruvimi cu patru aripi și cu spada-nflăcărată,
înălțându-se ca zorii peste floarea primăverii.
Dar deodată, din trompete dau un lung semnal străjerii.
Da... Departe, printre stele, ca un fulger neŽntrerupt,
un convoi străbate largul bolților de dedesubt.
Și curând, de cântec falnic cerul cerului umplându-l,
iată-i... cete după cete, ca-n oștiri ținându-și rândul,
vin în haine de lumină și se-nalță ca un stol
zecile de mii de duhuri ridicate din Șeol.
Izbăvit de sub pedeapsă, vine primul om, Adam;
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-aștept
Și iarăși e târziu și te aștept
Sub mărul înflorit - a câta oară...?
Îmi ticăie iubirea-ncet în piept,
Că toată-a mea ființă te adoară.
Atâtea stele au mai răsărit
Să-mi lumineze noaptea înc-o dată...
Luceafărul o clipă a zâmbit,
Zărindu-mi fruntea în visări scăldată.
Își ninge mărul floarea liniștit
Pe creștetul ce-mi odihneai în poală...
Eu te aștept ca Sfinxu-ncremenit,
Să-mpodobim iubirea-n strai de gală.
Te-aștept să-mi dai iar fructul otrăvit,
Ca Eva, lui Adam, în Rai, odată,
Cu dragoste fierbinte îndulcit
De dorul ce mi-a ars ființa toată.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (21 aprilie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bogat... sărac... cum o fi bine?
Dezbaterea nu-i chiar recentă, zic
Datează tocmai din placentă, mic,
De când e omu' pe pământ, de la Adam
Sau de la Neanderthal, preț de un gram,
De nu mai știm, progres, regres, ce e?
Ne deșteptăm ori ne prostim, ori ce?
Cunoaștem din trecut ori din prezent,
Bogați ce nu par fericiți, ci complezent
Își pun o mască să-și ascundă plânsul
Și de-i privești atent, amar li-i râsul,
Înconjurați de-același fel de inși
Stăpâni de o secundă, fals distinși,
Îngrijorați de soarta bogăției, terni,
Se cred furați de "sclavii" lor moderni.
Sunt permanent într-un concurs prostesc
De care-i mai "bazat", se înghiontesc
S-ajungă-n Forbes în top pe-un loc mai sus
Sunt fără scrupul, asta li s-a tot indus...
[...] Citește tot
poezie de Petrică Conceatu
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adam (citește mai departe): "Căci te iubesc cu ură, întreg... și numai eu
Nu te împart cu nimeni, nici chiar cu Dumnnezeu."
Lupoi (râde vulgar): Asta nu e poezie, tovarășe colonel!
Adam: Căpitane! Poezia nu e ce crezi tu. (Declamă sarcastic). "Capitalist viclean! Cădea-ți-ar bomba în ocean!"... Lirica nu e un șir de vorbe goale, care pocnesc militărește din călcâie! Poezia înseamnă har... (Citește iar din "Caietul negru", pătruns sincer de frumusețea versurilor): "Când fluturul își arde aripa-n lumânare
El nu-și dorește seul, ci magica lumină..."
Lupoi (râde vulgar): He, he, he, he! Păi, sigur că nu vrea seu! He, he, he, he, he! Cine dracu' a văzut fluturi care să mănânce carne de oaie? Ha, ha, ha, ha, ha!...
Adam (dur): Ești un prost incurabil!
replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Opusă și valului
Opusă și valului
Se dedică lui Ion Barbu
Opusă și valului,
Aleanul aleanului,
Trimite-un texticul( de la text),
Plimbare cu bricul,
Toți îngâmfații
Speriați de gealații,
De urlă Galații,
Ce cheltuie wații,
Că fecioria
Visa preeria,
Frumosă femeie
Din vremuri ahee,
Capela Sixtină
o ține-n lumină,
nevinovată
și dezbrăcată.
Eu o pictez,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vulpescu (citește):... prin poezie... și rugăciune... subminează puterea de stat... se întâlnesc în casa lui Mironescu...
Lupoi (luminat): Mironescu ai spus?
Vulpescu: Exact...
Lupoi: Cunosc cazul! Nu-i așa că pe informator îl cheamă Îngerul Negru?
Vulpescu (uimit): Aveți dreptate...
Lupoi (panicat): Acum știu povestea! E foarte încurcată. Colonelul Adam vrea amănunte! (Tare). Du-te la mănăstire, Vulpescule!
Vulpescu: Eu la mănăstire? Doamne ferește! Știți bine că sunt ateu!
Lupoi: E un ordin! Nu trebuie să te închini, prostule! N-ai tu treabă cu slujba de pomenire! Te duci acolo și cauți o limbă dezlegată. Dacă nu vorbește, ia-l diplomatic! Dă-i două palme și arată-i noua Constituție! (Apăsat). Trebuie să-l găsești urgent pe cetățeanul Mistică! Să-l inviți imediat la noi la sediu, să dea o declarație... Dacă refuză invitația, îi pui cătușele!
Vulpescu: Am înțeles!
replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
De vis, din visul său... femeia!
Cine știe care sare e gustoasă și din care ocnă-i scociorâtă,
Cine de-un păianjen, molii, fluturi este pe o viață osândită,
Cine știe, poate, vrea și face totul pentru a fi desăvârșită,
Doar pentru o coastă nelalocu'-i, care de Adam e dăruită?
Cine a știut, c-anume coasta ne va declara, pe veci, datoare
și acasă, și la muncă... și ( mon dieu!) va fi și diferență, și valoare...
Deși rupem de pe noi cămașa, că lucrările ne iau din frumusețe,
Hai să recunoaștem, cu drag, astăzi, că ne sunt izvor de tinerețe.
Noi, suratelor, suntem lumina, unde bezna totul împânzește,
Când zâmbim, și-n geruri, primăvara ghiocei despăturește,
Și când plângem, ne e dat norocul, lacrima ne face sănătoase,
Of, și ce iubire este după... și ce tinere ne ține, ce frumoase!
Nouă ni se-nchină lumea-ntreagă pentru grația înaltă hărăzită,
Deformate, a cloci în noi copilul, dulce, ne visăm povara fericită,
Luni de zile "un țuhal" ne ia grumazul, e suprema mărturie de iubire
Și nu-s piedici ce-ar strivi voința, de-a gusta materna împlinire.
[...] Citește tot
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub cerul toamnei
Când ai pășit spre mine, doamnă,
Sfioasă, atingând pământul,
La mine-n viață era toamnă
Și frunze-mpodobeau pământul.
Sub cerul gri și plumburiu
Ce m-apăsa-n tristețea sa,
De unde-ai apărut? Nu știu,
Dar ești o rază-n viața mea.
Când te vedeam venind senină
Plutind prin viața-mi pustiită,
Mă fascinai și-a ta lumină
Parcă-mi fusese hărăzită.
Habar n-aveai că te priveam
Și te doream ca însetatul,
Cu ochii-mi trupul ți-l sorbeam
Căci mă-nhăitasem cu păcatul.
[...] Citește tot
poezie de Florentina Mitrică (15 octombrie 2017)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adam și Eva
(atâta zarvă în cer pentru o frunză uscată)
în singurătatea mea stă ascunsă
singurătatea ta care la rândul ei
ascunde o altă singurătate
și tot așa până ajungem la Dumnezeu
și bucata lui de lut înmuiat cu apă
dar și la credința lui că nu-i bine
să fiu singur și flămând
de spații
drept pentru care
într-un moment de rătăcire
te-a creat pe tine
dintr-o coastă de-a mea
de atunci parcă și mai tare doare
singurătatea
și ne-a făcut mai ușori decât aerul
fără aripi fără un rost
culegători de lumină în rai
[...] Citește tot
poezie de Petru Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Milenii într-un loc fără uși
te comporți de parcă am împărțit aceeași sămânță,
în următoarele secunde apare în privirea ta
impulsivă -
luna, nocturnă chopiniană.
acolo unde este prea puțină lumină ca iarba să crească
îmi stă pe limbă să-ntreb:
mai vrei să-mi scot hainele?
te iubesc de parcă am dezgropat pomul
cunoștinței
binelui și răului
pipăi coaja, cu speranța că nu mă voi pierde
în relieful unui desen dedicat:
Adam și Eva, februarie 4036 îen.
ai cel mai frumos zâmbet, deși nici glezna nu este de lepădat,
replica "pentru tine, femeie" îmi consumă rezerva
de aer
niciodată nu ai adus pe cineva în pragul nebuniei,
[...] Citește tot
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paradisiacă
între noi doi există aer, există oase, carne și piele,
există rețele sociale și colocvii la distanță,
palimpseste vii și moarte,
ceva numit lună și umbra unui păcat
iar alteori soarele ca o pîine cea de toate zilele
~.~
noi nu știm de ce și cum
urcăm pe scări rulante și în ascensoare,
zburăm cu avioane,
ne simțim animale respectate și iubite,
nu ne e frică să stăm blînzi ca mieii deasupra fulgerului
e posibil ca în soarele de pe cer să fim chiar noi
și ne cheamă probabil Adam și Eva,
ba chiar toți oamenii sînt poate acolo,
numărați atîți cît încap în istorie
în funcție de ora trezirii din noapte sau din pîntecul mamei
a luminii de candelă din ei înșiși,
[...] Citește tot
poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumină de soare și trist
Îmi părea că narcisele toate înfloriseră că
pe jos se întinseseră drumuri de fizică veche
și de ceai
lor!
însă nu înțelegeau înflorirea peste toate păcii pomilor dintâi
poate pomii nu mai sunt
și
Adam e prea vechi
și Eva de mult s-a-învechit
care pace care pace dumnezeul tău nu e nicăieri
în pieile noastre de animal în peșterile acelea vechi
se vorbea despre un soare străvechi și însemne rupestre doborâte
de timp
și
uitare
nedrept
ieșeam afară cu tine și mă deznodam de trecut
pesemne dumnezeu începuse înainte de peșteri
se arătase cu mult dinainte însă noi nu L-am știut
viețuiește dintotdeauna în cer
[...] Citește tot
poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-ai creat, Doamne, femeie!
M-ai creat, Doamne, femeie, trup din coasta lui Adam,
Și mi-ai dat nenumărate întrupări prin Veșnicie,
Pentru-a-i fi etern sortită, când metresă, când soție,
Fără-a mă-ntreba vreodată dacă asta îmi doream.
M-ai purtat prin Atlantida și Iliria străveche,
Prin exotice tărâmuri, prin ținuturi înghețate,
Pururi să îi stau în umbră, inocentă jumătate,
Să-nțeleagă că, prin timpuri, veșnic i-am rămas pereche.
L-ai lăsat să-mi modeleze trupul după cum a vrut,
Fildeșul fără de suflet, măiestrit să îl sculpteze,
Numai după a sa voie i-ai permis să mă creeze,
Suflu-apoi să-mi dăruiască prin divinul său sărut.
L-am iubit fără speranță, împotriva tuturor,
Să-i fiu soață pe vecie, chiar otrava am sorbit,
Dacă neamul meu select era cu-al său învrăjbit,
Decât trai fără iubire, am ales, plăcut, să mor.
[...] Citește tot
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Haina de nuntă
De Mântuitor grăită, pilda nunții din Scriptură,
Străbătând a lumii veacuri, a trecut din gura-n, gură...
Mai întâii ai Lui apostoli, apoi mii și mii de clerici
Au rostit-o la răspântii, au citit-o prin Biserici,
Au cântat-o-n, Evanghelii, să primească fiecare,
Tânăr și bătrân în viață, bun și răul, mic și mare,
Aurul înțelepciunii ce L-a dat Mântuitorul,
Grăind pilda cu Împăratul care și-a nuntit feciorul.
Mii și iarăși mii de oameni, viețuind, au stat s-asculte
Pilda lui Isus, în sine cu înțelesurile-i multe;
Însă oamenii-ascultând-o, au făcut ce fac într-una,
Primind razele de soare, razele ce le dă luna,
Binele ce li-l dă apa, - fie mări, fie izvoare,
Sau mireasma-mbătătoare ce le-o dă suava floare,
Căci aceasta: fie apă, fie soare, fie lună,
Fie floare miresmată, - toate vor ceva să spună...
Dar, câți oameni, privind Cerul cel cu soare, lună, stele,
Și pământul cu-ale sale, înțeleg ce le spun ele?...
Căci și-acestea spun o pildă cu-înțeles adânc, de taină,
[...] Citește tot
poezie de Vasile Militaru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Izvor de lumină
într-o
lume colorată
cu atâția ochi albaștri
cu zâmbete
și flori de cuvinte
El
Cuvântul
s-a pogorât printre noi în
lumea aceasta
dar lumea
nu l-a cunoscut
într-o sfințenie
mai sfântă decât
sfințenia însăși
la ai Săi li s-a arătat
însă
ai Săi nicidecum nu l-au primit
ci ei
de ei însăși plini
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan (25 octombrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă pentru Sfânta zi de Paște
Iisuse, oh, lumină vie, căldura duhului Tău pur,
Va-mpărtăși cu bucurie pe toți ce-o caută acum.
Pe tronul Tău, cu mare slavă, căi pământești ai apucat,
Dând orbului lumină, Doame, pe cei greșind Tu i-ai certat.
Te-ntorci de fiecare dată și ierți în fiecare clipă,
Dar vino și-naintea morții și moartea noastră o ridică!
Când sufletul ni-i greu de gânduri și de păcate, doar Tu vii
Să ne împuținezi povara... Povara fiecărui, știi!
Iisuse, oh, lumină vie, căldura duhului Tău pur,
Atâta taină, atâta pace, vis și iertare lasă-n jur.
Călătorind în timp, prin timpuri, de generații ne-ai iertat,
Iar noi, iudaice popoare nevrednice, te-am alungat.
Tu dus-ai crucea pe Golgota și chinuri mari ai îndurat.
Pentru copii Tăi, Iisuse, la tâmple ghimpi de gheață ard.
Ești biciuit și prins în cuie prin pământescul legământ,
Ți-e-n suflet rana-nsângerată și ochiul Tău îl văd plângând.
Va-mpărtăși cu bucurie pe toți ce-o caută acum...
Și în smerenie se-apleacă, oh, mâna Ta pe orice drum!
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Adam și lumină, adresa este: